RSS

Un monstru real

30 Iul

Autismul.

Scriam undeva despre felul în care cuvintele spun multe despre semnificatul lor, chiar înainte de a afla care este acesta. Simpla idee a unei existențe „în afară”, dincolo de ceea ce percepem ca fiind normal, mă sperie cumplit.

Ce înseamnă, în termeni științifici, e destul de clar.

Ce înseamnă în termeni emoționali, nu aș putea niciodată să știu și nici nu-mi doresc. Știu doar oameni de suflet care luptă cu monstrul real din viețile lor. Și nu cred că este deloc ușor să trăiești cu sentimentul că poate tu ai făcut ceva greșit care a dus la o viață…altfel.

Nu vreau să minimalizez deloc impactul unei astfel de experiențe, dar sunt câteva filme care m-au impresionat în mod deosebit. Mai mult sau mai puțin reale, scot în evidență aspecte legate de acest subiect.

Rain Man

I am Sam :

What’s Eating Gilbert Grape?

În decembrie 2007, Națiunile Unite au declarat ca Zi Mondială de Conștientizare a Autismului ziua de 2 aprilie cu scopul de a mări receptivitatea oamenilor la nevoile speciale ale persoanelor cu autism și ale familiilor acestora. În lume, această zi este marcată prin simbolul speranței reprezentat de culoarea albastră. De aceea, de la Empire State Building, New York și până la Opera din Sydney, clădirile mari din metropole și orase se îmbracă în lumini albastre.

Am găsit informația printre datele importante selectate de revista Meki. Sunt din ce în ce mai multe cazuri de copii diagnosticați cu autism. Mi se pare și mai crunt cu cât unele cazuri sunt în mare măsură recuperabile, dar situația materială a părinților nu le permite să facă tratamentele cu care lumea științei se laudă. Și întreb din nou: la ce bun să c-au inventat, dacă nu pot beneficia de ele cei care au nevoie?


Sursa: Revista Meki

Anunțuri
 
21 comentarii

Scris de pe Iulie 30, 2011 în Concurs, De interes general

 

Etichete: , , , , , , ,

21 de răspunsuri la „Un monstru real

  1. pisicaru

    Iulie 30, 2011 at 4:52 pm

    Nu doresc sa aiba nimeni aceasta boala.

     
    • dagatha

      Iulie 30, 2011 at 6:06 pm

      cine ar putea dori așa ceva…?

       
  2. tink3rbe11

    Iulie 30, 2011 at 5:23 pm

    Orice boala ce constituie un handicap este ceva nedrept.
    Am vazut si eu aceste filme si nu odata…..m-au impresionat extraordinar de mult .
    Am o prietena din copilaria care are doi copii .O fetita si un baietel.Fetita este super ok dar baietelul s-a nascut cu Sindromul Down.Nu are antecedente in famile.
    Viata nu te intreaba daca ai nevoie de lectii in viata sau nu.
    Sttiu ca este off-topic ( cum s-ar spune) .

     
    • dagatha

      Iulie 30, 2011 at 6:09 pm

      nu e deloc off-topic.
      Din păcate se întâmlă. nu știu cum fac față cei care trebuie să se descurce cu situația, dar am tot respectul pentru ei

       
  3. varaton

    Iulie 30, 2011 at 6:54 pm

    Ce rost au zilele astea mondiale? Cine le decretează?

     
    • dagatha

      Iulie 30, 2011 at 6:58 pm

      Cred că a devenit o modă de acum.
      Eu nu cred că sunt un lucru rău, atâta vreme cât nu adulează și nu au scopuri ascunse.
      Unele, în schimb, sunt exagerate.

