Hocus-Pocus Preparatus!

…sau varianta pentru trei ani „pocus apa’atus

Cineva (nu dăm nume, persoană importantă) ar putea spune că sunt o maestră la ascuns lucrurile prin casă. În realitate, cred că mi s-ar cuveni un premiu pentru găsirea obiectelor, mai ales pe cele pierdute. Chei de la mașină, acte, mașinuța preferată, orice, vii doar la mama Omida, adică eu, și ți le aflu imediat! Am eu o legătură specială cu obiectele. Se cheamă „ordine și disciplină”.

Sursa foto: http://www.google.com

În aceeași ordine de idei, dau peste o magie în revista Meki. Nu e neagră, dar e numai bună de făcut la petrecerea de trei ani a lui fii-miu. (Eu abia de am făcut rost de aia de la 18, dar să zicem; evoluția generațiilor). Și pentru că nu voi avea fonduri pentru celebrul McD…, iată cum o vom săvârși în minunatul și noul nostru apartament, proprietate personală (în posesia căruia sperăm să intrăm până la sfârșitul lunii ACESTEIA  🙄 ). Și ca să întreținem atmosfera, mă gândesc să exersez treaba cu inelul fermecat. De ce tocmai asta? Iată motivele:

1. Nu posed resurse financiare pentru joben, bagheta fermecată sau iepure, decât dacă, pentru cel din urmă, alerg pe câmpul din fața blocului și am și suficient noroc. Pelerina…să vedem dacă o mai am pe cea de ploaie, iar alte ustensile din aceeași gamă sunt total inaccesibile .

2. Singurele lucruri pe care le pot utiliza deoarece nu necesită (alt) credit pe 30 de ani, sunt verigheta și elasticul de bani. Și asta nu pentru că aș fi avut atâția bani cât să-i țin cu elasticul, ci pentru că înainte de criză atât am apucat să ne luăm: verighete și un elastic just in case că ne bate norocul și ne îmbogățim peste noapte. Sau peste zi, nu am pretenții în privința momentului.

3. În revista Meki pe care o păstrez strategic, ferită încă de creioanele distrugătoare ale copilului, este explicat procedeul foarte pe înțeles. Cred că puțin exercițiu mă va ajuta să fac o impresie bună la petrecere.

Un singur lucru nu mi-a …sunat prea bine la sfârșitul explicației trucului: „așadar, dragi copii, nu există magie”. Hmmm…eu nu aș zice 🙂

3 comentarii

  1. nu vad de ce ar trebui sa te gandesti macar a te incadra in tipare, conventionalul nu e mereu cel mai de agreat. fie si in materie de petreceri, serbari, aniversari, indiferent pentru cine ar fi, mare sau mic, omul caruia i se tine acea serbare, caci asta este serbarea (nu inteleasa musai ca adunare de elevi din ciclul primar-gimnazial in salile de clasa unde intorc bancile pe dos si cu prajituri si suc, beri-mai stii? intorc chiar scoala pe dos!) o zi in care ne amintim cu drag ca intr-un moment exact ca acela, petrecut anterior omul in cauza s-a nascut, sau ziua cu pricina are semnificatia importanta, diferita oarecum de la caz la caz, dar puternic ancorata intr-un mental colectiv prin aceea ca realmente inseamna, pretuieste ceva special, unic, aparte pentru cineva.
    acesta cred eu ca e cel mai important aspect si merita a fi luat mereu in calcul indiferent de varsta celor pentru care tinem serbari/partyuri/petreceri aniversare sau cum dorim a le numi pe moment, iar mai putin aspectele de ordin organizatoric, de incadrare in festiv si toate celelalte ce imbraca totul intr-o haina a conventionalitatii, nu totdeauna digerabila.
    adica, mai bine pui/neti amandoi parintii accentul pe joc, diversitatea acestuia si raportarea lui la varsta juniorului vostru in asa fel incat sa razbata un iz pedagogic bine intentionat si imperceptibil in toata inocenta, farmecul si rolul pozitiv in invatare-vazuta ca fenomen si ca proces-!
    asta, in locul umplerii spatiului locuibil cu vecini, colegi de munci, sau copiii vecinilor, cheltuieli multe si fara vreo solicitudine imperioasa de moment (eu asa o vad!). si intr-un fel din acesta de a proceda in ideea serbarii aniversare a juniorului, hocus pocus poate avea rolul sau benefic, caci creativitatea debordeaza la tine dupa modul cum o si postezi cu atata entuziasm!
    vedeti voi cum si ce alegeti, ganditi-va bine si la aspectele insirate si la tot! be all happy!

    • aaa, păi tocmai despre asta e vorba, de a IEȘI din tipare. 🙂
      În primul rând eu pun mare preț pe zilele de naștere. Nu cu fast, nu cu zorzoane, dar cred că este esențială sărbătorirea cuiva în fiecare an. prin urmare intenția este de a face ceva ce SĂRBĂTORITUL să aprecieze și ceva ce să îl facă să se simtă deosebit atunci.
      Cu copiii, povestea e mai complicată uneori. Ei sar la dulciuri și sucuri prima dată 😆
      Anul trecut, când Andrei era mult prea mic ca să înțeleagă, am vrut să fie o zi diferită de altele, ca să înțeleagă că e o zi specială pentru noi toți. Copiii invitați erau de toate vârstele, așa că…a fost mai greu să găsesc ceva care să-i atragă pe toți în același timp. Am ales jocuri pe vârste, am pregătit concursuri etc. Și…au fost încântați de mâncare, de suc, de tort și de baloanele de săpun. 😆 așa că munca mea fu în zadar :-)))))
      Lui Andrei îi plac copiii și jucăriile, așa că asta e prioritar anul acesta pentru cei trei anișori. A, și tortul cu „cars cu mașini” 😀

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s