Ziua a doua
Azi am mirosit florile de soc. Așa cum m-ai învățat…
Nu am știut că florile trebuie mirosite doar într-un anume fel. Nu am știut că dacă nu le respecți intimitatea când vrei să le cunoști, se închid pentru totdeauna și ai pierdut unica șansă de a afla ce le face speciale. Nu știam că fiecare floare miroase altfel…
Le-am privit aproape ritualic. Am ochit un buchet, am întins mâna spre el cu teamă de parcă cineva ar fi putut să îl revendice și să mă mustre că îl iau. M-am uitat peste umăr. Nimeni în jur. Doar celelalte flori de soc. Am crezut că unele se uită la mine a apostrofare. De fapt era doar vântul.
Am luat două, de teamă să nu pierd ceva esențial. Le-am ținut în palmă și le-am privit atât de insistent că aproape s-au rușinat. Buchetul e foarte bogat. Sunt patru ramuri care se desprind din codița principală. Fiecare ramură are și ea câte două sau chiar trei ramificații mai mici, ca un simbol aparte al infinitului. Pline de flori. Mici și albe.
„The perfect blossom is a rare thing. You could spend your life looking for one and it would not be a wasted life”.
„They ale all … perfect!” (cu accentul ultimului samurai care vede florile de cireș înainte să moară! )
Cinci petale. Și cinci stamine. Galbene și atât de simetrice! Multe și înghesuite pe ramurile verzi și subțiri. Ca și cum ar fi venit potopul și s-au strâns acolo spre vârf ca să nu se ude și ca să-și țină de frig.
După câteva ore bune, tot deschise au rămas. Întinse la maxim ca și cum cineva le-ar fi omorât și au ales să-și păstreze zâmbetul pe buze ca să nu dea satisfacție.
Cât sunt de frumoase!
♦
”Tu ești floarea mea de soc!” Asta mi-ai zis. Și încă îmi sună dulce în ureche, șoptit, glasul tau…
♦
Nu am putut renunța la ele. Așa că le-am pus într-o carte. Să rămână acolo. Pentru totdeauna. Să se usuce așa, vii și să rămână nemuritoare. Poate așa am să rămân și eu…floarea ta de soc…
BLOG D'AGATHA 
Feminin! 🙂
poate… 🙂
Ba chiar foarte feminin! 🙂
și…este semn rău? 😀
Dimpotrivă. Pentru mine cuvântul ”feminin” are o semnificație aproape sacră. Dacă n-am spus asta până azi și am uitat, îmi cer iertare, dacă n-o spun în fiecare clipă, îmi cer iertare! Dar de simțit o simt!
Ciprian, pentru tine feminitatea e intangibilul, e speranța, e Visul, e Dorința… și mai mult decât aș putea spune eu prin umilele cuvinte. Știu asta. I was just teasing you 🙂
Acum câteva luni ne-am plimbat pe o alee mărginită cu arbuști de soc. Seara, cel puțin, era o adevărată desfătare! Arbuștii au fost tunși și aranjați încât au devenit niște copăcei, un adevărat rai pentru albinuțe. Într-o seară am luat o forfecuță și o sacoșă… am cules câteva. Mi-am cerut voie de la albine și de la copac ca să mă lase… și m-a lăsat. Pentru prima oară am făcut socată. Câteva flori le-am pus la uscat pentru ceai.
Aseară am băut amândoi câte o ceașcă fierbinte cu ceai de soc… coincidențe… 🙂
ce frumoooos! Hmmm…coincidențele astea 😀
Am fost un pic cam răciți… adică m-am luat după el.
Iar remediul este foarte bun! Eu m-am simțit foarte bine după prima cană. 🙂
atunci e clar că trebuie încercat pe pielea proprie. 🙂 Până acum m-am bucurat doar de vizual și olfactiv 🙂
îs cu nasul în vânt. miroase taare bine joia pe la tine. 🙂 o fi de la 24 faubourg d’hermes?
:-))
Cred că e puțin…stronger than that 😀
5-5 zici? potrivire, coincidenta, sau simplitate si firesc in evolutia naturii?
trairi de bine si mai departe! 🙂
simplitate și firesc…Mi-a plăcut zicerea asta 🙂
[…] Agatha, Carla, Carmen, Elena, George, Ioan Usca, Lecturirecenzate, Mirela, Paporniţa cu vorbe, Ragnar, […]
Hmmm…
Hmmm…zic si io
@Tink și Meștereasa păi…„hmmm” e de bine, nu???
😀
E de foarte bine numai ca …eu nu pot asimila prea bine povestea asta frumoasa si parfumata de mai sus cu…tine 😀 Nu ca nu ai fi fire romantica ….ori poate nu am citit eu pana acum latura asta a ta…totusi … hmmmm
:-)))
Apoi, Tink, dragă, e vremea să afli adevărul: am dublă personalitate :-))) sau multiplă, după unii :-))
Glumesc 🙂
dacă e de bine…e bine 😀
Ador mirosul florilor de soc ! Frumos spus !
și eu 🙂
Mulțumesc 🙂