Vorbe înțelepte

„Omul cu adevărat bun este doar cel care ar fi putut fi rău și n-a fost”.

Nicolae Iorga

Sursa foto

Unul dintre subiectele-problemă la examenul de bacalaureat este punctul al doilea: Scrie un text de tip argumentativ de 15-30 de rânduri despre bunătate, pornind de la ideile sugerate de următorul citat…

Problema nu ar fi dificultatea citatului sau a temei, ci faptul că deficiențele cele mai mari elevii le au atunci când trebuie să-și exprime un punct de vedere legat de un anumit subiect, oricare ar fi acela. Am constatat de-a lungul timpului, că până și despre subiectele care îi pasionează, unii nu găsesc nimic de spus.

Mi se pare trist.

De multe ori prefer să-i las să vorbească liber, fără să mai insist asupra modului de exprimare sau a greșelilor de limbă, în speranța că va ieși un discurs despre tema în discuție. Ei bine, nu se prea întâmplă.

Mă gândesc cârt de mult ne-au ajutat pe noi, cei îndrăgostiți de lectură, din generația mai…trecută, să zicem, caietele acelea în care ne notam citate semnificative care ne-au făcut să reflectăm asupra unor lucruri existențiale. Câți dintre tinerii de astăzi au un motto sau au auzit, măcar, despre motto-uri celebre?

Citatul de la care am pornit, este motto-ul special de astăzi din paginile online ale revistei Meki. (Mi s-a părut mereu foarte elegant să alegi un astfel de citat pentru o lucrare importantă, pentru un eseu, pentru un referat. E un punct de pornire care-ți oferă posibilități de a dezvolta un subiect.) Nu este ales întâmplător. Este una dintre valorile promovate de revista Meki care, mai ales prin poveștile publicate, se vrea un promotor al tuturor valorilor creștine.

De unde am pornit și unde am ajuns… 🙂

Bunătatea mai există. Am întâlnit-o în fapte, zâmbete, priviri, vorbe bune. De multe ori am găsit-o aici, de când am cunoscut oameni ce au ajuns să-mi fie dragi: Sufletista, Camelia, Maria și Valy, Rokssana, Isis, Ștefania, Carmen și iarăși Carmen 🙂 (am ales numai fetele pentru postarea de azi 😆 )

Bunătatea este limbajul pe care orbii îl pot vedea și surzii îl pot auzi” Psalmi; 33:5

19 comentarii

  1. scumpa mea, ca să poţi avea motto trebuie să ştii de unde să-l iei – dacă n-ai caiet personal, trebuie să-ţi dea prin cap din ce carte să-l iei. şi ca să poţi să te mândreşti cu el, trebuie să-l înţelegi. unele dintre cele înşirate de tine – fetele, minunatele! – nu-mi sunt străine, şi vreau să recunosc – sunt inteligente şi sigur au caiet cu motto.
    cât despre meki a ta, o ador pentru că vorbeşte despre valori creştine. sunt singurele care ne pot scoate la liman.
    salutări de la mare.

    • Să zicem că de găsit…le găsești. Dacă știi unde să cauți 🙂 Și mai trebuie să vrei să cauți vorbe ale altora care au trăit niscai experiențe înaintea ta.
      Problema e că nu există niciun fel de voință în sensul ăsta al căutărilor pentru sine.
      La mare zici? IAR???

  2. Io n-o să scriu nici în cinşpe’, nici în treij’ dă rânduri, că mie-mi place să comprim:
    Bunătatea sălăşluieşte în fiecare dintre noi, să nu ne fie teamă s-o oferim!

  3. Este trist… copii sunt „imaginea din oglindă” a părinților. Sau, mai concret, ei fac în realitate acele lucruri la care părinții doar s-au gândit. Te aștepți să comunice când lor le lipsește comunicarea de acasă? Sau am mai întâlnit cazuri când și-au crescut copii în „turnuri de fildeș roz” mirându-se apoi de „eșecurile” lor din viață.
    Îmi permit de a completa citatul de la început: „… nici măcar cu gândul.” 🙂
    Și da, bunătatea (mai) există.

    • Comunicare este esențială! Nu știu de ce, în unele situații se pierde undeva pe drum..
      Cert este că oricine este părinte, este predispus să greșească. Unii mai mult, alții mai puțin, unii realizează, alții refuză să accepte ideea….

      • Atunci și copii sunt predispuși să greșească tocmai pentru a învăța. Lecția lor, bineînțeles!
        Când dispare comunicarea? Hm… calitate versus cantitate. Au prea multe pe cap (sau copii mai mulți) decât pot face față…
        Oricum, cred că esențială este tocmai bunătatea și capacitatea de a ierta și a (te) ierta.

      • Fiecare și le știe pe ale lui. Sunt oameni și oameni, nu există tipare. Variabilele sunt și aici destule.
        Părinții sunt cei care trebuie să se dumirească, în timp util, ce e de făcut ca să poată păstra frâul în mâini.