       
  4. Stefania

    Iulie 30, 2011 at 6:57 pm

    Din pacate sunt multi copii diagnosticati cu autism infantil, dar daca primesc o atentie deosebita din partea familiei si a celor din jur si medicatia adecvata se pot trata.
    Cunosc un astfel de caz, cand unul din cei sase copii al unei familii, a fost diagnosticat cu autism infantil, dar parintii lui au facut eforturi semnificative si din toamna aceasta, copilul in varsta de 9 ani, va merge in clasa intai, la o scoala normala. In acest caz, meritul in primul rand este al parintilor care nu au plecat urechea descurajarilor celor din jur si nu s-au complacut cu ideea ca este mana destinului sa aibe un copil bolnav.
    Au luptat cu boala si au invins.
    Sunt o famili modesta cu castiguri medii, dar asta nu i-a impiedicat sa investeasca aproape tot in copilul lor.
    Iar asta este cea mai mare implinire a lor, multumirea lor ! Nimic nu se compara cu aceasta realizare a lor.
    Ce m-a impresionat foarte foarte mult ?
    Ceilalti frati ai lui care sunt copii normali, nu s-au suparat niciodata ca nu au avut jucarii, ca de cele noi nici nu se discuta, jucaria lor fiind insusi fratele lor bolnav, caruia ii acordau o atentie deosebita si chiar aveau program pentru acest lucru; nu s-au suparat ca nu au primit haine noi si au purtat hainele de la un copil la altul, parintii lor investind aproape tot in medicatia fratelui lor, dimpotriva li se citeste fericire in glas si in ochi ca poarta tricolul sau pantalonul fratelui mai mare si sunt chiar mandrii cu asta; nu s-au suparat niciodata ca mancau ceva dulce doar intr-o Duminica pe luna… sunt multe de spus, dar ma opresc aici.

    Ma impresionat foarte mult cat de unita poate fii familia aceasta si sunt mandra ca i-am cunoscut. O familie model.

    Un week-end minunat iti doresc Agatha ! 🙂

     
  5. dagatha

    Iulie 30, 2011 at 7:00 pm

    Ștef, odată ce ești părinte în adevăratul sens al cuvântului, nu ai decât o singură opțiune, să faci tot ce poți pentru copilul tău.
    E bine că există șanse, e bine că se știe cum să se profite de ele.
    Uneori ține și de noroc…
    Ar fi multe de spus, dar zic și eu ca tine, mă opresc aici.
    Și ție un sfârșit de săptămână plăcut 🙂

     
  6. Ciprian Bojan

    Iulie 30, 2011 at 9:36 pm

    Nu pot să comentez aşa ceva… Doar să strig spre Dumnezeu.

     
    • dagatha

      Iulie 30, 2011 at 9:44 pm

      tocmai am scris cam același lucru la tine 🙂 Deși e altă perspectivă.
      Da, un strigăt către Cer…

       
  7. Camelia

    Iulie 31, 2011 at 11:22 am

    Aceşti copii sunt închişi într-o lume a lor, ca într-o fortăreaţă în care nu poţi pătrunde decât cu dragoste şi rezistenţă; părinţii au puteri ascunse, când e vorba de miracolul din viaţa lor dar mai cred că drumul spre înafara acestei lumi este unul abrupt precum şi unul având o destinaţie incertă..despre lumea aceasta atât de nefamiliară mulţi ştiu mai nimic, e o nouă limbă care va trebui învăţată, cumva…e multă suferinţă, multe sentimente amestecate…

     
    • dagatha

      Iulie 31, 2011 at 3:13 pm

      da, ai spus foarte bine. sunt într-o lume a lor. Puțini se pot „întoarce” aici, dar fără dragoste și căldură, într-adevăr sunt pierduți!

       
  8. Camelia

    Iulie 31, 2011 at 11:24 am

    Şi mai cred că nici un părinte nu va capitula în faţa acestei lovituri a soartei, cum ar putea fi crezută. Dragostea va fi suprema exprimare.

     
    • dagatha

      Iulie 31, 2011 at 3:14 pm

      Adta vreau să cred și eu.
      Deși sunt sufieciente cazuri în care au fost abandonați de cei de care aveau nevoie cel mai mult.

