M-am senilizat! (Leapșă adaptată de nevoie)

Deși încă sunt în faza de negare și mă agâț cu mare disperare de o mică și firavă speranță că nu este adevărat, iată că nu te poți opune evidenței. Iar evidența urlă din toți rărunchii: DA, TE-AI SENILIZAT!

Mi-a mai trecut puțin gândindu-mă că și alții au pățit-o și încă recent. De aceea am să fac o trimitere maaaare către Meștereasa Ana lu’ Manole care a dat startul la confesiuni, iar grupul suport a făcut ce trebuie să facă un grup suport: a suportat-o! Pardon, susținut-o 😀 Să vedem dacă am și eu norocul ăsta.

Și pentru că Sufletista se plimbă prin țară și mai aruncă din când în când câte o leapșă, zic hai să o onorăm și pe asta.

Sursa foto

Cică dacă pot trăi fără telefon. Acum câteva ore aș fi râs așa într-un colț de gură: „normal că pot; nu m-a făcut pe mine un telefon”. Dar, iată că destinul vrea neapărat să-mi dea peste nas, așa că-mi mai servește pe tavă câte o pățanie de tot…râsu’.

Plină de elan muncitoresc, dau afară băieții ca să ia o gură de aer și mă apuc de treburi casnice. Prima oprire, camera Pințului. După toată gâlceava, a reieșit că EU trebuie să strâng maldărul de jucării. Dau ultimele indicații prețioase prin telefon, că doar abia ieșiseră din casă 🙄 ( dar mereu găsești ceva de vorbit, nu-i așa? ) și mă așez pe covorul infantului ca să număr cuburi, lego-uri, mașini (ei, aici e de stat puțin)… Termin acolo și deschid geamul pentru o aerisire binevenită, închid bine ușa camerei să nu se facă vreun curent și fug spre bucătărie. S-au scurs câteva ore chiar, timp în care mi-am văzut liniștită de treabă. Până când m-am gândit să verific dacă Pințul a ajuns cu bine la bunica lui. Revoltată că nu mă sună nimeni să-mi dea raportul despre situație (știut fiind faptul că Pințul are accese de isterie când pleacă de lângă mama lui sau de lângă tatăl personal), mă întorc spre masă ca să pun mâna pe instrumentul cancerigen. Ia-l de unde nu-i. Fără a intra în panică, l-am căutat liniștită cam … peste tot. Tot fără rezultat. Panica a început să se instaleze ușor: unde l-oi fi lăsat? Refac traseul prin noua noastră locuință (că dacă rămâneam în garsonieră, iată! era mult mai simplu 😀 ). Cu această ocazie intru din nou în camera copilului, calc pe covor, scotocesc prin sacul de jucării, poate l-oi fi aruncat pe acolo (din experiența cu telecomanda), ies din camera copilului, călcând pe același covor și o iau de la capăt. Intru și ies de câteva ori prin toate camerele, prin baie, prin bucătărie, caut inclusiv în coșul de gunoi. Și mă enervez cumplit: de ce nu sună, domnule nimeni de atâta timp? Auzeam și eu măgăoaia. Apoi mă lovește: Ptiu! Să vezi că l-am lăsat pe pervaz și mi l-au luat de acolo. Mă uit pe geam, muncitorii nestingheriți își vedeau de ale lor. Mie toți mi se păreau suspecți, așa că ideea furtului încolțea fără nicio opreliște: „Mama voastră de hoți! Nu vă mai satură necuratul!”. Nu telefonul era problema, căci aparatul și-a dat obștescul duh a patra oară, așa că am apelat la soluția de rezervă: telefoanele vechi la care am renunțat ca la o haină ciuruită de molii și la care m-am întors acum cu rușine ca la prima dragoste. Problema era, însă, cartela cu toate datele esențiale.

După ce înjur din nou sistemul, ies din aceeași cameră a copilului de unde mă zgâisem pe geam la lucrători, călcând pe același covor și aruncâd vorbe grele de ocară asupra cunoscuților care nu mă sunau tocmai acum când aveam mai mare nevoie!

Mi-aduc aminte câ am niște cartele vechi din diferite alte rețele. Zic hai să le încerc pe un alt telefon, tot vechi și bine umezit pe toate fețele de pe vremea când Pințul băga în gură tot ce prindea. N-am noroc și pace!

Aha! Intru pe net! trebuie să găsesc pe cineva on line să mă rog să-mi dea un bip. Hehehe, dar când destinul vrea cu tot dinadinsul să-ți joace feste îi alungă pe toți de pe net.

Îmi intrase în cap ideea că mi l-au furat, altă explicație nu găseam. Așa că acum mă gândeam cum să fac să nu se panicheze ai mei când vor vedea că nu dau niciun semn de viață.

