RSS

Replică … seismică

06 Oct

Dintr-o plăcere sadică de a mă „tormenta” revin cu răspunsuri ample la insinuări/ acuzații( mascate sau nu)/ reproșuri sau altele din aceeași gamă lexicală. Un lucru e cert: I am a lousy teacher de vreme ce nu s-a înțeles ideea principală in acest mesaj formulat cu jumătatea de neuron, și acela leneș, în articolul anterior. Aș fi preferat să fie combătută ideea și nu neapărat persoana, dar nu le putem avea pe toate, nu-i așa.  🙂 De altfel, lupta aceasta de desființare a TUTUTROR profesorilor, fără a cunoaște în ce constă vina lor punctual sau ce fel de activități desfășoară, a devenit deja obositoare.

Pentru că am senzația că nici eu nu am înțeles prea bine „ce m-a lovit” după publicarea articolului cu pricina, nu pot decât să „dau orbește” (răspunsuri, evident 🙂 ), poate a doua oară e cu noroc 😀 . Regret profund că am stârnit dezamăgiri în rândul celor care se pare că m-au apreciat o vreme, dar ce să facem? Mergem înainte că înapoi nu e recomandat.

Mă bucur enorm că, în încercarea de a mă desființa, pardon, de a NE desființa, s-a pus o problemă genială: nu vă convine, plecați, nu vă ține nimeni cu forța. Corect!!! Așa au făcut unii – se pare, mai deștepți cu mult decât subsemnata- dintre cei mai buni profesori pe care îi cunosc. Nu a mers cum voiau ei și au plecat la mai bine. Nu dezbat aici cât de „mai bine” au dus-o, ne ocupăm strict de ce a rămas aici.  În locul lor, al celor prea buni pentru sistem, a trebuit să vină totuși altcineva. Iată cine: ingineri re-calificati, profesori de română care predau și alte 4 discipline la țară pentru că asa este croit postul, suplinitori necalificati, convertiți etc. De ce au venit ei? Din nenumărate motive:1. „ce simplu e în învățământ, nu faci nimic și ești plătit”, 2. „așa a vrut mama”, 3. „ce Doamne iartă-mă altceva să fac?”; „4. Atât am învățat să fac”. Iată, așadar, de und eprovine calitatea învățământului! Tocmai pentru ca s-a plecat, s-a ajuns aici!!! Asta e solutia??? Be a quitter! Nu e treaba ta cum merg lucrurile în țară, fugi că și așa pe țară o doare-n cot de existența ta. Să plecăm, dară, toți din țara asta! Uite așa rămâne vecinătatea Câmpiei Panoniei goală așa cum au visat unii. Nu comentez motivele unora de a pleca din țară, astfel că aș îndrăzni a cere să comenteze NIMENI motivele mele de a rămâne aici.

Cine mă obligă să rămân în acest sistem? Absolut nimeni! Și contrar părerilor dumneavoastră, fac față cu mare succes și altor provocări „telectuale” decât sistemul de învățământ în care eu AM ALES să rămân.  De ce am ramas în învățământ? Pentru ca ASTA MI-A PLĂCUT SA FAC de când mă știu! Pentru că mi-a plăcut, pentru că mi se oferă uneori satisfacții și pentru că au fost care au apreciat ceea ce am făcut cu ei și pentru ei. Dacă ar fi după pentru banii „cerșiti” și  așteptarea lunară ca aceștia să fie scuipați de ATM, eram plecată de mult. Dați-mi voie să păstrez pentru mine restul motivelor, îmi aparțin, nu trebuie să mă justific în fața nimănui.

Veni vorba despre părăsirea sistemului bugetar „călduț” și cel privat. Adicătelea…școli private? Well, dezamăgire maximă: am fost și acolo. Cel puțin unde am avut eu ore, riscam pușcăria destul de repede. Ca să nu mai vorbim despre faptul că nu e chiar atât de călduț nici sistemul ăsta bugetar, lately.

