Ce fel de oameni suntem

Avem o părere despre noi înșine. Vrem să credem că suntem așa și pe dincolo, avem chiar argumente pentru asta în fața celorlalți, dar se întâmplă ca, la un moment dat, să nu se confirme.

Uneori vrei să ajuți pe cineva dar pur și simplu nu-ți iese.

Când m-am întors din Italia, cunoscută fiindu-mi fobia pentru mașinăriile aeriene, fobie accentuată de călătoriile anterioare, acunoscut o femeie. „Da, și?”- se aude vocea cârcotașului șef din spate.

Căutam „ghișeul” potrivit pentru a-mi procura tichetul de îmbarcare, nu de alta, dar ca să nu pățesc la fel ca și cu minunata călătorie cu trenul din aceeași zi și să mă trezesc în Kota Kinabalu. În fața mea, doamna mă întreabă dacă știu de ce toată lumea stă la rând apoi e trimisă la alt ghișeu să plătească ceva. Foarte stresată de faptul că e posibil să nu fi plătit bagajul de cală online, trepida de nerăbdare să ajungă la rând. Mda, nu-l plătise, iar acum trebuia să alerge printre pasageri și bagaje. Când am revăzut-o, era epuizată deja, dar liniștită. Cum se întâmplă de obicei, intri în vorbă cu omul. Mai trece timpul, mai afli noutăți… Am aflat detalii esențiale despre viața ei, nu pentru că mi-aș fi dorit în mod deosebit. Am descoperit că are pastiluța minune care te ajută cu răul de avion. Speriată de ultima pățanie și obosită de atâta alergătură prin Bologna de dimineață, accept oferta ei de a lua o pilulă în speranța că poate adorm și viața va fi frumoasă și acolo sus. Pe deasupra, mi-a dat și din apa ei.

Deodată scoate un vaiet disperat. Nu avea telefonul. A întors geanta pe dos. Nu-i și pace. L-o fi luat vreun căutător de buzunare? Nu. Cel mai probabil l-a lăcat acasă la încărcat. (Acasă era în Italia, acum mergea în țară să-și aducă fiica în vacanță.) Mă ofer să-i dau mobililarul meu ca să anunțe ora la care ajungea în Bacău, pentru că de acolo era preluată de o mașină personală până la Piatra. Fatalitate! Nu știa pe de rost niciun număr de tel, decât al ei, cel rămas pe meleaguri italiene, iar soțul,  italian get beget, era încă pe drum. Tocmai ce o adusese până în Bologna și avea sp facă încă vreo două ore înapoi. Încerc  să o liniștesc spunându-i că vom găsi o soluție. Odată ajunși în țară, putea să încerce din nou să sune per numărul ei, în speranța că italianul îl va auzi în ditamai căsoaia. A refuzat de fiecare dată, dar mă gândeam că până la urmă o voi convinge că nu are altă soluție.

Drumul lin, călătoria încheiată, ajung la poartă unde mă întâmpină copilul dimpreună cu tatăl personal. Ambetată de fericire, mă urc în mașină răspunzându-i la întrebări copilului care așteptase ceva timp avionul din Italia. Și… am uitat cu desăvârșire de ea! Biata femeie, cum s-o fi descurcat ea, noaptea în aeroportul din Bacău, nu am nici cea mai vagă idee. Cert este că mi-am adus aminte când era prea târziu.

Eh… ce oameni…

4 comentarii

  1. great story! ai haz, fler artistic, ceva fobie de avion amintita, dar complet diferita de personajul uitator de telefon in cizma si crizat usor, sau mai mult.
    asta inseamnasa te detasezi cand redai ceva! 🙂

  2. auzi, şi dacă s-a dus la poliţie au ajutat-o ăia. deci s-a descurcat ea cumva. nu-ţi mai face chinuri sufleteşti pentru asta, că-mi fac eu destule.
    adică să vezi de ce… mă întreabă şi pe mine unul din maşină de judeţ de departe de Bucureşti… unde e strada… şi eu îi spun unde este… greşit, evident. că nu m-am orientat cum trebuie … şi săracul mi-a mulţumit cu lacrimi în ochi, pentru că nimeni nu ştie şi nu-i spune şi-a plecat după ruta mea greşită.
    da-mi-aş palme, nu?!
    asta e, se mai întâmplă. eu sunt om bun de felul meu, cum aş îndruma aiurea oamenii… dar uite că de data asta am fost oaia neagră şi – nenorocire mare! – l-am făcut să se manifeste şi aiurea… cu lacrimi în ochi, măi? (zâmbet negru de furie, pe mine, evident!)

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s