RSS

Pisicile din viața mea

05 Sep

…sau „ce naște din pisică… te mănâncă cu fulgi cu tot”.

Azi e ziua pisicilor, după programarea făcută (cu puțin ajutor😀 ) de Pisicimea Sa. Tot despre pisici au scris și Vero, Tiberiu, Redsky, Scorpio, Rokssana, Virusache, Valentina, BlueRiver, așa că nu puteam să ratez ocazia de a împărtăși din experiențele pisicești.

Totul a început într-o zi însorită de vară…

Desigur, mai văzusem pisici, că doar abia scăpau din mâinile noastre când hălăduiam pe la bunici. „Le îngrijeam”, le îmbrăcam, le înveleam și tot așa, pentru că ne erau dragi și țineau cu spor locul unor păpuși (nu că nu am fi avut și din alea). Regula numărul unu a fost mereu: nu cu animale în casă, regulă stabilită de capul familiei și general valabilă.

Atunci când a hotărât să plece din casa părintească pentru a fi pe cont propiu, sora personală a adoptat o pisică.

Toate bune și frumoase, doar că între timp a descoperit că locul de muncă era mult prea solicitant pentru a putea avea grijă de noul „copil”, așa că l-a adus la ai mei „pentru o noapte”. Nu a precizat, însă, că va fi o noapte polară! Pentru că noua achiziție nu avea drept de returnare (aveam să aflăm mai târziu). Am numit-o „Prințesa”, cred că se înțelege de ce🙂 .

Prințesa a început foarte repede să devină stăpână în casa nouă și, ceea ce este ciudat, este faptul că tata, înverșunat până atunci de prezența animalelor în casă, a îndrăgit-o suficient cât să o accepte mai mult decât am fi bănuit.

Cum ai putea, totuși, să nu o iubești?

Tata i-a schimbat repede numele (nu arăta foarte serios să strige după ea prin casă „Prințesa”😀 ), așa că noua titulatură o plasa în contextul nuvelei „La vulturi”. La drept vorbind, Agripina (Agri, pentru prieteni😀 ) s-a dovedit o luptătoare după cum se va vedea mai departe.

S-a înțeles „bine” cu perușul familiei, despre care am mai vorbit la un moment dat:

La câteva luni, o experiență nefericită aproape a generat o tragedie. De la etajul patru unde locuiam, Agri și-a luat zborul, involuntar, și a aterizat exact pe partea betonată din spatele blocului. Ai mei erau atât de speriați și de mâhniți când au adus-o în casă, încât următoarele luni de zile, Agri a devenit centrul atenției tuturor. Piciorul era rupt din șold și nu arăta prea bine. Am fost infirmier, brancardier, medic, am alergat cu ea peste tot rugându-mă să mă ajute și pe mine cineva să o salvez. Fiind o oră târzie rău de tot, am găsit bunăvoință la un medic veterinar care nu m-a liniștit prea mult, dar a reușit să o stabilizeze. Am căutat să-i fac raze undeva, nu era decât la TBC unde, evident, nu puteam intra cu animale. A fost o cursă infernală, pisica urla în sacoșă, asistenta mă pitea să nu mă vadă nimeni … Anyway, Agri a fost operată și i s-a pus o tijă.

Chiar și așa (suferința a fost maximă! O a doua operație pentru a-i socate tija după câteva luni, anestezii care nu prindeau), era foarte vioaie și jucăușă.

Pentru că eu am fost cea care a umblat cu ea peste tot, cred că începuse să mă urască pentru durerea pe care i-o provocam. Dar și-a revenit după eforturi susținute, așa că am considerat că e momentul să o fericim cu o serie de pui, după care puteam să o asterilizăm liniștiți. (Perioada în care o apucau năbădăile mi se părea insuportabilă!).

I-am făcut cunoștință cu Pașa (ce num,e ar fi fost mai potrivit pentru o prințesă😀 ), așa că au urmat „surprizele”. Cine să moșască bietul patruped? Nu a răspuns nimeni la această întrebare, așa că am presupus că tot eu. Și m-am apucat de numărat: unu, doi, trei…pauză…patru, cinci (aici ochii deja mi se bulbucau)…șase (am crezut că e gata, așa că mi-am permis să plec de lângă cutia de carton pe care am închis-o pentru că dumneaei începuse deja să-i care spre dulapuri). Când m-am întors, apăruse și numărul șapte.🙄 Ne-am pus mâinile-n cap, erau mult peste numărul de adopții pregătite. Patru negri, doi maro și o amestecătură nedefinită.