       
  9. a-z

    August 3, 2011 at 9:59 am

    unfair! aleatoriu cu picaturi de tragedie ispasita clipa de clipa de ceilalti de langa cel/cea aflat in lumea lui aruncat in lumea mare…

     
  10. dagatha

    August 3, 2011 at 1:17 pm

    unfair zic și eu…

     
  11. sufletdefluturas

    August 27, 2011 at 12:56 pm

    Nu ştiu dacă e corect sau nu.Şi nici nu aş vrea prea mult să-mi dau cu părerea,pentru că subiectul e unul foarte sensibil.Delicat.
    Pot doar să fac o mică asemănare cu ce am citit,dar de data asta despre aşa-zişii nebuni.
    „Ce este un nebun?
    Nebun este cine trăieşte în propria-i lume.Ca schizofrenicii,psihopaţii,maniacii.Sau persoanele care sunt diferite de celelalte….Totuşi,trebuie să fie auzit despre Einstein care zicea că nu există timp,nici spaţiu,ci doar o combinaţie între ele.Sau despre Columb,care susţinea că de cealaltă parte a oceanului nu era un abis,ci un continent.Sau despre Edmund Hillary,care susţinea că omul poate ajunge în vârful Everestului.Sau despre Beatleşi,care au făcut o muzică diferită şi s-au îmbrăcat cu totul altfel decât lumea din vremea lor.Toţi aceşti inşi trăiau şi ei în lumea lor.”
    Sau o altă mică povestioară tot marca Paulo Coelho.
    „Un mare vrăjitor,vrând să distrugă un regat,a turnat o băutură vrăjită în puţul de unde beau toţi locuitorii lui.Oricine bea din apa aceea înnebunea.
    A doua zi de dimineaţă,a băut din ea toată populaţia şi toţi şi-au pierdut minţile,afară de rege,care avea un puţ doar pentru el şi familia lui,la care vrăjitorul nu putea să ajungă.Alarmat,regele a încercat să ţină în frâu poporul,luând o serie de măsuri de singuranţă şi de sănătate publică:dar poliţaii şi inspectorii băuseră din apa otrăvită şi socotind că deciziile regelui erau o absurditate,hotărând să nu le respecte cu niciun chip.
    Când luară cunoştintă de cele decretate,locuitorii regatului remăseseră încredinţaţi că suveranul înnebunise şi acum scria lucruri fără sens.Strigând,porniseră către castel şi-i ceruseră să abdice.
    Disperat,regele a fost de acord să părăsească tronul,dar regina l-a oprit propunându-i să bea şi ei din apa otrăvită,să fie şi ei la fel ca supuşii lor.
    Zis şi făcut.Îndată ce au băut din apa nebuniei,regele şi regina au început să îndruge lucruri fără noimă.Supuşii lor s-au căit pe loc,de vreme ce regele dovedea atâta înţelepciune,de ce să nu-l lase să le cârmuiască ţara?
    Şi ţara a trăit mai departe în pace,deşi locuitorii ei se comportau în chip foarte diferit de vecinii lor.Regele a putut să cârmuiască până la sfărşitul zilelor sale.”
    Morala e foarte simplă.Şi cu adaptări se va potrivi si subiectului.
    O foarte frumoasă povestire zen ne spune că într-o noapte, marele maestru taoist, Chuang Tzu, a visat ca era un fluture care zboară. În vis nu era conştient de faptul că era om, era doar fluture. La un moment dat s-a trezit, simţindu-şi din nou corpul uman. Însă s-a trezit cu o întrebare: „Sunt om care a visat că este fluture sau fluture care visează că este om?”.

