So much beauty in the world…

 Ziua a doua

Azi am mirosit florile de soc. Așa cum m-ai învățat…

Nu am știut că florile trebuie mirosite doar într-un anume fel. Nu am știut că dacă nu le respecți intimitatea când vrei să le cunoști, se închid pentru totdeauna și ai pierdut unica șansă de a afla ce le face speciale. Nu știam că fiecare floare miroase altfel…

Le-am privit aproape ritualic.  Am ochit un buchet, am întins mâna spre el cu teamă de parcă cineva ar fi putut să îl revendice și să mă mustre că îl iau. M-am uitat peste umăr. Nimeni în jur. Doar celelalte flori de soc. Am crezut că unele se uită la mine a apostrofare. De fapt era doar vântul.

Am luat două, de teamă să nu pierd ceva esențial. Le-am ținut în palmă și le-am privit atât de insistent că aproape s-au rușinat. Buchetul e foarte bogat. Sunt patru ramuri care se desprind din codița principală. Fiecare ramură are și ea câte două sau chiar trei ramificații mai mici, ca un simbol aparte al infinitului. Pline de flori. Mici și albe.

„The perfect blossom is a rare thing. You could spend your life looking for one and it would not be a wasted life”.

„They ale all … perfect!” (cu accentul ultimului samurai care vede florile de cireș înainte să moară! )

Cinci petale. Și cinci stamine. Galbene și atât de simetrice! Multe și înghesuite pe ramurile verzi și subțiri. Ca și cum ar fi venit potopul și s-au strâns acolo spre vârf ca să nu se ude și ca să-și țină de frig.

Sursa foto

După câteva ore bune, tot deschise au rămas. Întinse la maxim ca și cum cineva le-ar fi omorât și au ales să-și păstreze zâmbetul pe buze ca să nu dea satisfacție.

Cât sunt de frumoase!

”Tu ești floarea mea de soc!” Asta mi-ai zis. Și încă îmi sună dulce în ureche, șoptit, glasul tau…

Nu am putut renunța la ele. Așa că le-am pus într-o carte. Să rămână acolo. Pentru totdeauna. Să se usuce așa, vii și să rămână nemuritoare. Poate așa am să rămân și eu…floarea ta de soc…

22 de comentarii

  1. Acum câteva luni ne-am plimbat pe o alee mărginită cu arbuști de soc. Seara, cel puțin, era o adevărată desfătare! Arbuștii au fost tunși și aranjați încât au devenit niște copăcei, un adevărat rai pentru albinuțe. Într-o seară am luat o forfecuță și o sacoșă… am cules câteva. Mi-am cerut voie de la albine și de la copac ca să mă lase… și m-a lăsat. Pentru prima oară am făcut socată. Câteva flori le-am pus la uscat pentru ceai.
    Aseară am băut amândoi câte o ceașcă fierbinte cu ceai de soc… coincidențe… 🙂

    • E de foarte bine numai ca …eu nu pot asimila prea bine povestea asta frumoasa si parfumata de mai sus cu…tine 😀 Nu ca nu ai fi fire romantica ….ori poate nu am citit eu pana acum latura asta a ta…totusi … hmmmm

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s