Dar iată! Cineva își face apariția pe messenger. Nu e chiar persoana la care aș fi vrut să apelez pentru că mai speram să nu afle toată lumea că sunt senilă și nu reușesc să-mi găsesc telefonul în propria casă, dar disperarea ce mă cuprinse era mult mai mare ca rușinea. Omul sună. Ciudat, suna și telefonul pe undeva! Hmmmm… deci nu mi l-a furat nimeni? Deja îmi displăcea ideea că nu alții mi-au făcut-o, idee pe care o păstrasem calduță la sufletul meu. Mă reped în direcția din care se auzea cu urechile ciulite mai ceva ca Dumbo, rugându-mă ca persoana să nu se plictisească de sunat între timp. Deschid ușa de la camera copilului: ‘mnealui telefonul zăcea…PE COVOR!!! În plus, cinci apeluri arătau cu disperare că fusesem totuși căutată, dar cu ușa bine închisă și muzica la maxim…cine să audă? Și surdă și senilă!

E oficial:  sunt dependentă și de telefon ȘI de internet! Na-ți-o frântă că ți-am dres-o!

36 de comentarii

    • Draga mea, dar poveştile noastre sunt bucăţi rupte din noi…e firesc să le iubeşti, oricare le-ar fi întâmplarea, pentru că spun din tine…Aşa că acel click pe „like” îmi pare a fi natural…eu o fac de ceva vreme; o ştii. Îţi mai aminteşti că am vorbit despre asta odată? Se întâmpla pe la începuturile atingerii gândurilor noastre în cuvinte.
      Eşti foarte amuzantă, Agatha…paradigma peripeţiei năstruşnice chiar te pot numi…chintesenţa întâmplărilor părând desprinse dintr-o zona crepusculară…glumesc…cu drag de tine, sufletule.

      • Camelia dragă, evident că le iubesc. dar mă gândesc că ar fi fost altele mult mai …îndreptățite să primească acest „Like”. Știu discuția noastră, evident 🙂
        Cât despre „paradigma peripeției năstrușnice” …dă-mi voie să-ți spun că o găsesc la fel de amuzantă 😆
        cu drag și eu către tine 🙂

  1. Și io mi-am pierdut de două ori prețiosu’ obect dă trebuință necesară 😉 O iau pă de-a-ndoaselea, adică invers cronologic să fie niscai suspans și ceva umor.
    Astă primăvară, întors seara de la minunatu’ loc de muncă unde presta după masa, intru în cameră, mă așez comod pă cel canapel și leapăd pantalonii din dotare, în a căror încăpător buzunar lateral zăcea telefonu’. Simt io că mă lovește peste picior, da cred că-i catarama curelei… A doua zi, dimineața, urma să am ore și fără obect nu se poate presta nemica, îl caut. Iau telefonu’ din dotarea părinților și ăsta micu’ nemica! Îl uitasem pe ”mucles” (așa mi-am redenumit io profilu’ ”silent”), îl caut pe sub pat pe lângă, în geantă… dau în final de el având carcasă metalică când îl căutam cu lanterna, chiar sub năsucu’ din propria dotare…
    Acu-s doi ani, întrând de-a dreptul periculos în mine virusul pescuitului, m-am hotărât să încerc la copcă 😛 Am îmbrăcat peste pantaloni niște pantaloni impermeabili. Ajuns acasă, am vrut să pui obectu’ în buzunar, iar impermeabilii au o tăietură în dreptu’ buzunarelor. Suflec pantalonii odată cu impermeabilii, grei de umezeală și bag telefonu’ drept pe lângă buzunar… Iau telefonu’ fix și mă caut. Telefonu’ suna în draci și îl auzeam, dar pentru că suflecătura era groasă, nu simțeam vibrațiile.Abia când m-am lovit de un scaun și am simțit ceva tare mi-am dat seama unde e… 😆
    Și acum să-l citez pe tata, care-l citează mereu pe D.D. Roșca: ”Uitarea este una dintre principalele calități ale memoriei”. 😆

    • 😆 😆 vezi dacă ai deva tare în pantaloni, ai șanse mai mari să găsești ce cauți :-))))
      Iertare pentru ce a ieșit. eu mă refeream strict la cele povestite de matale 🙂
      Citatul e foarte bun, am s-l pun repede pe-o hârtie până nu-l uit 🙂 Poate așa nu mă mai deprim când uit lucruri importante 😀

    • nu creeeed! Tu???
      mereu mi-ai părut o ființă atât de…diafană…ruptă total de ceea ce e lumesc și prea pământesc. (e un compliment, să știi 🙂 ) Tot ceea ce am găsit la tine pe blog a fost simțire pură și gând curat.

  2. cu binele ne invatam repede ,ba chiar ne devine rapid indispensabil si dependenta … mi-am pierdut un telefon in taxi…..am realizat ca mi-a cazut din geanta chiar cand taxiul pleca. i-am facut semn sa opreasca ,a facut stanga si dus a fost…. am sunat de pe celalalt telefon,dar deja scosese cartela……

  3. Daca nu-l mai gaseai, aveai macar motiv sa-ti iei unul nou si supertare, gen IPHONE 6 daca a aparut, sau ceva cu net, GPS, MMS, ABS, SDF, MEMECE, ETC ;), deci tot raul spre bine…

    • păi nu, că ăla noul tocmai ce l-am dus la reparat. Asta ziceam. Și oricum e mai bun ăsta vechiul decât fandositul ăla nou. M-a lăsat baltă când aveam mai mare nevoie de el. Nu de măgăoaie îmi era. ci de cartelă. De luat altul…peste vreo „treijde” de ani când termin rata.

  4. hahahahahaha….nu esti batrana si bolnava..cum zisesi…ESTI ABSOLUT NORMALA!!!!eu l-am avut ..scapat,, vreo doua zile intre scaunele masinii.am avut la cine apela,in secunda doi..EXISTA FIXUL..telefonul fix..stii,ala de firele caruia te impiedici zi de zi[cel putin eu]….dar ,,taraitoarea,, nu era in casa…era sub scaun,in maisina….dar ce bine a fost..faraaaaaaa….l-am mai uitat odata intr-un magazin..pe niste pantaloni…pantalonii negri..telefonul..negru…hihihihihi..am avut noroc….

  5. 😆 am dat şi io un mare like la postarea-ţi, da numa pentru că eşti şi senilă şi… cum ziceai, frateee? 😆
    un secret: eu le pun întotdeauna într-un sigur loc să fiu sigură că le aud. da cu căştile pe urechi ce să aud?

  6. Bine ca mai apare cite un avatar cu masca, cu mini joupe, cu pisoi si rokssane, ca altfel ai fi zis ca-i Muzeul Satului aici! 😆
    Gagico, m-ai spart cu „aselenizarea” asta. Hai sa-ti spun un remediu. Telefonul se lasa numai in locuri de culori contrastante, ca sa-ti sara-n ochi. Ar mai fi si alt loc, dar in ala s-ar putea sa-ti sara inima, asa ca raminem la contraste 😀

    • Mai contrastant decât covorul albastru al lui fii miu nu era nimic în casă. Decât că eu nu m-am uitat și în jos :-)))
      inima nu vreau să-mi sară, că șade bine ea acolo unde e :-)))

  7. Ai plecat vreodată la cumpărături fără portofel? Luat bărbat de braț, telefon, chei… uitat portofelul și cu banii și cu lista. Noroc că avea ‘nealui ceva la el!
    Sau odată am căutat 15 min o cariocă de culoare verde. Când am ridicat ambele mâini am observat că o aveam deja în mâna stângă…
    Deci, ne-am senilizat! 😆

    • Sincer…nu. De obicei i se întâmplă consortului asta :-))) Am ajuns să-l întreb de fiecare dată când ieșim: telefon ai luat: Da. Bani ? Este. Copil avem?
      😆

  8. nu eşti, mamă, senilă, eşti mamă şi ştii că după ce naşti mai dispar nişte celule din creier… cel puţin aşa zic minunaţii doctori în minunatele statistici…
    sunt de acord cu tine că, de câte ori îţi lipseşte ceva, îţi pică ochii în disperare pe cei din jur şi poţi jura că au şi chip de hoţ, nu doar situaţii potrivite pentru acest gest.
    hm… după cum vezi, eu nu te-am mai sunat, pentru că am ajuns acasă pe altă cale decât prin superbul tău oraş. deşi, ar fi trebuit să te sun să-ţi spun că nu voi trece pe acolo, poate nimeream clipa în care aveai nevoie de beep… 🙂
    dar ştii care e chestia haioasă? voiam să te întreb de ce nu mi-ai dat mie un mesaj să te sun, ca să-ţi găseşti telefonul. evident, să-mi fi dat mesaj cu telefonul… pe care nu-l aveai… acu spune şi tu care e mai senilă?
    vorba lui Harap Alb… în ce să ne senilim? 🙂

    • Da măi, da cred că pentru că am născut natural, mi-au ieșit mai mulți neuroni decât era de așteptat. 🙂
      Mi-am imaginat că umbli fleaura. Era normal să nu veniți tot pe acolo. La cum te știu pe tine.
      Și mă mir că nu mi-ai dat și două pale cp nu ți-am trimis sms să-mi dai bip 😆 😆 Asta a fost tare! Senilă și tu!
      😆

  9. Foarte amuzantă povestea.Şi aş fi râs.Dacă nu m-aş fi aflat ieri în aceeaşi situaţie.Doar că al meu s-a pitit după o pernă,pe canapea şi eu îl căutam în disperare.Dar nu e bai mare,la noi în casă asta se întâmplă des.Dacă nu unul,altul….

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s