Pentru că nu pot să las ziua să treacă fără să arunc o privire printre paginile revistei Meki, azi am dat peste rubrica destinată perlelor micilor prinți și a minunatelor prințese:
♥ De ce găina nu zboară pe sus, ca alte păsări?
R.: pentru că-i e frică să nu scape oul, când îi vine să-l facă. (10 ani)
♥ Din ce se face săpunul?
R. : Săpunul se face din mai mulți clăbuci la un loc. (6 ani)
♥ La ce foloseste steagul?
R. : Steagul folosește că atunci când veneau turcii peste noi, ei nu știau în ce țară veneau și atunci noi le arătam steagul și dupa aia ei știau.
♥ Ce este zâmbetul?
R. : A zâmbi înseamnă să râzi parcă în gândul tău. (8 ani)
Sunt simpatici foc, nu-i așa? Evident că unele au farmec doar în contextul strict familial din care sunt extrase și își pierd farmecul când sunt împărtășite celor ce nu îi cunosc sau celor care nu le pot vedea fețișoara cu grimasele pentru care merită să dai toți banii din lume. Pe de altă parte, nu sunt adepta afișării publice a micilor năstrușnicii cu scopul de a face circ ieftin și pentru a arăta lumii „ce deștept e, să nu-l deochi”. Pentru același motiv nu am fost fan al emisiunii Copiii spun lucruri trăsnite. Da, sunt simpatice și nevinovate zicerile lor, dar asta în ochii părinților. Pentru a face din asta o emisiune TV în care copilul scapă un „secret” despre mami sau despre tati sau, și mai grav, despre amândoi odată…
Îmi reproșez des că nu am fost suficient de perseverentă în a nota perluțele ștrumfului. Și cum memoria mea, după cum s-a demonstrat, suferă de pierderi, nu pot să reproduc aici decât una singură, ca să le întrec pe cele din revista Meki 😀
E fascinat de fântânile arteziene. Și cum știe că acolo se aruncă bănuți pentru diverse dorințe, trebuie să avem la noi pregătiți mărunței de fiecare dată când suntem în preajma vreuneia. De data aceasta, bunica l-a învățat să arunce câte un bănuț și să spună că e în sănătatea celor pe care îi iubește. „Ata pentu sănătatea u mami”, „ata pentu sănătatea u buica”. Și pentru că pumnul era plin de mărunți și el se chinuia să aleagă câte un bănuț, iar bunica îi sufla „pentru sănătatea lui tati”, a zis: „pentu sănătatea u tati vine mai tâiziu” 🙂
Aia cu steagul e chiar genială! :))
😀
Cine s-ar fi gândit la explicația asta? 😆
Deci… „Unde eşti copilărie, cu pădurea ta cu tot”? 😦 şi 🙂
Exact! Cel mai pertinent comentariu pentru ideile de aici 🙂
Nu, cea mai neputincioasă reacţie în faţa vieţii…
nu, cel mai frumos lucru care ne amintește că viața e frumoasă totuși, fie și numai prin prisma copilăriei 🙂
Copiii sunt mai deştepţi ca adulţii. pe măsură ce înaintăm în vârstă ne mor neuronii, care, se ştie, morţi rămân.
oooo, daaaaa! intră în colaps și ne abandonează când ne e lumea mai dragă! Ai mei, cel puțin…Pardon, al meu 😀
Pentru mine, toate cuvintele rostite de copii sunt fermecatoare , toti imi sunt simpatici si pe toti ii iubesc… chiar nu conteaza rasa…
… acuma nu cele cu tenta XXX, mai sunt si astfel de copii nevinovati de vocabularul buruienos pe care si-l insusesc din cercul anturajului lor sau chiar si din familia lor, insa nu-i exclud, de cele mai multe ori incerc sa le explic despre greseala pe care o fac vorbind asa, oriunde i-as intalni…
O seara minunata iti doresc Agatha 🙂
Eu nu de copii ziceam. E firesc ca ei să nu î nțeleagă și doar să reproducă sau să spună cu inocență ceea ce au văzut/ observat. Eu zic de părinții cărora li se pare super distractiv când copiii lor fac asta.
Da, ai dreptate, ei sunt frumoși și fermecători tocmai pentru că sunt atât de inocenți.
Bine ai (re) venit 🙂
[…] Cu ce m-am delectat astăzi… […]