     
  12. dagatha

    August 27, 2011 at 1:28 pm

    da, mare dreptate cu nebunii. Pentru ei NOI suntem nebuni.
    Despre împărat…așa am băut și eu din apa otrăvită odată…dar se pare că m-au păcălit. Ori au avut antidotul și s-au trezit după ce m-au convins să o bea, ori doar s-au prefăcut ca să mă atragă în capcană. de atunci…sunt atentă la ce beau acum…pentru că urmările au fost…urâte.
    Povestea zen cu fluturele seamănă mult cu Sărmanul Dionis, cugetarea din final. „fost-au vis sau realitate…”

     
  13. camelia

    August 29, 2011 at 9:32 pm

    Pe frontispiciul unui sanatoriu din Franţa este scris: Les vrais foux sont dehors…adevăraţii nebuni sunt afară…asta referitor la spusul tău, Agatha…
    …mai există o teorie care spune că nebunii cred că adevăraţii nebuni sunt închişi afară.
    Autismul…în el se închid unele suflete neauzinde de către alţii; poate astfel îşi găsesc, iluzoriu, o salvare.

     
    • dagatha

      August 30, 2011 at 10:07 am

      oui, nous sommes les vrais foux! am mai spus asta și uneori se dovedește adevărat 🙂

       

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
Cosmisian's Blog - Ganduri Neinfinite

“I've lived through some terrible things in my life, some of which actually happened.”― Mark Twain

Blogul unei tipe oarecare

"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"

CÂRCIUMĂ DE FIȚE

îmi rezerv dreptul de a-mi selecta clienții

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Numai Filme

by Ana Ayana

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

JURNAL

Ajutor pentru luat zborul

SENSURI

De ce îi este omului de astăzi foame ? De iubire şi de sens. (N. Steinhardt)

Creatii manuale-Amy Crafts

Despre pasiunea pentru handmade

Poteci de dor

"Adevărul pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde

DrStoica / da-te-n blogul meu, te rog!

zâmbet, coaching, film, pamflet, fotografie, pareri, aiurea... dar hai sa fim pozitivi!

ComiCultural

Nu știu că nu știu nimic

Înşiră-te mărgăritare

Vorbe, cuvinte și litere prăfuite, despre lume, cu lume și pentru lume

Traista cu merinde

Toate lucrurile imi sunt ingaduite,dar nu toate sunt de folos.

Cu presa de perete

un blog de Alex Nedea

Machete Didactice

Machete didactice si materiale care vin în sprijinul mămicilor, educatorilor si tuturor celor implicati în educatia copiilor la scoală sau acasă.

Pishky's Blog

Numai cuvintele zburau între noi, înainte și înapoi - N. Stănescu

psi-words

... loc de joacă pentru cuvânt. serios!

Tiberiuorasanu's Blog

LECTURI, păreri, impresii de călătorie. Eu citez NU plagiez.

Un blog de poveste

Oborul cu fantezii

Valerica Oprisanu

Just another WordPress site

Spanac

Distribuitor autorizat de fazani hazlii

Cățărătorii

Când urci pe scara vieţii, nu uita să dai bună ziua tuturor, pentru ca atunci când cobori să aibă cine îţi răspunde

La Fée Blanche

Contesă de Chou-Fleur

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută. crochiuri. cotidiene

Hapi. Riverwoman

Lift up the receiver, I'll make you a believer

Loc de dat cu capu'

sau cum să te fereşti de invizibil

Per aspera ad astra

Maison de santé

ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață

Blogul Buceginatura2000

Informatii despre Mediu, Turism, Bucegi sit Natura 2000

Alma Nahe(r)

Să se ducă la muncă, ca să nu mai citească şi ei nişte almanahe!

Surorile Marx

globus de miuzici, filme si alte rautati

Redsky2010's Blog

Trecand prin viata cu ochii larg deschisi

Dictatura justitiei

Just another WordPress.com site

Ochiul care rade

Felii de viata

Tink3rbe11's Blog

Eu in forma bruta

Pruncu

de vorba cu mine insumi

Tabakera

...pentru ganduri la care nu pot renunta

Despre sufletul meu

Pentru că mulţi seamănă cu mine şi n-au curaj să spună

Pseudolirice

Pseudo lirice

%d blogeri au apreciat asta: