Cuvinte din trecut (6)

Uneori ne întoarcem în lumea inocenței, pe vremea când „de ce”-urile nu erau atât de periculoase. Acum ne este teamă să formulăm întrebarea, dar tare mult am vrea să aflăm răspunsurile. De cele mai multe ori, încă, rămân doar întrebările retorice, veritabile mistere.

Și totuși… „Câteodată, datoria noastră în faţa unui adevărat mister nu e să-l lămurim, ci să-l adâncim aşa de mult, încât să-l prefacem într-un mister şi mai mare”. (L. Blaga)

Mistere

18 Mar 2005

Știai că nisipul e pământ mort?
Mi-a spus într-o zi o cămilă
călcând apăsat peste dune.
De-aceea nu-l doare când trec caravane şi beduini.

Știai că în oaze uneori,
dacă-asculţi sub tăcerea pustiei,
se aude cântecul cerului şi dansul oceanului?
Te-ai intrebat vreodată de ce sunt amândouă albastre?

Știam că deşertul e moarte cu miros de piramide şi egipteni.
Apoi am văzut oaza,
m-am înfruptat din liniştea ei verde
şi-am ascultat sporovăiala firelor de iarbă.

Taci…
Ascultă …şi atât

După o idee de… Orășan 🙂 promovată cu succes de Psi

31 de comentarii

  1. Foarte frumoasă poezie!
    – – –
    Am fost şi eu în deşert dar în Israel nu în Egipt; iar acolo unde am fost eu, noţiunea de deşert are o altă semnificaţie… Este uluitor să vezi cum toată acea întindere de pămînt altă dată sterp, acum este plantat şi irigat. Dar am văzut şi aşezări de beduini, care trăiesc la fel ca acum 500, 1000, 2000. poate 7000 de ani.

    • ești un norocos! Sunt locuri în lumea asta pe care sunt aproape sigură că nu le voi vedea niciodată. Ai văzut că am spus „aproape” 😆 (Precizare făcută și pentru Isis 😉 )
      Mulțumesc 🙂

  2. Desertul ca si marea are frumusete si farmec…sunt oameni care nu ar schimba viata lor de acolo …locul lor ,cu orasul,niciodata…doar ei stiu de ce…mie mi-au spus ca sunt fericiti acolo…si au „habar”de cum traiesc altii…

    • cred că fiecare om e legat pentru veșnicie de un loc. Chiar dacă pașii îi poartă spre alte zări, gândul și ființa sunt mereu acolo. Nefericiți sunt cei care pretind că locul lor este pretutindeni. Vorbele lor doar maschează un dor nebun de un loc anume care refuză să li se arate

  3. nu stiu ce desert ti-ai imaginat tu, dar e cam lugubra prezentarea. mi-a placut oaza, asa ca m-am asezat la umbra cortului si mi-am tras alaturi o cafea. ascult cantecul si dansul. cadana poarta val albastru si o cheama trudi.

    • na, dacă tot te-am chemat cu incantații pe ritmuri de dans din buric, ai venit :-)))
      Cum lugubră, bre? mi-a zis mie cineva, nu spun cine 😀
      Și atât ne spui azi? nici un cointra-vers, nimic? 😀
      Trudi, zici? Hmmmm..

  4. Am observat ca ai inceput sa postezi poezii msi vechi de ale tale. E o intamplare sau esti cumva, oarecum, in cautarea timpului pierdut? Si daca da, care ar fi motivul,sunt curios.

    • 🙂
      Nu am timp să-l caut pe cel trecut. Sunt prea prinsă în trăirea prezentului.
      Motivele pentru care mă întorc uneori sunt mai multe, dacă îmi permiți 🙂
      1. îmi sunt texte dragi, pentru că sunt ale mele și îmi place să le recitesc. (ceea ce e curios, pentru că atunci când le scriu, mă feresc să le citesc imediat, ca și cum mi-ar fi teamă să nu le șterg dacă nu îmi plac 🙂 )
      2. atunci când le-am postat aici, am făcut-o în grabă și nu le-am dat timp să fie „savurate” (iată modestia mea proverbială 🙂 ), so…this is their chance.
      3. Tiberiu a avut o idee extraordinară, o joacă nouă,Duminica amintirilor, la care am aderat repejor.

  5. Cu riscul de a parea insensibil la melancoliile de toamna ale Agathei, eu spun ca melodia asta o sa va energizeze pentru intreaga saptamana.

Lasă un răspuns către dagatha Anulează răspunsul