Am făcut „fericită” întreaga familie, căci nu ne-am îndurat să îi dăm pe toți aiurea. Noi am luat-o pe Kitty pentru că ni s-a părut specială.

Pentru că nu se nțelegea cu „barza”, am dat-o în plasament la mama soacră, unde o duce și mai bine decât cu noi🙂 .

În prezent, Agri stă tot la ai mei, dar însoțită de minunatul fiu, Bobi. Singura diferență e pata albă de pe spatele lui:

Soacră-mea s-a trezit cu doi „copii” după ce noi am stabilit prioritățile și i-am dus-o pe Kitty în vacanță permanentă, alături de fratele ei, Miki, aproape geamăn cu celălalt:

De precizat că toți cei trei pui au avut experiență zburătoare de la etajul 4 sau de la etajul 3, dar sunt teferi, fizic, cel puțin🙂 . Nu știu ce le-o fi plăcând așa sporturile extreme.

 
37 comentarii

Scris de pe Septembrie 5, 2011 în Provocarea de luni

 

Etichete: , , , , , ,

37 responses to “Pisicile din viața mea

  1. Vero

    Septembrie 5, 2011 at 4:05 pm

    S-ar părea că toate pisicile zboară mai curând sau mai târziu de la etaj – presupun că se lansează după zburătoare autentice😀 Însă motanul nostru n-a zburat niciodată (stăm la etajul 5) fiindcă am pus, preventiv, plase solide, anti-pisică, la toate geamurile pe care le deschidem de obicei🙂

     
    • dagatha

      Septembrie 5, 2011 at 4:20 pm

      Păi noi nu ne-am dat seama decât când era prea târziu. Iar la ăla mic, era prea devreme :-))) Cred că a căzut ca o pană, că era mic de tot. Nu l-am mai găsit deodată prin casă. Și se ascunsese după mașină.
      ceilalți doi au căzut de la soacră-mea, care stă la 3.

       
  2. psipsina

    Septembrie 5, 2011 at 4:07 pm

    chiar mă gândeam că nu scrii, după ce mă momisei cu tema şi când colo, iaca, ditamai clanul felinos.🙂
    frumoase feline, dar cea tărcată e… adorabilă! poate pentru că seamănă cu mine?😆

    săritul de la etaj nu este o pasiune pentru pisici, ele sunt atrase de mişcare, de păsări, instinctul de vânător este mult mai puternic şi de aceea, pentru a evita evenimente neplăcute există o singură soluţie: plase zdravăn prinse la geam.😉

     
    • dagatha

      Septembrie 5, 2011 at 4:22 pm

      nu găseam pozele, soro! Încă alea cu șaptr frați pătați nu am reușit să le identific. Să mă fi văzut cu poalele suflicate așteptând …delivery :-)))
      Cum să mă sustrag? Tocmai io???😀

       
      • psipsina

        Septembrie 5, 2011 at 4:28 pm

        măi, avusei emoţii surioară… acu mi te imaginez suflecată şi împozită…😆 doamne ce cuvânt am născut! pfaaaa….

         
      • dagatha

        Septembrie 5, 2011 at 8:24 pm

        păi nu se cădea😀 . Eu, care de la patuzsopt încoațe…si dă-i si luptă…adicătelea tocmai io să rămâi pe denafară?😆
        Da, bun cuvânt ai inventat. :-)))

         
  3. rokssana

    Septembrie 5, 2011 at 4:10 pm

    animalutele devin membrii ai familiei cu drepturi depline…iar accidentele lor dor mai tare🙂
    mi-amintesc cum am umblat la veterinar cu Kim sa-i rezolv o indigestie (n-am putut sa-l refuz si l-am lasat sa pape capsuni cu frisca) .Mi-era atat de frica de animalele care asteptau la veterinar ,dar pentru Kim am stat cu inima cat un purice intre toate animalele alea mari si fioroase…..veterinarul a vrut sa ma trateze intai pe mine , asa de tare tremuram…🙂

     
    • dagatha

      Septembrie 5, 2011 at 4:22 pm

      :-)))
      Zăpăcenia pământului trebuie să-ți zic de acum :-)))

       
  4. redsky2010

    Septembrie 5, 2011 at 4:25 pm

    cata daruire, te admir! au o culoare tare frumoasa… ma bucur ca povestea s-a terminat bine. sper sa nu mai zboare!

     
    • dagatha

      Septembrie 5, 2011 at 8:26 pm

      și noi sperăm la fel.🙂
      Nu știu cât e de admirat…pur și simplu ne-au fost dragi. Și cum duceam dorul animalelor care ne-au bucrat copilăria…cred că s-au…lipit repede🙂

       
  5. Ciprian Bojan

    Septembrie 5, 2011 at 4:59 pm

    Seamănă bine cu mâțu’ meu roșcat, pe lângă care mai stau un mâț negru și o tigrișoară gri, care a rămas micuță, cred că e bolnăvioară de ceva, dar e foarte agilă… Între roșcat și cățel se întâmplă jocuri foarte hazlii. Deh, mai am și doi viței și pui de găină, ca să întregim grădinița.😉

     
    • dagatha

      Septembrie 5, 2011 at 8:27 pm

      heheeee, ce de animăluțe ai tu acolo! trebuie să fie mirific! viața la țară! (apropo, coc o postare despre noile experiențe legate de noua locuință😀 )

       
      • Ciprian Bojan

        Septembrie 5, 2011 at 8:51 pm

        Mda… Numa’ soră-mea ce mă mai întrece, n-are numa’ vreo șaisprezece mâțe și o cățelușă brack german, care s-ar putea s-o cadorisească cu nește pui toamna asta. Lângă SM au o mică grădină cu o căbănuță și altele, iar cum șoriceii nu-s puțini, da’ nici cuminți…😀

         
      • dagatha

        Septembrie 6, 2011 at 7:52 am

        păi da, are unde! dacă aș avea și eu…te-aș întrece :-)))

         
  6. virusverbalis

    Septembrie 5, 2011 at 5:59 pm

    Bai , ce-ncrengatura de neam pisicesc..Si multe acrobate..Pasa are gena buna.. :))

     
  7. Ana lu Manole

    Septembrie 5, 2011 at 7:09 pm

    Deci…ai pisica ca a mea …pe a carui mama o cheama Kitty😀

     
    • dagatha

      Septembrie 5, 2011 at 8:29 pm

      ahaaaaaaaaaaaa! și? unde e poza doveditoare? sau postarea cu pisici???

       
  8. scorpio72

    Septembrie 5, 2011 at 7:32 pm

    🙂 m-ai facut sa zambesc citind…cred ca daca ne-am intalni sa povestim despre ele..nu ne-ar ajunge o saptamana…

     
    • dagatha

      Septembrie 5, 2011 at 8:30 pm

      păi…să ne-ntâlnim atunci😆
      Mă bucur că ai zâmbit🙂

       
  9. a-z

    Septembrie 5, 2011 at 10:27 pm

    pisi-pisi, deci! si 1, 2,….7? etajul 4? curaj indescriptibil! sau necunoasterea zonei, cred ca asta e mai degraba. si eu am miauri,una bucata mama pentru copiii ei (2) si pt blonduta care pui fiind a ramas orfana! sa vezi ce dedicare, commitement in toata cresterea asta!🙂

     
    • dagatha

      Septembrie 6, 2011 at 7:54 am

      :-))) A-Zetule, ce să zic…Norocul lor cu toată dedicațiunea, că pe drumuri tare e rău, zău.
      Fii miu are una în fața blocului la bunică-sa. Cică o cheamă Ciufulita sau „Ușuita” că așa o alintă el :-)))

       
  10. DianaEmma

    Septembrie 5, 2011 at 11:34 pm

    Emoționantă povestea cu pisici…

     
  11. Valentina

    Septembrie 6, 2011 at 12:37 pm

    Frumoasă poveste! Sunt tare simpatice, păcat că nu ştiu că pisicile nu au aripi, precum păsările…😀

     
    • dagatha

      Septembrie 6, 2011 at 8:18 pm

      n-au! :-))) :e-am controlat. Da ele se încăpățânau să încerce😀
      Acum s-au mai liniștit🙂

       
  12. isis

    Septembrie 10, 2011 at 4:05 pm

    Frumoasa e Kitty asta!

     
    • dagatha

      Septembrie 11, 2011 at 12:34 am

      Să știi că da! Chiar azi am revăzut-o. Uneori aș fi vrut să o mai am eu…🙂

       
      • isis

        Septembrie 11, 2011 at 1:43 pm

        Pe prima lista de vise a lui Tudor, facuta pe cand stia sa scrie doar cu litere de tipar, figura: „Vreau o pisica gri, pe care s-o cheme Ovidiu” (la o scara a unui bloc vecin, in drumul de la scoala spre casa, era un pisoi chior, gri, pe care el il mangaia zilnic)
        Si azi il vrea pe Ovidiu asta…🙂 Iar eu, nu si nu! 😦

         
      • dagatha

        Septembrie 11, 2011 at 10:14 pm

        cred că tot cenzurăm dorințele lor pentru că suntem părinți care vor să facă lucrurile bine pentru copiii lor. De aceea uneori ignorăm lucruri importante pentru ei, părându-ni-se că nu ar fi cea mai înțeleaptă alegere. De fapt, judecăm după mintea nostră și nu a lor. Încercăm să-i dezvățăm de a spune NU, dar asta facem noi, refuzându-le lucruri care i-a rface fericiți.
        Poate tu ai un motiv mai solid, nu vreau să generalizez🙂

         

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
Blogul unei tipe oarecare

"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"

CÂRCIUMĂ DE FIȚE

îmi rezerv dreptul de a-mi selecta clienții

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Numai Filme

by Ana Ayana

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

JURNAL

Ajutor pentru luat zborul

SENSURI

De ce îi este omului de astăzi foame ? De iubire şi de sens. (N. Steinhardt)

Creatii manuale-Amy Crafts

Despre pasiunea pentru handmade

Poteci de dor

"Adevărul pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde

DrStoica / da-te-n blogul meu, te rog!

zâmbet, coaching, film, pamflet, fotografie, pareri, aiurea... dar hai sa fim pozitivi!

ComiCultural

Nu știu că nu știu nimic

Înşiră-te mărgăritare

Vorbe, cuvinte și litere prăfuite, despre lume, cu lume și pentru lume

Traista cu merinde

Toate lucrurile imi sunt ingaduite,dar nu toate sunt de folos.

Cu presa de perete

un blog de Alex Nedea

Machete Didactice

Machete didactice si materiale care vin în sprijinul mămicilor, educatorilor si tuturor celor implicati în educatia copiilor la scoală sau acasă.

Pishky's Blog

Numai cuvintele zburau între noi, înainte și înapoi - N. Stănescu

psi-words

... loc de joacă pentru cuvânt. serios!

Tiberiuorasanu's Blog

LECTURI, păreri, impresii de călătorie. Eu citez NU plagiez.

Valerica Oprisanu

Just another WordPress site

Spanac

Distribuitor autorizat de fazani hazlii

Cățărătorii

Când urci pe scara vieţii, nu uita să dai bună ziua tuturor, pentru ca atunci când cobori să aibă cine îţi răspunde

La Fée Blanche

Contesă de Chou-Fleur

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

Hapi. Riverwoman

Lift up the receiver, I'll make you a believer

Loc de dat cu capu'

sau cum să te fereşti de invizibil

Per aspera ad astra

Maison de santé

ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață

Blogul Buceginatura2000

Informatii despre Mediu, Turism, Bucegi sit Natura 2000

Pitici, dar Voinici

mens sana in corpore sano

Alma Nahe(r)

Să se ducă la muncă, ca să nu mai citească şi ei nişte almanahe!

Surorile Marx

globus de miuzici, filme si alte rautati

Redsky2010's Blog

Trecand prin viata cu ochii larg deschisi

Dictatura justitiei

Just another WordPress.com site

Ochiul care rade

Felii de viata

Tink3rbe11's Blog

Eu in forma bruta

Pruncu

de vorba cu mine insumi

Tabakera

...pentru ganduri la care nu pot renunta

Despre sufletul meu

Pentru că mulţi seamănă cu mine şi n-au curaj să spună

Pseudolirice

Pseudo lirice

%d blogeri au apreciat asta: