Cuvinte din trecut (1)

Unele scrieri prăfuite și-au cerut dreptul să mai scoată nasul la aer. Cred că l-au apelat pe Tiberiu care a venit cu ideea să facem o șezătoare nouă: fiecare aduce de prin sertare ce are mai vechi și le împărtășește celorlalți. Pisicimea Sa a fost de acord, așa că s-a lansat o nouă secțiune: Cuvinte din trecut. Unii au fost harnici și deja au început să scoată din traistă minuni: incertitudini, Vero, Lotusull

Blue river a vorbit despre nori pe blogul Scorpiuței, lucru care m-a dus cu gândul repede la o poveste tare dragă. Despre nori a apărut aici in noiembrie anul trecut, dar a fost scrisă în 27 aprilie 2005.

Adesea aud norii păşind tacticos pe terasa cenuşie, târându-şi după ei burţile pe care le etalează din când în când la câte un concurs de frumuseţe.

*

De obicei se întâlnesc la marginea cerului ca doi vechi prieteni, îşi dau bineţe sprijinindu-se într-o rază de soare, pălăvrăgind apoi plini de importanţă despre circuitul apei în natură. Ba că ajunge mai greu la etajul superior al troposferei şi nu au cu ce să-şi hrănească juniorii, ba căldura este insuportabilă. Concluzia este că se întâmplă ceva cu stratul de ozon şi că ar trebui tras cineva la răspundere (deşi nu au o viziune foarte clară a ceea ce înseamnă acest lucru).

*

Uneori au divergenţe, sarcinile negative atârnă greu şi de aici starea de ebrietate: nu-şi mai găsesc polii. Atunci ţipă şi scuipă foc, aruncând cu piatră pe unde apucă. Odată au lovit luna de au ciobit-o la un colţ. A trebuit să meargă la un meşter faur să o şlefuiască din nou, dar tot se mai observă în unele seri când se întoarce pe partea cealaltă să vadă şi alt capăt de lume.

*

Altădată sunt atât de ameţiţi încât, trăgând aer în piept dimineaţa, înghit vreo pasăre rătăcită care a uitat să se adăpostească din calea lor. Când iese biata de acolo (şi asta cu chiu cu vai!) cu penele vâlvoi şi glăsuind ceva pe limba ei, îşi jură că nu mai călătoreşte singură niciodată şi că va lua lecţii de autoapărare.

*

Am vrut să mă plimb şi eu odată cu norul, dar era prea scump. Trebuia să îmi las haina gaj şi nu eram pregătită să renunţ la ea. Plus că mi-aş fi murdărit părul, încâlcindu-l în vânturile hoinare care fugeau de autorităţi după ce furaseră o pălărie plus splendoarea unei păpădii. Nu le-au mai prins. Se spune că şi-ar fi găsit sălaş în coroana unui stejar bătrân, pe alte meleaguri.

*

Odată am văzut un nor schimonosindu-şi faţa în oţelul strălucitor al unui avion. Îi zâmbise aşa de galeş, după care l-a îmbrăţişat. La proces a spus că voise doar să se scalde împreună în ocean şi că sentimentul a fost reciproc. Nici nu se putea pune problema unui viol.

*

Altul se scobea între dinţi, oglindindu-se în mare. Îi rămăsese o urmă de albastru pentru că înghiţise o bucată de cer. Acum trebuia să dea socoteală. Norocul soarelui că apucase să îşi strângă chaise-long-ul şi să plece. Iniţial îl anunţaseră de tsunami, dar stătea liniştit pentru că avea o pilă la ştiri care îi spusese că e doar un zvon ca să crească audienţa.

*

Dacă ai răbdare să-i asculţi, afli uimit că fiecare are o poveste.

29 de comentarii

  1. dagatha, la „Cuvinte din trecut” ma gandisem la o postare mai veche care se numea „Norii”… iubesc norii, de cand eram copil… povestea este dragutica, zic eu, dar… hai s-o repostez, desi mi-am zis ca nu mai joc nimic 🙂

    • Păi dacă e drăguțică o lași așa, ascunsă de ochii cititorilor curioși ca mine???
      Iar cu joaca…da-o-ncolo de treabă! De ce să nu te mai joci? Eu nu înțeleg lucrurile astea: e blogul tău, scrii ce vrei și când vrei pe el. Așa că…dacă tot ai zis…așteptăm 🙂

  2. noricito sa sune a japanese complicated love-life-fight-death story, sau daca peferi norocito, suna si asta tot cam cu ochisori de-aia deschisi exteriorului cat sa vada cine-i poseda si nu sa faca parada de iris cromatic sa ia ochii!- dar e mai lirica asa si are in 2nd „o” aprecierea inclusa!
    efectiv mi-a placut incursiunea ascensionala tot mai sus, cu sau printre nori, tsunami, pile de la rubrica meteo, zvon si rating! 🙂
    toate bune!

  3. Cred ca este cea mai frumoasa poveste despre noiri pe care am citit-o vreodata… Si eu ador norii, dar n-am stat niciodata sa le deslusesc povestea…

    Duminica minunata iti doresc Agatha 🙂

  4. m-ai topit! şi mă bucur că tiberiu ne-a invitat la joaca aceasta. altfel, vorba ta, ar fi rămas ascunsă ochilor mei curioşi norii tăi. promit că o să mă uit mai atentă la ei, cine ştie ce poveşti mai ascund! 🙂

    • Iar sunt eu de vină ? 🙂

      Adevărul este că am descoperit prin intermediul tău cîteva bloguri minunate şi ar fi fost imposibil să scotocesc amănunţit prin fiecare.
      Aşa, tot avem o şansă de a re+citi lucruri, vechi dar minunate.

      • ahaaaaaaaaaaaaa! deci a fost cu enteres carevasăzică 😆
        Una peste alta, ideea a fost foarte bună. mai demult, întrebase cineva pe un blog cum se pot găsi cele mai „nevizualizate” bloguri. Că alea cele mai vizualizate erau clare 😀

  5. Frumos ai scris 🙂
    Si mi-a placut mult, mult asta : ” Îi rămăsese o urmă de albastru pentru că înghiţise o bucată de cer „

  6. Pot fi norii răsfrângerea gândurile cerului? Unele mai senine, altele mai întunecate…Îmi plac ochii tăi, aşa cum s-au atins privirii lor…şi aşa cum îi ei ai părut a te afunda. Ai o imaginaţie expresivă…şi astfel ai jucat un joc atât de fascinant, sufletule azur.

    • 🙂
      Mulțumesc, dragă Camelia 🙂
      Imaginația e doar apanajul omului care se pretinde a concura natura. Ei, norii, erau acolo și eu nu am făcut decât să ascult și să scriu 🙂 E simplu, poate oricine 🙂

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s