Bietul abecedar

Nu am mai văzut de foarte mult timp cum arată un abecedar. dar ultima dată nu prea semăna cu acela de pe care am învățat eu în mileniul trecut. Și nici într-un caz nu seamănă cu Abecedarul lui Creangă :-). Acum, dacă e bine sau nu că nu seamănă…decide fiecare în parte 🙂 .

Pentru că tot l-am găsit menționat în revista Meki la capitolul „Aniversări istorice ale lunii”, m-am gândit că o rememorare a vremurilor „de mult apuse” nu ar strica.

Sursa foto: revista Meki

Principiul pe care se bazează acest abecedar este unul pe care ar trebui să se bazeze fiecare dascăl atunci când se apucă de o treabă serioasă cum e aceea de a preda. (Am spus „serioasă” pentru că știm toate scandalurile legate de acest subiect 😀 ). Acest principiu poate fi rezumat cam așa: „Pune-te în pielea elevilor tăi și adu-ți aminte că și tu ai fost în dificultate la un moment dat, elev fiind”. Îți aduce aminte de greutățile pe care le-ai întâmpinat ca elev și ar trebui să te ghideze în găsirea unor soluții care ți-ar fi prins și ție bine la vremea respectivă.

Câte manuale mai sunt așa acum? Uneori am impresia că manualele asta devin un fel de joc de-a ghicitul, unul din misterele Agathei Christie care presupun căi sinuoase pentru descifrarea tuturor codurilor. Un manual ar trebui să fie simplu, ca să fie accesibilă tuturor informația de bază. Dacă vrei mai mult, sunt cărți care te pot ajuta. În schimb, la noi este vorba despre concurență, interese, edituri etc, uitându-se obiectivul principal. Legat și cu programele „în vigoare”… dezastrul e gata.

Manualul e împărțit în 3 capitole:
– primul capitol cuprinde abecedarul propriu-zis, din care se pot învăța literele alfabetului;
– în partea a doua pot fi învățate împărțirea și citirea pe silabe;
– ultima parte cuprinde mici istorioare, poezii și proverbe scrise cu umorul caracteristic scriitorului.

Simplu, nu?

Dar cât de eficient!