RSS

Grădi reloaded – episodul al doilea

13 Sep

Pentru că abia așteptam să mă întrebe cineva cum fu azi, nu puteam rata momentul de a mă lăuda cu o nouă experiență. Și pentru că Poetul, Pisica și Maria au făcut „greșeala” să mă întrebe, iată că alerg cu detalii și cu rânza cât casa de mândrie 🙂

Da, Andrei e foarte curios ca toți copiii de vârsta lui. Învață repede (mai ales ce nu trebuie 😀 ) și de când a făcut 3 ani, e cu totul altul! Mai prezent, mai matur (prea matur uneori pentru trei ani). Deși e încă foarte timid, se obișnuiește repede cu oamenii, mai ales dacă au un suflet bun, îi plac copiii și-i caută mereu. Am fost uimită că m-a „tradus” odată când am ieșit la un suc, pentru că a stat mai bine de o oră jumătate cu alți trei copii pe care atunci îi cunoscuse, fără să treacă măcar o singură dată pe la masa noastră. A fost primul semn că începe să se rupă de mami și să pășească în lume singurel. Cu un ochi râd…și cu celălalt plâng. Râd pentru că mă bucură să văd cum se descurcă singur și cum știe să monopolizeze „discuția”, cum inventează povești și cum se face ascultat foarte ușor. Are un fel de a povesti cu tot trupul și cu tot chipul. Expresivitatea asta au observat-o mulți chiar de când l-am scos prima dată, la câteva zile, în public 🙂 . Cu celălalt ochi plâng pentru că… e același sentiment ca atunci când a refuzat să se mai lase alăptat, la opt luni. Așa am înțeles că sentimentul de abandon e în egală măsură al copilului și al mamei. 🙂

Andrei are un prieten, Băzan (= Răzvan 😀 ) cu care se știe de la blocul unde locuiam. Doar că el merge la altă grădi, așa că a fost cam dezamăgitor pentru el. Nu a suferit mult, însă, și acum aud că și-a făcut deja un alt prieten acolo cu care a încercat să vadă cât e de stabilă o ușă, împingând-o când unul, când celălalt 😀

Azi…a dansat 😆 . M-aș face prietenă pe vecie cu Arabela sau cu Rumburak, ca să-mi împrumute și mie inelul, să mă transform în muscă și să văd ce face el acolo 🙂 Mi-a zis ieri după ce l-am luat: „mami, musumec că m-ai dus a gădi” 🙂 De fapt cred că era bucuros că am venit după el, dar așa a ieșit.

A doua zi a fost și mai bine decât în prima. Răceala se pare că dă înapoi deocamdată (am speriat-o repede cu niște naturiste 🙂 ). M-am bucurat că dimineață nu s-a plâns că nu ar vrea să meargă, ba dimpotrivă. Se vede că îi place la grădi și că m-am speriat inutil că va fi traumatizant pentru el și că voi păți ca majoritatea părinților care îi duc forțat. Singura problemă a rămas…dezlipirea. Când vine momentul să plec, începe concertul. Dar azi nu am mai avut milă, pentru că am înțeles că e doar alint și nu teamă. Drept dovadă, a încetat să plângă încă înainte de a părăsi eu incinta grădiniței 🙂 Și …m-a uitat 😀

Și eu, ca și Maria, am avut tentația de a merge câteva zile cu el acolo până se va fi obișnuit cu noul statut (acum știe că acolo e „sevișiu” lui și că trebuie să stea până venim să-l luăm). Apoi m-am gândit că mai rău fac. Pentru că se va obișnui cu mine ȘI acolo, și va fi mai greu, prin urmare am ales să-l obișnuiesc cu ideea că la grădi nu primesc nici mame, nici tați, nici bunici, e doar pentru copii. Povestea pe care am încropit-o noi ca să-i fie mai ușor, a fost îndelung reluată și se pare că a dat roade. O cunoștință pe care o am acolo și care mai trage cu ochiul din când în când zice că nici măcar ea nu intră să vorbească cu vreun copil pentru că imediat ceilalți cred că e mama lui și vor începe să plângă că vor și ei la mamele lor 🙂

Nimic din experiențele și experimentele celorlalți nu ne poate pregăti suficient. Există mereu coeficientul acela de unicitate care face ca tot ce trăim să fie irepetabil și incomparabil, chiar dacă povestea pare să aibă același fir.

Sperăm să fie cel puțin la fel și mai departe. Ne pregătim acum psihologic de bolile care ne vor mânca sufletul, că, deh! așa e în colectivitate 🙂

Mă uit la povestea Rokssanei și a Mariei Luiza și mâ gândesc ce cale lungă au străbătut împreună până în punctul în care admirația și iubirea sunt reciproce 🙂

Anunțuri
 
30 comentarii

Scris de pe Septembrie 13, 2011 în Despre copii

 

Etichete: , , , , , ,

30 de răspunsuri la „Grădi reloaded – episodul al doilea

  1. Ciprian Bojan

    Septembrie 13, 2011 at 7:25 pm

    Deja Andrei are în mine un fan! Pentru că e un copil și atât, meritul e al mamei sale care știe să-l descrie atât de frumos, dar real! 🙂

     
    • dagatha

      Septembrie 13, 2011 at 7:29 pm

      hehehe, ce frumos!
      M-ar bucura mult să știu că e mereu un copil iubit și îndrăgit. Îți dă atâta încredere și putere să mergi mai departe cu atâtea aprecieri pozitive 🙂
      E real! și încă nu poate fi descris în cuvinte 🙂

       
      • Ciprian Bojan

        Septembrie 13, 2011 at 8:25 pm

        Sunt convins că e greu de a fi descris un asemenea pui de om! 🙂
        Mai am un pic și-i deschid fan-club! 😀

         
      • dagatha

        Septembrie 13, 2011 at 9:10 pm

        :-)))
        Aștept cu înfrigurare!
        Să mă inviți și pe mine 😀

         
      • Ciprian Bojan

        Septembrie 13, 2011 at 10:05 pm

        Ne, ne! Va fi pă bază de cerere specială! 😆

         
      • dagatha

        Septembrie 14, 2011 at 10:52 am

        Păi bagă formularul tipizat 😀

         
      • Ciprian Bojan

        Septembrie 14, 2011 at 3:17 pm

        Stăi să mă hotărăsc: îi fac pagină feizbuc, blog, site? Apoi formolariu’ dă complectat! :))))))))))))

         
      • dagatha

        Septembrie 14, 2011 at 11:16 pm

        apăi…nu știu ce și cum faci, da io musai să aflu prima, ok?
        😀

         
  2. rokssana

    Septembrie 13, 2011 at 7:41 pm

    of,inimioara….nu e al tau,scoate-ti asta din minte….ai fost aleasa sa-l aduci si sa ai putin grija de el…si-n tot timpul asta sa-l iubesti cum doar o mama poate…asta-i tot…fii mandra de el de cate ori se desprinde,lauda-l de fiecare data si explica-i ca esti alaturi de el in orice imprejurare…ca-l iubesti neconditionat…nu exista retete…eu eram tanara si inconstienta…am crescut cu ea odata…am gresit de sute de ori, intuitia m-a ajutat de mii de ori s-o ajut si sa fac ce-i bine…asa ca,ai incredere in el…stie bine,omuletul tau cum sa se descurce…

     
    • dagatha

      Septembrie 13, 2011 at 9:11 pm

      ba-i al meu! 😀
      Știu ce zici tu acolo așa de frumos, dragă Rokss. Și…I’ll do my best!

       
    • Ciprian Bojan

      Septembrie 13, 2011 at 10:11 pm

      Asta îi ziceam și io, dar nu din proprie experiență fiindcă eu n-am avut încă parte de o astfel de binecuvântare, ci din descrierile mamei sale.
      Să ajungeți să vă vedeți puii voștri venind în brațe cu puii lor, să le puteți zice într-o zi: și tu ai fost așa… 🙂

       
      • dagatha

        Septembrie 14, 2011 at 10:56 am

        e frumos când povestesc alţii, dar e şi mai frumos când trăieşti asta tu însuţi. 🙂
        iar gândurile voastre nu pot decât să mă bucure 🙂

         
    • rokssana

      Septembrie 14, 2011 at 12:27 pm

      acu’ ce sa zic ? eu sunt blonda…..ma mai intreb cateodata daca chiar e a mea 🙂

       
      • Ciprian Bojan

        Septembrie 14, 2011 at 3:09 pm

        Un banc, rrrrrrău, rrrrrrrrău, cu blonde:
        Conversație pă chat:
        – Shi zimi cum eshti, cum aratzi?
        – Sunt o blonda superba
        – Lasa, poate nui vina ta!
        😆

         
      • dagatha

        Septembrie 14, 2011 at 11:17 pm

        :-)))))))))))))))))
        Nu sunteți niciunul zdravăn la minte! :-))

         
  3. Stefania

    Septembrie 13, 2011 at 10:15 pm

    Mi-l si imaginez pe Andrei cum povesteste si tare tare mult mi-ar placea sa-l pot auzi.
    Ma mai opresc si eu din drumul meu, cand trec prin parc sau si pe strada unde vad ca doi copilasi de trei – patru anisori, insotiti bineinteles de parintii lor care discuta intre ei si-i vad ca si copii vorbesc intre ei departandu-se de parinti, sa ascult cate o discutie dintre ei si crede-ma imi incanta sufletul cand ii aud. Mi-s asa de dragi cum povestesc ei, uneori nu-i prea inteleg dar vocile si rasul lor imi aduc asa o alinare – pe care nu o pot explica.

    Ma bucur tare mult pentru Andrei ca s-a acomodat, pentru ca, sunt convinsa ca si tu esti mai linistita la serviciu 🙂

    O noapte linistita va doresc 🙂

     
    • dagatha

      Septembrie 14, 2011 at 10:57 am

      da, e bine că e cooperant. Nu ştiu dacă s-a acomodat încă de tot, dar sper că e spre bine 🙂

       
  4. psi

    Septembrie 13, 2011 at 10:27 pm

    povestitor? expresiv? eu zic să-i cumperi de-acum călimară și toc. și ajută-l să-şi lase imaginaţia să rodească. 😉
    şi trebuie să spun că mi-a plăcut comentariul rokssanei pentru tine…

     
    • dagatha

      Septembrie 14, 2011 at 11:02 am

      i-am luat acuarele. a treia tură. Tocmai mi-ai dat idei pentru miercurea fără cuvinte 🙂

       
  5. Maria

    Septembrie 13, 2011 at 10:54 pm

    …pentru ca ti-am impartasit deja experienta acestei dimineti, imi ramane doar sa-ti aduc detaliile experimentului nostru: Mateiul meu se juca de mama focului la cateva minute dupa ce ne-am despartit plangand (aceasta fiind confirmarea ca oricate zile as fi petrecut cu el la gradinita, tot am fi ajuns in punctul in care despartirea noastra presupunea si lacrimile de rigoare; in plus doamnele educatoare care ne-au indragit din prima clipa m-au „incurajat” duios, bland si cumva matern sa incerc sa ma „detasez” un picut, cat sa-i fac lui Matei despartirea mai usoara – grea lectie si culmea nu se preda asta niciunde!!).
    Iti pot confirma si parerea conform careia orice prezenta adulta readuce lacrimi in ochii micutilor, pentru ca odata intrata cu Matei in sala de clasa a grupei mici, piticii m-au recunoscut si si-au inceput fiecare pledoariile plangacioase.
    Draga Agatha, stii ce admir cel mai mult la doamnele educatoare? Faptul ca printre acele 25 de voci lamentate, rugatoare, plangacioase dumnealor isi fac timp sa raspunda fiecarei inimi de mama tremuranda ce atarna pe holul acela ingust al gradinitei ca totul va fi bine pentru pruncusorii lor.
    Ma bucur din tot sufletul ca Andrei are deja „sevisiu” lui, dar mai ales pentru confirmarea minunata ca i-a placut la gradi. Acel multumesc este, cred eu, cea mai frumoasa mangaiere ce poate sterge lacrimile zilei de ieri. Va imbratisez cu mult drag, va urez sanatate deplina si tie dimineti senine de acum incolo!

     
    • dagatha

      Septembrie 14, 2011 at 11:10 am

      Măriuco, tare mai eşti o fire sensibilă şi deosebită, cu un suflet mare. Se vede treaba că a devenit moştenire preţioasă, penmtru că şi Matei, din câte mi-ai povestit, este la fel.
      Este doar primul pas, după cum spuneam. probvlema nu este că nu se vor adapta ei, ci că noi s-ar putea să avem dificultăţi 🙂
      Cât despre doamnele educatoare, tot respectul.

       
  6. a-z

    Septembrie 14, 2011 at 12:31 am

    serialul e lung! 🙂

     
  7. Simona Pintea

    Septembrie 14, 2011 at 10:48 pm

    Ehe…ce amintiri ma incearca…parca e un episod din copilaria puilor mei 🙂
    Deja imi e tare dor de voi …. pupici! Succes la gradi!!!! 🙂

     
    • dagatha

      Septembrie 14, 2011 at 11:19 pm

      Mulțumiiiiim 🙂
      salutări către gașcă 🙂

       
  8. redsky2010

    Septembrie 15, 2011 at 1:22 pm

    mi-am amintit de fiica-mea, care bazaia cand intram cu ea la gradinita, desi pe drum imi promitea ca nu mai plange, ca-i copil mare. era destul sa vada pe cate unul, ca incepea si ea. alergam jos, treceam strada si-i faceam cu mana la geam. asa o pacaleam sa pot pleca, altfel era dezastru!
    in ultima grupa, abia statea s-o incalt, dornica sa intalneasca jucariile si copiii. n-am mai avut treaba, se obisnuise.
    nu-i plac temele, dar i-a placut mereu colectivitatea si copiii!

     
    • dagatha

      Septembrie 15, 2011 at 10:36 pm

      daaa, pe drum ei promit marea cu sarea. Acolo…mai greu. Deși azi m-am convins că e alint curat. Pentru că toți plângeau și el nu, a simțit nevoie să se alinieze și s-a scremut până i-a ieșit :-)))

       
      • redsky2010

        Septembrie 15, 2011 at 11:01 pm

        😆 incearca si el, daca merge merge si daca nu, macar nu-i pare rau ca n-a incercat.
        rabdare, ii va placea pana la urma!
        daca n-ar plange ar fi ceva suspect, sa vrea sa scape de voi 🙂

         
      • dagatha

        Septembrie 15, 2011 at 11:41 pm

        :-)))
        Eu am fost stresată de prima zi. E destul de greu să te vezi aruncat într-o mare de oameni pe care nu-i cunoști și cu care trebuie să stai niște ore, fără să-i vezi pe mami și pe tati cu care ai stat aproape non-stop. Dacă a trecut cu bine de asta…de acum nu-mi mai fac griji (prea mari 😀 )

         

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
Cosmisian's Blog - Ganduri Neinfinite

“I've lived through some terrible things in my life, some of which actually happened.”― Mark Twain

Blogul unei tipe oarecare

"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"

CÂRCIUMĂ DE FIȚE

îmi rezerv dreptul de a-mi selecta clienții

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Numai Filme

by Ana Ayana

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

JURNAL

Ajutor pentru luat zborul

SENSURI

De ce îi este omului de astăzi foame ? De iubire şi de sens. (N. Steinhardt)

Creatii manuale-Amy Crafts

Despre pasiunea pentru handmade

Poteci de dor

"Adevărul pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde

DrStoica / da-te-n blogul meu, te rog!

zâmbet, coaching, film, pamflet, fotografie, pareri, aiurea... dar hai sa fim pozitivi!

ComiCultural

Nu știu că nu știu nimic

Înşiră-te mărgăritare

Vorbe, cuvinte și litere prăfuite, despre lume, cu lume și pentru lume

Traista cu merinde

Toate lucrurile imi sunt ingaduite,dar nu toate sunt de folos.

Cu presa de perete

un blog de Alex Nedea

Thaumaturge

talk about candles, circles, planets, stars, bananas, chants, runes and the importance of having at least four good meals every day”

Machete Didactice

Machete didactice si materiale care vin în sprijinul mămicilor, educatorilor si tuturor celor implicati în educatia copiilor la scoală sau acasă.

Pishky's Blog

Numai cuvintele zburau între noi, înainte și înapoi - N. Stănescu

psi-words

... loc de joacă pentru cuvânt. serios!

Tiberiuorasanu's Blog

LECTURI, păreri, impresii de călătorie. Eu citez NU plagiez.

Un blog de poveste

Oborul cu fantezii

Valerica Oprisanu

Just another WordPress site

Spanac

Distribuitor autorizat de fazani hazlii

Cățărătorii

Când urci pe scara vieţii, nu uita să dai bună ziua tuturor, pentru ca atunci când cobori să aibă cine îţi răspunde

La Fée Blanche

Contesă de Chou-Fleur

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută. crochiuri. cotidiene

Hapi. Riverwoman

Lift up the receiver, I'll make you a believer

Loc de dat cu capu'

sau cum să te fereşti de invizibil

Per aspera ad astra

Maison de santé

ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață

Blogul Buceginatura2000

Informatii despre Mediu, Turism, Bucegi sit Natura 2000

Alma Nahe(r)

Să se ducă la muncă, ca să nu mai citească şi ei nişte almanahe!

Surorile Marx

globus de miuzici, filme si alte rautati

Redsky2010's Blog

Trecand prin viata cu ochii larg deschisi

Dictatura justitiei

Just another WordPress.com site

Ochiul care rade

Felii de viata

Tink3rbe11's Blog

Eu in forma bruta

Pruncu

de vorba cu mine insumi

Tabakera

...pentru ganduri la care nu pot renunta

Despre sufletul meu

Pentru că mulţi seamănă cu mine şi n-au curaj să spună

Pseudolirice

Pseudo lirice

%d blogeri au apreciat asta: