RSS

Ce fel de oameni suntem

03 Aug

Avem o părere despre noi înșine. Vrem să credem că suntem așa și pe dincolo, avem chiar argumente pentru asta în fața celorlalți, dar se întâmplă ca, la un moment dat, să nu se confirme.

Uneori vrei să ajuți pe cineva dar pur și simplu nu-ți iese.

Când m-am întors din Italia, cunoscută fiindu-mi fobia pentru mașinăriile aeriene, fobie accentuată de călătoriile anterioare (https://experimentesiexperiente.wordpress.com/2011/06/21/ciao-ragazzi/), acunoscut o femeie. „Da, și?”- se aude vocea cârcotașului șef din spate.

Căutam „ghișeul” potrivit pentru a-mi procura tichetul de îmbarcare, nu de alta, dar ca să nu pățesc la fel ca și cu minunata călătorie cu trenul din aceeași zi și să mă trezesc în Kota Kinabalu. În fața mea, doamna mă întreabă dacă știu de ce toată lumea stă la rând apoi e trimisă la alt ghișeu să plătească ceva. Foarte stresată de faptul că e posibil să nu fi plătit bagajul de cală online, trepida de nerăbdare să ajungă la rând. Mda, nu-l plătise, iar acum trebuia să alerge printre pasageri și bagaje. Când am revăzut-o, era epuizată deja, dar liniștită. Cum se întâmplă de obicei, intri în vorbă cu omul. Mai trece timpul, mai afli noutăți… Am aflat detalii esențiale despre viața ei, nu pentru că mi-aș fi dorit în mod deosebit. Am descoperit că are pastiluța minune care te ajută cu răul de avion. Speriată de ultima pățanie și obosită de atâta alergătură prin Bologna de dimineață, accept oferta ei de a lua o pilulă în speranța că poate adorm și viața va fi frumoasă și acolo sus. Pe deasupra, mi-a dat și din apa ei.

Deodată scoate un vaiet disperat. Nu avea telefonul. A întors geanta pe dos. Nu-i și pace. L-o fi luat vreun căutător de buzunare? Nu. Cel mai probabil l-a lăcat acasă la încărcat. (Acasă era în Italia, acum mergea în țară să-și aducă fiica în vacanță.) Mă ofer să-i dau mobililarul meu ca să anunțe ora la care ajungea în Bacău, pentru că de acolo era preluată de o mașină personală până la Piatra. Fatalitate! Nu știa pe de rost niciun număr de tel, decât al ei, cel rămas pe meleaguri italiene, iar soțul,  italian get beget, era încă pe drum. Tocmai ce o adusese până în Bologna și avea sp facă încă vreo două ore înapoi. Încerc  să o liniștesc spunându-i că vom găsi o soluție. Odată ajunși în țară, putea să încerce din nou să sune per numărul ei, în speranța că italianul îl va auzi în ditamai căsoaia. A refuzat de fiecare dată, dar mă gândeam că până la urmă o voi convinge că nu are altă soluție.

Drumul lin, călătoria încheiată, ajung la poartă unde mă întâmpină copilul dimpreună cu tatăl personal. Ambetată de fericire, mă urc în mașină răspunzându-i la întrebări copilului care așteptase ceva timp avionul din Italia. Și…am uitat cu desăvârșire de ea! Biata femeie, cum s-o fi descurcat ea, noaptea în aeroportul din Bacău, nu am nici cea mai vagă idee. Cert este că mi-am adus aminte când era prea târziu.

Eh…ce oameni…

Anunțuri
 
4 comentarii

Scris de pe August 3, 2011 în Despre viață

 

Etichete: , , , , , , ,

4 răspunsuri la „Ce fel de oameni suntem

  1. a-z

    August 3, 2011 at 9:38 am

    great story! ai haz, fler artistic, ceva fobie de avion amintita, dar complet diferita de personajul uitator de telefon in cizma si crizat usor, sau mai mult.
    asta inseamnasa te detasezi cand redai ceva! 🙂

