RSS

My first pet

23 Iul

Citind rubrica despre animale din revista Meki, am dat peste un articol foarte interesant, care mi-ar fi folosit acum vreo…10 ani: „Cum învățăm papagalii să vorbească”.

Unul dintre meritele pe care le are revista Meki în ceea ce mă privește, este acela de a mă întoarce în trecut și de a-mi trezi toate amintirile somnoroase ale unei perioade fericite.

Primul meu „pet” 😀 a fost de fapt un pui de …vrabie 🙂

Sora mea, cunoscută sub numele de „Păntușa” pentru că așa poate pronunța copilul „mătușa”, mergea la grădi într-o dimineață și a găsit, sub banca din fața blocului, acest pui de vrabie care abia învăța să zboare, căzut de prin vreun cuib. La grădi a făcut senzație cu el, l-a hrănit, i-a dat apă, s-au jucat cu el și…l-a adus acasă. Ce era să facă bietul pui de capul lui singur în lume? Și pentru că sursa de inspirație era în întârziere, l-am numit „Piu-Piu” (nu cred, totuși că era chinez 😀 )

Toată casa era a lui. Îi făcusem un culcuș într-o cutie de păpuși, îi dădeam mălai și nu mai știu ce alte trăsnăi să mănânce. Începuse să fie de-al casei. Se așeza pe pernă dimineața sau îl găseam în papucii de pe hol. Când venea tata de la serviciu făcea atâta gălăgie de parcă el era cel mai bucuros dintre toți membrii familiei. Învățase să zboare bine de acum și stătea mult la fereastră când își auzea neamurile ciripind.

A venit vara și am plecat la bunici. Parcă am presimțit că nu are să iasă bine toată povestea. Mai conștient decât noi, copiii, de suferința bietei păsări într-o casă de oameni, tata s-a gândit să-l elibereze. Așa că s-a urcat într-un nuc, l-a lăsat acolo, iar Piu-Piu a zbughit-o cu un stol de vrăbii, fără să-i pese de plânsetele noastre.

Cred că și-a lăsat amprenta destul de puternic, pentru că, la 18 ani, „Păntușa” a pimit cadou un peruș.

www.google.com

Timp de vreo opt ani a fost „copilul” familiei.

Dar aventurile cu perușul…în numărul viitor 😆

Anunțuri
 
11 comentarii

Scris de pe Iulie 23, 2011 în Concurs

 

11 răspunsuri la „My first pet

  1. Ciprian Bojan

    Iulie 23, 2011 at 2:01 pm

    Consider că io sunt un privilegiat, fiindcă locuiesc la ţară. La câţi căţei şi la câte mâţe „le-am păpat codiţa” (pă jumate, că cealaltă jumate îi a mea, zice mereu tata! 🙂 ) nici mai nu ştiu!

     
    • dagatha

      Iulie 23, 2011 at 7:29 pm

      :-)))
      Ce frumos e să locuiești la țară…

       
  2. papagigli

    Iulie 23, 2011 at 5:23 pm

    Aleo! Ai bagat posturile la foc automat? Ia-o mai incet, ca ma halucinezi de cap 😆

     
    • dagatha

      Iulie 23, 2011 at 7:31 pm

      Care domnule? ie doar doo! am și rezoane pentru asta:
      1. sunt încă în concurs :-))) (Așa îmi place mie să cred)
      2. pe lângă concurs musai să mai scriu și ceva de corazonu mieu.
      3. fui plecată și m-am gândit să nu-mi ducă cineva lipsa for the rest of the afternoon
      😀

       
  3. Stefania

    Iulie 23, 2011 at 8:31 pm

    Tare, tare emotionanta este povestea traita cu adevarat de surioara ta si a pasaricii „Piu-Piu”, nu stiu, parca v-am simtit tristetea ca ati pierdut-o, poate pentru totdeauna 🙂

    uffff… ce tare m-a sensibilizat ! 🙂

    o noapte linistita, Agatha ! 🙂

     
    • dagatha

      Iulie 24, 2011 at 9:55 am

      verile următoare ni se părea că îi recunoșteam ciocul cu gălbuiul din colț :-)))
      a fost o povestea frumoasă pentru noi, copii fiind
      Mulțumim pentru gând , Ștefi 🙂

       
  4. DianaEmma

    Iulie 24, 2011 at 9:15 am

    Și noi prindeam vrăbii și rândunele și le „creșteam”, dar tot o dată și o dată le dădea bunica drumul.

     
    • dagatha

      Iulie 24, 2011 at 9:58 am

      e foarte grea despărțirea , nu?
      🙂

       
      • DianaEmma

        Iulie 24, 2011 at 11:07 pm

        La vârsta aia, orice despărțire era grea, orice chestie era o tragedie. 😆
        Dar au urmat și despărțiri cu adevărat grele de animale…

         
      • dagatha

        Iulie 25, 2011 at 3:13 pm

        da, foarte adevărat.

         

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
Cosmisian's Blog - Ganduri Neinfinite

“I've lived through some terrible things in my life, some of which actually happened.”― Mark Twain

Blogul unei tipe oarecare

"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"

CÂRCIUMĂ DE FIȚE

îmi rezerv dreptul de a-mi selecta clienții

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Numai Filme

by Ana Ayana

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

JURNAL

Ajutor pentru luat zborul

SENSURI

De ce îi este omului de astăzi foame ? De iubire şi de sens. (N. Steinhardt)

Creatii manuale-Amy Crafts

Despre pasiunea pentru handmade

Poteci de dor

"Adevărul pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde

DrStoica / da-te-n blogul meu, te rog!

zâmbet, coaching, film, pamflet, fotografie, pareri, aiurea... dar hai sa fim pozitivi!

ComiCultural

Nu știu că nu știu nimic

Înşiră-te mărgăritare

Vorbe, cuvinte și litere prăfuite, despre lume, cu lume și pentru lume

Traista cu merinde

Toate lucrurile imi sunt ingaduite,dar nu toate sunt de folos.

Cu presa de perete

un blog de Alex Nedea

Thaumaturge

talk about candles, circles, planets, stars, bananas, chants, runes and the importance of having at least four good meals every day”

Machete didactice

machetedidactice.com

Pishky's Blog

Numai cuvintele zburau între noi, înainte și înapoi - N. Stănescu

psi-words

... loc de joacă pentru cuvânt. serios!

Tiberiuorasanu's Blog

LECTURI, păreri, impresii de călătorie. Eu citez NU plagiez.

Un blog de poveste

Oborul cu fantezii

Valerica Oprisanu

Just another WordPress site

Spanac

Distribuitor autorizat de fazani hazlii

Cățărătorii

Când urci pe scara vieţii, nu uita să dai bună ziua tuturor, pentru ca atunci când cobori să aibă cine îţi răspunde

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută. crochiuri. cotidiene

Hapi. Riverwoman

Lift up the receiver, I'll make you a believer

Loc de dat cu capu'

sau cum să te fereşti de invizibil

Per aspera ad astra

Maison de santé

ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață

Blogul Buceginatura2000

Informatii despre Mediu, Turism, Bucegi sit Natura 2000

Alma Nahe(r)

Să se ducă la muncă, ca să nu mai citească şi ei nişte almanahe!

Surorile Marx

globus de miuzici, filme si alte rautati

Redsky2010's Blog

Trecand prin viata cu ochii larg deschisi

Dictatura justitiei

Just another WordPress.com site

Ochiul care rade

Felii de viata

Tink3rbe11's Blog

Eu in forma bruta

Pruncu

de vorba cu mine insumi

Tabakera

...pentru ganduri la care nu pot renunta

Despre sufletul meu

Pentru că mulţi seamănă cu mine şi n-au curaj să spună

Pseudolirice

Pseudo lirice

%d blogeri au apreciat asta: