Ce facem cu animalele fără stăpân?

Problema este veche și la fel de controversată ca la începuturile ei. Chiar, parcă „înainte” nu aveam atâtea animale care hălăduiau peste tot în voie. Să și-o fi luat și ele în cap de când cu democrația asta?

Încep prin a spune că sunt o iubitoare a animalelor, chiar dacă nu afișez asta de câte ori am ocazia. Îmi plac, le respect spațiul, mi se par chiar drăgălașe și uneori fac ce pot ca să le ajut. Am îngrijit o pisicuță până când a devenit mamă de vreo 7 pui. VII toți 🙂 . Pe unul l-am adoptat până când a venit barza și am considerat că 2 părinți+un copil+o pisică+o garsonieră= big trouble, așa că am plasat-o elegant la mama soacră, care nu a avut încotro. Am bocit după ea de ziceai că am trimis-o la tăiere, nu la mai bine. Mi-am revenit miraculos, însă, și o vizitez când am ocazia.

Nu sunt adepta eutanasierii decât dacă e ultima soluție pentru bietul animal.

Am hrănit câini pentru că mi-era milă de ei și tot aveam resturi pe care oricum le aruncam. Nu am cumpărat special pentru toată haita oase pe care să le prepar la oala minune, și nici colecție de patrupede în jurul blocului nu am vrut să fac. Mi-a fost odată milă de vreo 4 căței care nici ochi nu aveau încă, abandonați într-o cutie cu o sticlă de lapte lângă și cârpe să le țină de cald. Atunci știu că am sunat pe toată lumea pe care o cunoșteam pentru a găsi o soluție viabilă. N-am găsit și am fost nevoită să îi las tot acolo după ce am încercat să-i hrănesc cu o seringă. Episodul mi-a căzut cam rău, ce e drept, dar…

Și totuși…

Cei 10-15 câini care își fac veacul prin zona cartierului meu de baștină, nu sunt chiar cele mai inocente animale. Unul era foarte aproape de a-l mușca pe Andrei pentru că el s-a apropiat de scara blocului, iar animalul dormea liniștit lângă și a crezut că îi invadează teritoriul. Vă mărturisesc că dacă aveam vreun instrument tăios sau bont atunci la îndemână, nu rămânea mare lucru din bietul animal. Pe celelalte episoade nu le mai enumăr, pentru că știu sigur că fiecare a trecut prin cel puțin o experiență asemănătoare. Nu știu alții cum sunt…dar eu…când mă gândesc la copilul meu și la siguranța lui, nu mai am nimic altceva în minte. Prin urmare, trebuie să se ia niște măsuri. Din rândul celor serioase, că despre cele „luate” deja…ne-am lămurit.

Acum vreo doi ani, hingherii adoptaseră o tactică cel puțin hilară (dacă stai să o privești de departe). Îi prindeau și îi duceau în alte cartiere. Așa că după ce ne obișnuisem cu o haită de câini și îi îmblânzisem oarecum, ne-am trezit cu alții, și mai speriați, și mai violenți, și mai mulți. Și asta, bănuiesc, tot pe bani. Irosiți iurea, după cum s-a observat ulterior.

Acum aflu, tot din revista Meki că pe 4 aprilie este Ziua Mondială a Animalelor fără stăpân. Poate în alte țări o fi prilej de aniversare, acolo or fi legi și fonduri, or exista polițiștii animalelor, așa cum vedem pe Animal Planet, dar la noi… sunt și maltratate, și tot nu se anihilează efectele libertății lor fără limite.

Ce e de făcut?

Sursa foto: revista Meki

11 comentarii

  1. oricât ar părea de aiurea, tactica prinderii câinilor și plasării într-un alt cartier este una viabilă.
    câinii sunt animale teritoriale, ca oricare alți prădători.
    dacă sunt agresivi în cartierul vechi, este pentru că îl consideră teritoriul propriu.
    în cartierul nou nu se mai simt stăpâni.
    dacă ajung să se considere stăpâni în cartierul nou, înseamnă că este acolo un iresponsabil (de obicei o iresponsabilă) care îi hrănește sistematic.

  2. hai ca nici nu am revenit bine si m-ai si agitat ca pe sifon 🙂
    pai bine bre? ce este de facut in situatii extreme? solutii extreme.
    realist vorbind banii publici nu sunt suficienti pentru a suporta cheltuielile aferente unor solutii…civilizate. suntem saraci lipiti fie ca se fura fie ca nu. investitile unor organizatii…de profil se lasa de multa vreme asteptate. intre timp tu esti unul din fericitii parinti al carui copil aproape a fost muscat. data viitoare, oare vei mai avea noroc? ce sa mai spunem despre cei ce au fost muscati deja? apoi stimabila colega avusei si eu mata,o splendoare, si avusei si o catelusa idem care mai si fata 6 puisori de-mi venea sa-i pastrez pe toti,i-am imprastiat pe la unul pe la altul. dara cand vine vorba de siguranta noastra si in primul rand a copiilor nostri sa-i…eutanasiem,zic.
    problema deja nu o mai reprezinta animalele fara stapan ci problema suntem noi. asta pentru ca refuzam sa vedem faptul ca sunt deja haite de animale salbatice cu un comportament salbatic ce trebuie tratate ca atare. nu vorbim de un caine abandonat de care se minuneaza un cartier intreg precum in tarile pe care le apreciem atat de mult pentru solutiile pe care le au. noi avem haite flamande de animale salbatice care se inmultesc si inraiesc pe zi ce trece. pana nu realizam ca nu mai sunt niste biete animale fara stapan….vorba aia…au sa ne manance cainii.

    • Ei uite, vezi de ce te-am așteptat eu ca pe pâinea caldă? 😆
      Am zis și eu că nu sunt adepta eutanasierii, dar dacă ar fi să aleg între asta și siguranța copilului, nu aș sta pe gânduri. probabil că suntem o rasă egoistă, ce să zic? dar și în junglă leoaicele iau capul ălora de încearcă să se apropi de pui, nu?

  3. E trista situatia animalelor fara stapan de la noi. Imi imaginez si eu ca e greu sa gasesti o solutie de bun simt si pentru oameni, si pentru bietele suflete haituite de foame si batute de cine apuca (de unde si agresivitatea neasteptata, in opinia mea), dar tot nu inteleg de ce trebuie sa treaca peste 20 de ani ca autoritatile sa fie in stare sa faca ceva coerent.

  4. intre a te preface ca sustii ceva cand nu vrei decat sa fii parte a unei isterii de sustinatori ai „animal’s right” si a fi mancat de viu de ursi adusi special de prin cartiere in rezervatii nu foarte corect amplasate sau insuficient de sigure in privinta omenirii din imediata-i apropiere, sau servit la cina de lupii de hypermarket, cinema sau alt obiectiv comercial care nu-s ai nimanui dar terorizeaza poporu’, aleg protectia omului si nu invadarea animalelor in mediul public accesibil fara restriste tuturor. adica sa-i lasam pe multi guralivi aparent sustinatori ai unei cauze fara substrat si pe care oricum n-o cunosc, in ce au ei maai bun, dar sa nu ne lasam toti ceilalti prostiti de unii ca ei: bani pt animale care ne papa pe toti oriunde, sa nu mai stiu ce sa le facem, nu! cine pretinde ca e iubitor de animale, de caine de exemplu, dar ii da drumul pe strada, ala trebuie batut, caci cainele iese, se face rau, face multi pui si uite-asa vin si papa tot!

  5. eu cred că tot cei care se pretind animal lovers fac cele mai multe greșeli. Unii le iau de la adăposturi, chipurile le salvează, sub pretext că le adoptă și apoi le dau iarăși drumul, cu scuza că animalele trebuie să stea în libertate.

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s