     
    • dagatha

      August 3, 2011 at 1:16 pm

      haz am acum…dar săraca femeie….
      ea m-a ajutat și eu am lăsat-o baltă …

       
  2. eumiealmeu

    August 3, 2011 at 8:21 pm

    auzi, şi dacă s-a dus la poliţie au ajutat-o ăia. deci s-a descurcat ea cumva. nu-ţi mai face chinuri sufleteşti pentru asta, că-mi fac eu destule.
    adică să vezi de ce… mă întreabă şi pe mine unul din maşină de judeţ de departe de Bucureşti… unde e strada… şi eu îi spun unde este… greşit, evident. că nu m-am orientat cum trebuie … şi săracul mi-a mulţumit cu lacrimi în ochi, pentru că nimeni nu ştie şi nu-i spune şi-a plecat după ruta mea greşită.
    da-mi-aş palme, nu?!
    asta e, se mai întâmplă. eu sunt om bun de felul meu, cum aş îndruma aiurea oamenii… dar uite că de data asta am fost oaia neagră şi – nenorocire mare! – l-am făcut să se manifeste şi aiurea… cu lacrimi în ochi, măi? (zâmbet negru de furie, pe mine, evident!)

     
    • dagatha

      August 3, 2011 at 9:23 pm

      😆
      Ești fenomenală, știai asta, nu?

       

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
Cosmisian's Blog - Ganduri Neinfinite

“I've lived through some terrible things in my life, some of which actually happened.”― Mark Twain

Blogul unei tipe oarecare

"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"

CÂRCIUMĂ DE FIȚE

îmi rezerv dreptul de a-mi selecta clienții

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Numai Filme

by Ana Ayana

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

JURNAL

Ajutor pentru luat zborul

SENSURI

De ce îi este omului de astăzi foame ? De iubire şi de sens. (N. Steinhardt)

Creatii manuale-Amy Crafts

Despre pasiunea pentru handmade

Poteci de dor

"Adevărul pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde

DrStoica / da-te-n blogul meu, te rog!

zâmbet, coaching, film, pamflet, fotografie, pareri, aiurea... dar hai sa fim pozitivi!

ComiCultural

Nu știu că nu știu nimic

Înşiră-te mărgăritare

Vorbe, cuvinte și litere prăfuite, despre lume, cu lume și pentru lume

Traista cu merinde

Toate lucrurile imi sunt ingaduite,dar nu toate sunt de folos.

Cu presa de perete

un blog de Alex Nedea

Thaumaturge

talk about candles, circles, planets, stars, bananas, chants, runes and the importance of having at least four good meals every day”

Machete Didactice

Machete didactice si materiale care vin în sprijinul mămicilor, educatorilor si tuturor celor implicati în educatia copiilor la scoală sau acasă.

Pishky's Blog

Numai cuvintele zburau între noi, înainte și înapoi - N. Stănescu

psi-words

... loc de joacă pentru cuvânt. serios!

Tiberiuorasanu's Blog

LECTURI, păreri, impresii de călătorie. Eu citez NU plagiez.

Un blog de poveste

Oborul cu fantezii

Valerica Oprisanu

Just another WordPress site

Spanac

Distribuitor autorizat de fazani hazlii

Cățărătorii

Când urci pe scara vieţii, nu uita să dai bună ziua tuturor, pentru ca atunci când cobori să aibă cine îţi răspunde

La Fée Blanche

Contesă de Chou-Fleur

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută. crochiuri. cotidiene

Hapi. Riverwoman

Lift up the receiver, I'll make you a believer

Loc de dat cu capu'

sau cum să te fereşti de invizibil

Per aspera ad astra

Maison de santé

ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață

Blogul Buceginatura2000

Informatii despre Mediu, Turism, Bucegi sit Natura 2000

Alma Nahe(r)

Să se ducă la muncă, ca să nu mai citească şi ei nişte almanahe!

Surorile Marx

globus de miuzici, filme si alte rautati

Redsky2010's Blog

Trecand prin viata cu ochii larg deschisi

Dictatura justitiei

Just another WordPress.com site

Ochiul care rade

Felii de viata

Tink3rbe11's Blog

Eu in forma bruta

Pruncu

de vorba cu mine insumi

Tabakera

...pentru ganduri la care nu pot renunta

Despre sufletul meu

Pentru că mulţi seamănă cu mine şi n-au curaj să spună

Pseudolirice

Pseudo lirice

%d blogeri au apreciat asta: