Duzina de cuvinte (8) – September Spleen

 

E din nou septembrie

Plouă placid, fără să existe vreo slabă speranță să se va opri curând. Nu-mi pot întoarce nicicum privirea prelinsă pe geamul murdar. S-a înțepenit acolo, căutând chipuri șterse de vreme într-o încercare nebună de a resuscita suflete tari, zdrobite de pinteni ascuțiți pe caldarâmul profan, așa cum omori fără resentimente un muc de țigară după ce ți-a oferit plăcerea supremă preț de câteva minute lungi.

The subway train never stops unless someone else decides so… Am încercat să-l opresc, dar am rămas doar neputincioasă petrecându-mi secundele legată de un zâmbet tâmp care-mi trădează din nou neputința. Mi-ai spus că pot să fac fac asta cu puterea minții, oridecâteori am nevoie să mă sustrag prezentului. Probabil că e slăbită și ea de toate amintirile ce nu se lasă răstignite pe un perete fals. Așa că mă mulțumesc doar prividu-l cum trece.

I spent all my time waiting… Așa cum aștepți cu sufletul la gură până când acrobatul își încheie ale lui salturi mortale cu miile de ochi larg deschiși clipind iscoditor în noaptea existenței lui mizere. Și câtă vreme e acolo sus, nu simte decât o abandonare a propriilor simțuri, o negare a propriei ființe ca și cum viața nu-i mai aparține de mult.

There is silence in the arms of an angel… Dacă reușești să ignori zgomotul infernal al cotidianului, aproape că-ți poți auzi inima, bătând a liniște și mirosind a alb. Mă cuibăresc asemeni un câine credincios în brațele disperării atunci când nu mai reușesc să o aud și speriată, caut remedii aiurea ca și cum ți-ai putea trata durerea din piept cu o biată aspirină.

It is all like a fetid swamp… M-am decis acum ceva vreme să mai arunc din vechituri. Îmi ocupă prea mult loc în cămăruța de acum bătrână. Nu le mai pot ține pe toate acolo pentru că îmi ucid secunde prețioase atunci când încep să țipe a plictiseală. Și ocupată cu răscolirea lor de fiecare dată când o mână nevăzută mă trage subit înspre cotloanele întunecate, pierd frumusețe de explozie solară, prea rară ca să o pot rata cu bună știință.

Crawling towards the light… M-am trezit la timp. În fața aceluiași geam murdar. privind cum aceeași ploaie placidă îl spală de zoaie lăsându-l gol pentru alte priviri pierdute alergând spre înapoi.

…………………………………………………………….

Provocată, ca de obicei, de cele 12 cuvinte ale lui Psi, pe care le-au mai luat în serios și alții: cita, redsky, tibi, Rokssana, Virusachevero, scorpio, valentina, dictatura justiţiei, BlueRiver

35 de comentarii

  1. astept sa vina ploaia si sa-mi proptesc fruntea de fereastra, sa privesc siroaiele cum se intrec pe geam, bulbucii de pe asfalt si cerculetele din baltoci… se pare ca mai am de asteptat 🙂

  2. Frumos! 🙂
    Eu ador ploaia… ploaie şi ceaiul de mentă 😀
    Cât despre muzică… îmi vin în minte două melodii, cea de la Daughtry – September şi Guns’nRoses – November Rain 🙂

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s