D’ale copilăriei

Încă mai am de teleportat lucruri din vechiul locaș în cel nou. Nu aveți idee câte porcării zac în casa unui om, fie ea și o garsonieră. Mă gândesc să las din ele pe marginea drumului, dar cred că ecologul din soțul meu va dezaproba furtunos. Până una alta, mă bucur de unda de internet pe care un vecin bine-crescut de-al alor mei binevoiește să o lase liberă. (De aia nici eu nu mi-am pus parola la netul meu, cine știe câți au nevoie săracii și ar face orice pentru o bucată de net. 😀 )

Între timp, trebuie să îi explic copilului de ce ne părăsim cuibul, singurul pe care l-a cunoscut, ca să ne mutăm „a bocu nou”. Și rememorând așa evenimentele, m-a apucat o nostalgie teribilă legată de momentele bune, frumoase, perfecte pe care le-am petrecut aici. Mă pomenesc gândind cu voce tare despre asta, chiar în fața infantului. Zic: „aici am stat cu tati o vreme, după aceea ai venit și tu”. Cupilul, insensibil la melancolia care tocmai pusese stăpânire pe mintea mamă-sii, întreabă pe un ton foarte serios, ușor revoltat:

-„Da cum am jinit eu aici? Pe jooos????”

Luată prin surprindere și trezită din reveria cu ochii deschiși despre care pomeneam, zic cea mai idioată treabă pe care o puteam zice la ora respectivă: „te-a adus….barza(!?)”. Spun idioată pentru că discuția o avusesem deja de mult timp și copilul avea o vagă impresie despre cum anume s-a trezit pe astă lume. Dar dacă deschizi gura fără să gândești, cum tocmai făcusem eu, trebuie să accepți și consecințele: „Ei, barza! TU m-ai adus!”. Adicătelea „mami, te-ai senilizat?”.

Trebuie să învăț să nu mai subestimez cupilul.

Mai ales că se dovedește faptul că e autodidact 😀 . Eu a trebuit să aflu din revista Meki ( 😀 ) despre înrudirea curcii cu dinozaurii, iar el a văzut o șopârlă amărâtă și a strigat victorios: „Mami, uite, un diozaui” 😀

Evident, le știe pe toate, inclusiv cât și când să mănânce. Tatăl personal încerca să-l convingă că iaurtul cu cereale este un mic dejun delicios, prin urmare îl tot îndemna să pape tot. Răspunsul nu a întârziat să apară, cu tonul imperativ cu care deja ne-am obișnuit, plus amenințările cu arătătorul:

„Hei! Tu nu stii că masinile de cu’se nu papă??? Eu sunt masină de cu’se. Mă cheamă Bulge Măghin” (Fulger McQueen pentru neinițiați, starul din „cars cu masini”). Ăsta e prieten cu celebrul „Bușăn”, alias Bucșă partenerul din film al starului.

Hai că m-am lăudat destul 🙂

Nu știu când revin, așa că să ne auzim/ citim cu bine. 🙂