Noi predam ce vrem noi???? Hahahha! 😆 😆 , ce mult aș vrea să fie real!! Nu aș mai fi apostrofată în repetate rânduri de director că stau cu fundul pe prima bancă atunci când discut cu elevii mei  sau când MĂ JOC cu ei ca să-i pot învăța ceva. Nu, domnilor, nu predăm ce vrem, asta e problema! Predăm ce ni se impune. Si nu poți face altfel pentru că elevii au de dat examene naționale în rând cu alții care au învățat „forțat” cum spuneti, toate porcăriile astea. Nepredând ce se impune, risc să le fac o defavoare lor. Da, încerc, în schimb, să le fac mai ușoară corvoada și să-i ajut să asimileze ceea ce alții cer, nu noi! Atât cât mă pricep. În același timp, să strecor și ceva din realitatea asta imediată de care se dau cu capul când le e lumea mai dragă. De asta visez să am odată, probabil pe lumea cealaltă 😀 o școală pe care să o înființez așa cum cred eu de cuviință, cu ajutor, bineînțeles, că nu sunt atât de deșteaptă. Se pare că, totuși confindăm lucrurile: nu profesorii iau deciziile privind cum se dau examenele sau ce conținuturi sunt obligatorii (deși există o falsă idee cum că se axează învățământul pe dezvoltarea competențelor.)

Despre Pestalozzi? Montessori etc. Ultima întâlnire de proiect multilateral ne-a arătat clar cine suntem noi ăștia amărâții de profesori din România. Din 20 de oameni din 5 tări participante, o singură italiancă a știut despre Gardner și teoria inteligențelor multiple, pe care noi o utilizasem într-un workshop ca echipă de proiect. Nu le știm pe toate, de aceea, mergem să ne mai perfecționăm pe unde putem. Și acolo mai auzim și despre teste Myer-Briggs care probabil că ar trebui introduse în regim de obligativitate la școlile alea de fabrică profesori pe bandă rulantă.Asta dacă s-ar dori deșteptarea/ iluminarea poporului prin cultură, așa cum se pretinde. Câți dintre noi am descoperit talente? Habar nu am. Dar cred că dacă după câțiva ani încă mai primesc aprecieri și mulțumiri de la foști elevi ajunși departe, bănuiesc că nu eram mai potrivită la crescut vite. Sau…mai știi? :-))

Acum voi dori să particularizez discuția, făcând referire la comentariul cel mai vehement, din care am selectat următorul pasaj: „Aveţi idee dacă aveţi ce căuta în învăţământ?” – Ei, bine, folosirea persoanei a doua plural, am dedus eu, cu mintea mea săracă de profesor mediocru, implică și autorul articolului la care se făcea referire, adică eu 😀 . Și asta înseamnă, din punctul meu de vedere, jignire gratuită. Mai ales în condițiile în care eu nu am jignit pe nimeni.  Mă îndoiesc profund că sunteți persoana abilitată de a stabili cât de potrivită sunt EU pentru învățământ! Ați stabilit criterii? Ați probat? Sau ați hotărât după vorbele de aici, care se întâmplă să nu fie în concordanță cu părerile dumneavoastră? De aici încolo, comentariul dumneavoastră este o înșiruire de acuze total nepotrivite și neprobate!

Concluzia…prefer să nu o formulez. În fond, este pagina mea, astfel că pot să fac o compunere fără introducere sau încheiere dacă vreau. 🙂

Later Edit: poate unii au exprimat mai bine ideea aici

INFORMARE_PARLAMENT

Anunțuri
 
24 comentarii

Scris de pe Octombrie 6, 2011 în De interes general

 

Etichete: , , , , , ,

24 de răspunsuri la „Replică … seismică

  1. Ciprian Bojan

    Octombrie 6, 2011 at 9:22 am

    Cine n-a călcat în spatele catedrei și bu știe cu ce se mănâncă învățământul, n-ar avea de ce să cârcotească. Da’ fiindcă, deoarece și pen’ că rumânii are nește talenturi, ei trebe musai a se precepe la tăte celea… Rumânii e buricu’ la Pământ!

     
  2. ganguritu

    Octombrie 6, 2011 at 10:29 am

    Habar nu am cum este in spatele catedrei si mai ales cum este in sistemul de invatamant din interior…Daca imi este permisa observatia din exterior din perspectiva unui elev mediocru ( branza buna in burduf de caine- dupa cum spunea dirigintele meu din generala), avand experienta sistemului din regimul impuscatului si a celui de dupa, as putea spune ca boala actuala a natiunii este INDOLENTA.
    Ea face ca sa renuntam la valorile care ne-au ghidat in drumul nostru de peste veacuri, postandu-ne astazi in fata idolatrizarii nonvalorilor si a ipocriziei, aduland „smecherii”…
    Nu consider ca aplecand urechea la tot ce se spune face bine sufletului, aceata rara avis …
    Ma inclin respectuos in fata tuturor oamenilor care din pasiune, abnegatie si verticalitate isi continua drumul, indiferent de obstacolele ce le intalnesc.
    Sarut mainile si va doresc o zi cat mai calda si luminoasa.

     
  3. rebecca@fotografnunti.org

    Octombrie 6, 2011 at 12:45 pm

    Halal sistem de invatamant.

     
  4. Tiberiu Orasanu

    Octombrie 6, 2011 at 12:57 pm

    Aghata
    Părerea mea este să-ţi vezi de treabă în continuare aşa cum vrei şi să nu-i mai bagi în seamă pe cei care se bagă singuri în aşa ceva. 😀
    Ai un blog excelent şi sunt convins că eşti o dăscăliţă cu chemare.
    Că printre profesori mai sunt şi unii care nu prea au ce căuta, este o altă problemă şi nu cred că această problemă este numai în Ro. Am informaţii sigure provenite din Canada (de ex) aşa că, să nu exagerăm.
    Impresia mea este că se politizează în exces la tele şi învăţămîntul, aşa cum se bat cîmpii zi de zi tot la tele şi pe celelalte probleme, esenţialul rămînînd ca de obicei, în afara preocupărilor jurnaliştilor, hanaliştilor şi politrucilor de toate culorile politice.

     
  5. de-a dura lex

    Octombrie 6, 2011 at 4:47 pm

    Agatha, am intrat în celălalt articol, să citesc comentariile.
    din prima mi-a sărit în ochi faptul c-a postat cel cu nick-name-ul banifarabani.
    am fost sigur că el este cel cu tâmpeniile cărora le-ai răspuns aici.
    a avut mai demult o replică adresată lui Carmen (Dictatura Justiției), exact în același mod.
    i-am citit comentariul – da, am avut dreptate, el era.
    cu un nou mesaj de genul primului – aceeași impertinență în adresare, aceeași lipsă totală de pertinență în conținutul mesajului.

    indivizilor de acest tip trebuie să le răspunzi, în cel mai bun caz, printr-un mesaj sec și total ne-amical, de genul „mulțumesc, am luat la cunoștință”.
    dar cel mai bine este să nu le adresezi niciun cuvânt.

    și în niciun caz să nu te lași rănită de asemenea mârlănii!
    asemenea indivizi cu asta se hrănesc, cu faptul că văd că provoacă durere.

     
  6. dagatha

    Octombrie 6, 2011 at 6:43 pm

    Inițial am vrut să închid comentariile acestui articol, dar apoi m-am gândit că e dreptul fiecăruia să-și exprime un punct de vedere.
    Din punctul meu de vedere, am spus ce am avut de spus, astfel că partea mea de „dialog” se oprește aici. Mulțumesc mult pentru sfaturi Tiberiu, Duralex 🙂
    Gând bun tuturor 🙂

     
  7. vacitim

    Octombrie 7, 2011 at 1:32 pm

    Io pe toti astia care critica as vrea sa ii vad o singura zi sa predea ac lectia la 5-6 clase si apoi sa mearga acasa. si sa faca si naveta. adica sa mai stea o ora-doua pe drum. sa imi zica si ei daca mai au energie pentru altceva. si apoi sa primeasca salariul. Si sa imi spuna cat de entuziasti sunt si cat de pregatiti sunt sa se si specializeze ca sa fie cat mai performanti. M-am saturat de babuini care doar dau din plisc :)))

     
  8. tink3rbe11

    Octombrie 7, 2011 at 6:02 pm

    Eu te apreciez in continuare!!
    Am pierdut oricum esenta dezbaterii ca am lipsit ceva timp insa…parerea mea este ca alegerea fiecaruia nu trebuie dezbatuta de altii si sitemul nu-l fac profesorii ci …mai de sus!
    Am fost pe langa…iertare…n-am fost deloc..e bun si asa!

     
  9. abisurile

    Octombrie 8, 2011 at 11:15 am

    Buna ziua!

    Este greu de apreciat o situatie generalizand propriile pareri. Caci nu exista om care sa se asemene cu celalalt , fiecare individ este UNIC. Deci , a judeca un individ dupa sistemul in care evolueaza este o falsa metoda de analiza. In ceea ce priveste fuga , plecarea , unii au ales-o , din motive diferite si personale . Inca o situatie dificil de generalizat . Cum poti sa spui ca toti ce au plecat sunt tradatori de tara si toti cei au ramas sunt fraieri ? Sau alte diferite alte ameteli de genul astora? Cei mai de admirat sunt cei care isi urmeaza pasiunea infruntand diferitele obstacole. Este adevarat ca a te pune impotriva sistemului sperand ca vei reusi odata sa obtii castig de cauza , pare o batalie pierduta din avans . In astfel de situatii poti rezista construindu-ti un echilibru interior in faza cu propriile-ti valori.

     
    • dagatha

      Octombrie 8, 2011 at 9:56 pm

      hmmm… nu-i așa că e groaznic să faci generalizări? 😀 cam asta era și ideea mea despre păreri aruncate despre TOȚI profesorii care sunt așa și pe dincolo 🙂
      „Cum poti sa spui ca toti ce au plecat sunt tradatori de tara si toti cei au ramas sunt fraieri ? Sau alte diferite alte ameteli de genul astora?” – iarăși îmi sunt impuse vorbe nerostite 🙂 Am oameni dragi plecați de mult timp. Nu mi-aș permite să-i numesc trădători. Nu la asta mă refeream. Revolta mea izvora de altundeva. Da, este alegerea fiecăruia. Doar atât spun: atâta vreme cât cineva a ALES să plece, nu înseamnă că are vreun drept să mă învețe pe mine cum să supraviețuiesc aici unde eu AM ALES să stau.
      Am revenit doar pentru că nu aș fi vrut ca tocmai tu să rămâi cu o impresie greșită 🙂 Dacă nu am reușit…îmi pare rău

       
      • abisurile

        Octombrie 8, 2011 at 10:38 pm

        Dagatha , scuza-ma daca m-am exprimat gresit , nu era nicidecum un atac la ceea ce ai expus , ceea sa spun prin cele 2 exemple este ca generalizam limitele intr-un mod eronat. Te apreciez pentru ceea ce esti si pentru valorile pe care le porti .

         
  10. dagatha

    Octombrie 8, 2011 at 10:44 pm

    🙂
    Asta e problema cu scrisul : rămân multe neînțelese sau neclarificate sau chiar înțelese pe dos. Eu mă bucur că nu te-am supărat 🙂

     
  11. abisurile

    Octombrie 8, 2011 at 10:55 pm

    Bineinteles ca nu m-ai suparat , ai atata drepate in ceea ce spui , adevaruri care dor , uneori necunoscute de cei din exterior. Multe s-ar rezolva daca cei ce stiu si fac ar fi ascultati. Din pacate cei ce dirijeaza lumea sunt prea sus …

     
  12. Zamfir POP

    Octombrie 9, 2011 at 9:08 am

    Găsesc aici o chestie de care mă lovesc mereu:
    Se puine întrebarea: „Aveţi idee dacă aveţi ce căuta în învăţământ?”.
    De ce trebuie să te simţi jignit/ă? Este o întrebare. Poţi răspunde, foarte simplu, cu: „Da, ştiu”, pentru că NIMENI nu va răspunde, sincer, cu: „Nu, habar n-am!” sau cu: „Pentru că-mi trebuie salariul şi vacanţele!”.
    Nu discut restul articolului pentru că, mama mea a fost scârbită de meseria pe care a practicat-o cu plăcere, pasiune, suflet, … timp de ceneii, atunci când i s-a explicat că a lăsa un elev corigent înseamnă … descalificarea ta ca profesor! Nici vorbă despre capacitatea sau lenea elevului.

     
    • de-a dura lex

      Octombrie 9, 2011 at 12:30 pm

      « De ce trebuie să te simţi jignit/ă? »

      simplu: pentru că este o întrebare jignitoare.
      atât prin formă (este o diferență uriașă între „sunteți potrivit(ă) pentru învățământ” și „aveți ce căuta în învățământ”),
      cât – mai ales! – prin conținut: nu se întreabă așa-ceva.
      civilizat este să discuți despre idei, nu despre interlocutor.