  4. Un astfel de motto calauzitor m-a ajutat enorm atunci cand am ratat admiterea la medicina: „Lumea nu este a celor ce pot, ci a celor ce vor.” – Goethe
    L-am scris pe prima pagina a caietului de chimie si il reciteam, vrand-nevrand, de cate ori ii deschideam coperta. Am inteles atunci ca cel mai important in realizarea unui scop este… nu talentul, ci intensitatea dorintei tale. Visul arzator.
    Cand am terminat facultatea, pe prima pagina a lucrarii de diploma am scris acelasi citat. Puteam spune ca, implinindu-mi visul adolescentei, am cucerit lumea…
    Gandim la fel? 😉

    Multumesc pentru… bunatate.

  5. […] androxa,ivanuska,caius67 ,ilarie8 ,theodora0303 ,lunapatrata ,haicasepoate ,g1b2i3 ,gabrieladsavitsky ,teonegura ,alicegeorgiana ,vis-si-realitate-2 ,supravietuitor ,romanianstampnews ,mirelapete ,patranoiudana ,cristi ,schtiel ,vizual ,vizualw ,andy ,andrew ,incaunipocrit ,agatha […]

  6. Nu am caiete cu motouri; nu am avut vreodată…toate poveştile pe care le scriu au însă câte unul, spus din mine, a expresiei care sunt, una fără de trucaje literare. Ştii, Agatha, cred că unora, nu tuturor, le lipseşte acea captare plină de nuanţe şi îndeoşte complexă a unor fapte aparent derizorii, dar care, pătrunzându-le, s-ar dovedi că au de fapt o semnificaţie pe care nu am fi fost în stare să o bănuim.
    Spiritul tânăr de care vorbeşti, acela juvenil, înţelege, nu multe…dar îndeajuns…doar că, vezi tu, nu are încă acele însuşiri de înfăptuitor…încă nu, unii…poate nicicând vreodată alţii…ceva le lipseşte şi poate le va lipsi…nu ştiu…ştiu doar că nu îţi poţi trăi viaţa fără a-i da o expresie. În fiecare dintre noi se află acel dar al alegerii, doar că nu şi acea ştiinţă de a alege calea cea bună.
    Isis dădea un citat din Goethe…eu i-aş spuse altfel: poţi să îţi provoci realul de către posibil, să nu uiţi niciodată că multe poţi înfăptui prin voinţă şi prin vis. La fel cum nu trebuie să uiţi că legea fundamentală a Universului este Iubirea…cu tot din ea.
    Când am început să citesc ceea ce ai scris, am avut un gând…cu inima vezi întotdeauna mai bine.
    CU tot dragul…ţi-aş mai fi scris multe…cu gândul înspre tine în cuvinte, cuvinte anume pentru tine, tu, cea însăţi, care te-ai urmat întru totul şi fără servituţi pe drumul tău de tine…aşa te-am intuit a fi…aşa cred că eşti…precum mai cred că ai putea pătrunde cu privirea din suflet lumea multora.
    Îmi plac oamenii oneşti, cei care trăiesc întru adevăr…este ceea ce mai cred despre tine…dai un rost cuvântului de OM.

    • of, mulțumesc Camelia pentru vorbele tale. Mă bucură, mă încântă și mă fac să vreau mai mult să fiu așa cum zici. Cred că este prea mult pentru ceea ce sunt eu, așa că va trebui să „muncesc” mai mult cu mine însămi 🙂 (e un fel de a spune, sunt sigură că ai să înțelegi ce vreau să spun 🙂 )
      Da, tânjesc după atingerea de suflete. Sunt în același timp o ființă plină de viață. Car ar fi vrut, la un moment dat, să fie mai mult decât este. Nu lumesc, nu material.
      Sunt un meșteșugar foarte timid al cuvintelor. Uneori ele nu vin singure la mine, trebuie să le chem, trebuie să le încânt. Alteori…curg și mă trag de mânecă.
      Mulțumesc încă o dată pentru vorbele frumoase și pentru sunetul care le însoțește 🙂

  7. singurul caiet unde exista un motto, era caietul de antrenament, pe vremea cand faceam talere de terformanta… scrisesem simplu, in coltul din dreapta, pe prima pagina: „Pot, vreau, trebuie!”, cuvinte care ma ambitionau… acum am un alt motto, care se potriveste varstei actuale : „Asuma-ti faptele si traieste cu urmarile” 🙂

    • Atâta vreme cât a însemnat ceva pentru tine, înseamnă că a contat.
      Până la urmă nici nu trebuie să aparțină cuiva, nici nu trebuie să fie un citat fandosit și plin de înțelepciune, că să fie o vorbă vcare să se muleze pe ceea ce însemni TU, să-ți fie muză, călăuză, dicton, slogan whatever.
      Motto-ul de acum se apropie mult de al meu 😀

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s