Am ales să scot la lumină texte mai vechi, dragi mie. Le-am șters bine de praf și le-am așternut aici, din nou. Poate vă plac 🙂
Ideea vine de la Tiberiu și a fost bine promovată de Pisicimea Sa 🙂 . S-a mai prins în joc și Vero 🙂
Azi…
…am stat îmbrăţişaţi o singură clipă
din marea timpului urâcios
pe-un mal de nor departe de lume
atât doar că lipsea luna din decorul violet
am căutat-o ceasuri întregi
pe cerul pătat cu umbre de oameni
se pare
că nu voiau să mi se-arate încă
făclii aprinse în întunericul negru
te-am ţinut strâns la piept
tremurând
şi ne-am întrebat amândoi cum ar fi dacă…
te-am simţit adormind
îmbătat de mireasma trupului meu
veghind deasupra capului
visul dulce
cu unicorni si lumină
într-o lume în care braţele ne vor fi dezlegate
vom putea
să ne ştergem lacrima din colţuri tocite de dor
iar atunci
nu ne vom mai întreba amândoi
cum ar fi dacă…
BLOG D'AGATHA 
[…] mai repostat chestii mai vechi dar actuale : psipsina D’AGATHA Like this:LikeOne blogger likes this […]
[…] “cuvinte din trecut” găsiţi la: psipsina, dagatha 45.700000 27.179722 Share this:ShareFacebookTwitterEmailPrintStumbleUponDiggRedditLike this:LikeBe […]
„cum ar fi daca… „, mi-am pus intrebarea asta de foarte multe ori…. de prea multe ori 🙂
frumos ai scris! 🙂
ne punem întrebarea mereu…și uităm să trăim de fapt, pentru că suntem în umbra lui „cum ar fi dacă”…
Mulțumesc, Carmen 🙂
Am ajuns să spun „bine că a fost așa… ” 🙂
🙂
[…] la eagle’s nest şi la cuvinte din trecut: vero, tiberiu, dagatha Like this:Like4 bloggers like this […]
😳 a meritat să aștept dimineața…
pentru că:…. stai să-mi revin. e frumoasă rău!
😳 ….mulțumesc… 😳
Uneori vă invidiez pe voi, cei care puteţi scrie versuri albe…. fiindcă aveţi… un „simţ al metaforei” care mie îmi [cam] lipseşte! 😀
ei lasă că noi ăștia de scriem alb ( 😀 ) te invidiem pe tine pentru poveștile alea nepermis de minunate 🙂
[…] https://experimentesiexperiente.wordpress.com/2011/08/28/cuvinte-din-trecut-2/ […]
Ce frumoooos!
Aşl muri de plăcere să pot scrie şi eu aşa ceva dar, nu-i bai.
Scriu şi eu ce pot şi cum pot şi gata. 😀
O zi frumoasă!
păi la cele 12 vorbe de le-ai scris sâmbătă, nu știu zău ce-ți mai trebuie? 🙂
Fiecare scrie frumos în felul său.
nu pot decât să mă bucur că am primit atâtea aprecieri și poate-mi fac curaj și mai scot de la naftalină.
cum ar fi dacă te-aş închide într-o şoaptă,
cum ar fi dacă ţi-aş prinde inima în mine
cum ar fi dacă-aş şti că fără tine
aş fi desprinsă azi din mine?
uf, am pus un i aiurea… 😦
psi
aşa şiiiii, ce dacă! 🙂
unde? unde? Nu-i!
😀
@ Psi:
dacă m-ai închide într-o șoaptă
ar fi ca sunetul mării închis într-o scoică
dacă mi-ai prinde inima în tine
ar fi ca și cum ar bate amândouă într-un singur piept
nu contează dacă al tău sau al meu
pentru că oricum tu și cu mine
este egal cu eu și cu tine
😀
mă tem că scoicile se pierd în ape,
căci ele nu ştiu să rămână
decât în adânc,
printre alge şi mâl respirând.
ele nu ştiu să fie constante în îmbrăţişare,
curgând, curgând.
mă tem şi de mare, o da, recunosc,
apele ei sunt ca gura ta,
năvalnica,
m-ar prinde în încătuşare
ca o patimă grea.
dar îmi las astăzi inima
în inima ta.
uneori
scoicile sărută țărmuri;
se rup din adâncuri de ape
doar ca să găsească un suflet
ce-și pune urechea s-asculte
cântec blând din adânc
Bine că Tibi nu a avut ideea să scriem toți versuri. Ce mă făceam cu o așa concurență ?
eu știu ce te făceai: inovație și spontaneitate 🙂
Că tot ai avut ideea aceea genială să recuperezi duzina la „Cuvintele din trecut” 🙂
Imi place de tine. Radem, glumim, dar de exprimat, tot in versuri ne exprimam. Cand esti patrunsa de fiorul liric,ii dai glas fara nici o posibilitate sa ii te opui, oricat ar fi ora de tarzie. 🙂
:-))))
răspundem provocărilor, asta se întâmplă pe aici 🙂
În versuri…nu prea m-am mai exprimat în ultima vreme, de aceea am ales să resuscitex texte mai vechi.
Îmi revin, don’t worry 😆
Frumos scris! 🙂
Mulțumiri pentru gândul bun 🙂
super…am zis de sute de ori sa-mi postez comentariul si apoi sa le citesc pe ale voastre……asta e…le-am citit pe ale voastre si m-am blocat….frumos glasuiti voi in versuri 🙂
uite așa ne-ai lăsat și tu muți de uimire. Și acum…mai vrem 🙂
[…] se trăieşte fără “dacă, poate, oare”(?), dar mereu răsare acel “de ce”(?), pe care îl găsim ca […]
scoici prinse de ţărm,
ce blestem şi ce singurătate,
câtă tristeţe în perla pierdută,
ce nu se mai naşte,
nu se mai naşte.
vin apele mari să spele vidul,
căuşul gol,
atât de gol fără miez,
ca şi mine atunci,
atunci când mă mai întrebam,
desprinsă de tine,
cum ar fi dacă…
prea târziu însă,
sunt astăzi o scoică goală
prinsă pe un ţărm străin
şi mă mai întreb
pe unde e inima mea.
scoici prinse de țărm…
poate blesteme le-au prins
ori invidii le-au rupt
și le-au făcut sterpe
plângându-și perla pierdută
sau pe cea nenăscută
dar….
în căușul gol
rămâne-amintirea plăpândă
și sunetul mării
ce le plânge-acum soarta
…………………………………………
țărmul străin azi te leagă.
dar să nu îți ascunzi goliciunea
căci perla pierdută
trăiește ascunsă-n urechea ce-ascultă
lipită de trupul tău smuls
adâncurilor
agatha, psi
si cuvintele navaleau si navaleau si se rostogoleau printre versuri. care mi-au placut mai ales versurile de sfarsit. dar si alea de inceput. si alea de mijloc. care mi-ati placut voi, fetili.
anowen…din câte știu…și matale te prinzi repede la provocări în versuri 😀
ma aprind, dar azi nu ma prind, desi m-am aprins, nu pot sa ma prind. voi v-ati aprins prea frumos.
clar! aprins ești rău
văd în comentariul tău :-)))
ţărm străin în calea apei,
trup gol, oase albe,
de piatră,
nimeni nu ştie s-audă
inima vinovată.
absenţa perlei e gând
e rătăcire şi fum,
cântec de lebădă
pe-un mormânt
al clipei în care am spus:
până când?
până când să mai chem noaptea,
noaptea orbilor ce urcă
spre lumină,
orbii cu orbitele lor goale,
cochilii deghizate,
căuşuri sterpe,
a gol sunând.
până când să mai chem noaptea
când eu singură am desprins
lumina cu toate vălurile,
întrebând:
cum ar fi dacă…
când inima esta doar vină
e greu pentru alții s-audă.
oftatul ușor din surdină
e doar voce slabă și surdă.
perla e doar o podoabă
ascunsă în scoica gemând
o pierzi, dar rămâi tot întreagă
căci perle mai faci tu oricând
nu perla-i reala comoară
deși ea e toată lucirea
căci ea doar se naște să moară
iar scoica a strâns nemurirea
cat voi va intrebati in gand,
intr-un bar departe, eu mai iau un rand,
cum as fi daca? sau pana cand?
mai sorb de pe masa un rand,
cochilii de scoici ce iti taie bland,
cred ca mai merge un rand,
ce inima cere din trupul famand,
ma arde si vreau inca un rand,
ajung sa privesc in jos sangerand,
baiete! hai mai ada un rand.
și tot așa..cerând un rând
se-așterne noaptea pe pământ
și-n loc să-ncepi ca să creezi
te-apucă somnul și nu vezi
cât de frumos vorbirăm noi
Și-o să o ținem…până joi 😆
ioooi, anowen, mi-ai făcut praf lirismu! 😆
de pe-un fir de fifirez,
lui anowen cel departe
poftă bunăeu urez
meniu a la carte!
şi la masă ţi-aş veni
ca să cânt din strună
dar afoană sunt şi ştii,
pisică de lună.
daca la sfarsitul zilei
tu nu zici din struna
poti sa undui daca vrei
precum o cadana.
anowen, aşa? 😀
sau aşa? 😀
ce faceți fraților pe-aici?
dansați din șolduri și „burici” 😆
le-am aranjat să vază tot „boboru” distrabalarea :-)))
anowen e-acu tumentat
că-l apucă pe-aici plictisul
atâtea rânduri a luat
de cred că îl cuprinde visul
:-)))
Am vizitat, mi-a foarte plăcut şi am votat.
Mulţumesc de încântare.
O seară frumoasă cu gândul curat!
mulțam și eu de vot și vorbă
te mai aștept să vii…„în trombă” 😀
dementiale! pisicile sunt demente. misto. 😆
mi=-ați adus aminte de reclama aia la Romulus cu „bacardi…cola”
be my tiger tonight
şi mai lasă din potbal străine
te cheamă la vers şi la joc
nu una ci două cadâne!
de tu chemi tigri la jucat
eu fug și mă ascund sub pat!
ce crezi că sunt eu? o cadână?
când stau pe scaun…e-ntr-o rână
:-)))
😆
dagatha fie cu iertare
cadână nici eu nu-s
mă-nţeapă colo la spinare
şalvari nu am de pus
ba nici mărgele mâţa n-are
să-mi fie cu iertare
eu sunt acum în pijamale
visând lăptic în oale.
șalvarii sunt mărime mică
așa că i-am vândut la târg.
mi-am luat de ei o pâine mică
și mușc din ea acum cu sârg.
În pijamale? bine zici
căci noapte e de mult pe-aici
mi-am pus „rochia” de seară
am în braţe o vioară
şi de sus, de pe pervaz
vă pup pe obraz:
însă până la plecare
am şi eu o întrebare:
cine dă cu mătura
în căsuţa lu mata?
că la cât noi ne-am jucat
şi vers am împrăştiat
casa noi ţi-am răvăşit
acum văd şi am roşit!
ce frumoasă muzichie
mi-ai trimis tu, dragă, mie!
De jucat…a fost frumos
și idei mândre am scos
gluma e binevenită
nu trebuie ocolită
🙂
Frumoasa iubirea si frumoase versuri.
mulțumim, Pisicarule 🙂
[…] pentru voi: androxa, carla, dagatha, paporniţa cu vorbe, schtiel, theodor Rate this: Share this:TwitterFacebookEmailLinkedInMai […]
[…] forests for you: androxa, carla, dagatha, papornita cu vorbe, rokssana, samsara, schtiel, theodor, visualw Rate this: Share […]
Esti mult mai talentata ca mine,asta e sigur
„cum ar fi daca”…ce intrebare care nu isi va gasi nicicand raspunsul!
prin faptul că nu are răspuns ea încă mai există ca întrebare 🙂 Mulțumesc de aprecieri. Nu cred însă că sunt „mai” talentată decât nimeni. 🙂 Și nu e falsă modestie.
azi… ca azi, dar maine ai in plan intitulat asa?
demiurgic! 🙂
Ce plan, fratele meu?
cincinal nu, zecimal nu, in capul ce lucreaza, editeaza si posteaza, exista vreo froma neslefuita intitulata initial „maine”?
🙂
[…] invitaţi la eagle’s nest şi la cuvinte din trecut: vero, tiberiu, dagatha […]