       
  13. banifarabani

    Octombrie 10, 2011 at 9:05 am

    Mulţumesc pentru răspuns!
    Abia de aici încolo, cred că putem purta o discuţie adevărată!
    O să fac şi eu un pas mai departe. Poate găsim totuşi soluţii, punând cap la cap experienţa de viaţă, atâta câtă e la fiecare. Viaţa m-a învăţat că „picătură cu picătură de face lacul mare”.
    Eu am început prin a îmi face publice greşelile. Poate că cei care au citit, le vor evita. Mulţi, mi-au mulţumit şi mi-au spus ” cartea […sunt vreo 14 deja…] a ajuns la momentul potrivit!” Le mulţumesc şi eu tuturor, din nou, pentru tot şi toate!
    Inclusiv (mai ales) autoarei acestui blog!
    Răspunsul meu, se va numi „Replică… pe puncte” şi va apare pe blogul meu, sserbanro.info.
    O zi bună! 🙂

     
  14. Cristina

    Octombrie 11, 2011 at 7:43 am

    Dagatha, citesc de multe ori comentariile articolelor de ziar si ma uimeste faptul ca in Romania nu e situatie in care oamenii sa nu sara cu sutele sa contrazica atunci cand cineva interpreteaza o realitate sau alta. Fara argumente cu legatura directa si fara a da de inteles de ce parerea spusa atat de violent ar trebui sa fie luata de buna. Mi se pare incredibil ca sunt oameni care nu realizeaza ca exista tot atatea puncte de vedere cate capete si ca lucrurile facute la comun pot merge inainte doar in masura in care esti dispus sa accepti si adevarul celuilalt. In acelasi timp, mi se pare incredibil cum oamenii nu inteleg ca nu poti contrazice pe altcineva daca expertiza ta in domeniul in care iti dai cu parerea are relevanta zero. Pot parea truisme lucrurile astea, dar din pacate sunt prea putini care inteleg ca libertatea lor in relatia cu mine (libertatea de exprimare si oricare alta) incepe abia acolo unde se termina a mea. Iar a mea unde se termina a lor, evident. Cum mama naibii sa vii peste mine si sa-mi spui ca sunt un tampit daca nu cred doar ce crezi tu?!

    Asta cu „pleaca daca nu-ti convine”, uneori in varianta cu completarea „sunt cu sutele la poarta care vor sa te inlocuiasca” e un slogan devenit folclor la noi. Da, denota totala lipsa de respect pentru cel pus in situatia sa o asculte. Dar ce valoare azi respectul? Si unde? Si ce mai are azi valoare in afara de bani in lumea asta considerata din ce in ce mai „civilizata” doar prin cat de mult consuma?

    Cat despre caldura locului de munca in educatia romaneasca, imi amintesc o stire vazuta la TV in vara, cu o tanara care tocmai terminase masteratul in materia predata si intra in invatamant pe 5 milioane si ceva (vechi, evident). O intreba reporterul cum o sa se descurce cu banii astia. Raspunsul a fost ca o vor ajuta parintii. Adevarul e ca in Romania de azi, daca nu te sustine material cineva din familie, e imposibil sa traiesti pe cont propriu din leafa de profesor. Ma gandesc la oamenii medii, care isi incep viata cu credite pe la banci pentru case si mobila; copiii de bani gata nu se fac oricum profesori. Am foste colege care au ramas in invatamantul romanesc si-mi spun cat iau dupa mai mult de 15 ani de vechime. Si unele care imi spun ca uneori sunt luni in care nu isi iau nici banii aia. Dar situatia lor e fericita, au soti care tin casa financiar. Daca nu ar avea, ar trebui sa plece din invatamant, ca vor sau nu. Invatamantul romanesc nu e o pasiune care sa tina macar de foame.

    Cred ca inteleg, prin analogiile absolut la obiect pe care le pot face, cum si de ce meseria asta poate atrage. Si mai inteleg indirect ca tu una ramai in sistem doar pentru ca iti permiti asta. Altfel, vacanta prelungita nu plateste nici bill-uri, nici rate, nici jucariile sau gradinita copilului. Nu se plateste nici macar pe ea insasi, ca sa fie petrecuta frumos si suficient de relaxant sa o poti lua in toamna de la capat. Pentru ca meseria de profesor e una din cele mai epuizante psihic, ai nevoie de vacanta ca de aer. Dar nu intelege nimeni din cei care n-au trecut pe acolo si n-au facut-o cu simtul datoriei. Asta pentru ca la catedra esti tu singur si in banci sunt 20, 30, 35 care au „dreptul legal” sa inteleaga ce spui, fiecare la nivelul lui de intelegere. Iar tu trebuie sa faci in asa fel incat si predarea, si evaluarea sa fie diferentiate in functie de n-spe nivele de intelegere. Apoi sa te asiguri ca toata lumea a inteles si, daca nu a fost asa, sa vii sa repari iar diferentiat, cu un ochi pe ce ai de acoperit contra-cronometru conform programei. Plus toata lista aia de tampenii (in mare parte) cu care te mai incarca legiuitorul si cei care fac educatie din condei prin birouri. Fericiti profesorii care au parte de elevi buni, pentru ca numai elevii ca ei iti dau energie si multumire sa poti face asta! Pentru ca altfel nu cred ca profesoratul poate fi o meserie facuta doar pentru bani. In Romania e si ridicol sa poti crede asta.

    Hai, bafta! Eu sterg mesajele care ma enerveaza. E blogul meu, il tin pentru ca ma relaxeaza si nu vad de ce mi-ar strica dispozitia toti datatorii cu parerea.

     
  15. dagatha

    Octombrie 11, 2011 at 3:35 pm

    🙂
    vreau să nu fiu considerată lipsită de respect față de cititorii și comentatorii mei, de aceea țin să precizez din nou că apreciez tot ce s-a scris aici, dar că nu voi mai răspunde, cel puțin deocamdată. Subiectul e prea sensibil – poate doar pentru mine- și sunt atât de multe aspecte de privit încât sunt în pericol de a uita esența acestui blog. În plus, energia mi-am canalizat-o într-o singură direcție acum. Tocmai am trecut pe lângă o internare în spital cu „pințu”, iar acum sunt nevoită să-i fiu călău și să-l las înțepat cu antibiotice dureroase.
    Revin cu siguranță 🙂

     
    • Cristina

      Octombrie 11, 2011 at 5:55 pm

      Papusul de el … Imi pare rau. Si pentru tine. Nu se poate prin branula?

      Cat despre respect, masura contra masura.

       
      • dagatha

        Octombrie 11, 2011 at 8:43 pm

        nope. e intramuscular. trecem noi și peste asta 🙂

         

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
Cosmisian's Blog - Ganduri Neinfinite

“I've lived through some terrible things in my life, some of which actually happened.”― Mark Twain

Blogul unei tipe oarecare

"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"

CÂRCIUMĂ DE FIȚE

îmi rezerv dreptul de a-mi selecta clienții

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Numai Filme

by Ana Ayana

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

JURNAL

Ajutor pentru luat zborul

SENSURI

De ce îi este omului de astăzi foame ? De iubire şi de sens. (N. Steinhardt)

Creatii manuale-Amy Crafts

Despre pasiunea pentru handmade

Poteci de dor

"Adevărul pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde

DrStoica / da-te-n blogul meu, te rog!

zâmbet, coaching, film, pamflet, fotografie, pareri, aiurea... dar hai sa fim pozitivi!

ComiCultural

Nu știu că nu știu nimic

Înşiră-te mărgăritare

Vorbe, cuvinte și litere prăfuite, despre lume, cu lume și pentru lume

Traista cu merinde

Toate lucrurile imi sunt ingaduite,dar nu toate sunt de folos.

Cu presa de perete

un blog de Alex Nedea

Machete Didactice

Machete didactice si materiale care vin în sprijinul mămicilor, educatorilor si tuturor celor implicati în educatia copiilor la scoală sau acasă.

Pishky's Blog

Numai cuvintele zburau între noi, înainte și înapoi - N. Stănescu

psi-words

... loc de joacă pentru cuvânt. serios!

Tiberiuorasanu's Blog

LECTURI, păreri, impresii de călătorie. Eu citez NU plagiez.

Un blog de poveste

Oborul cu fantezii

Valerica Oprisanu

Just another WordPress site

Spanac

Distribuitor autorizat de fazani hazlii

Cățărătorii

Când urci pe scara vieţii, nu uita să dai bună ziua tuturor, pentru ca atunci când cobori să aibă cine îţi răspunde

La Fée Blanche

Contesă de Chou-Fleur

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută. crochiuri. cotidiene

Hapi. Riverwoman

Lift up the receiver, I'll make you a believer

Loc de dat cu capu'

sau cum să te fereşti de invizibil

Per aspera ad astra

Maison de santé

ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață

Blogul Buceginatura2000

Informatii despre Mediu, Turism, Bucegi sit Natura 2000

Alma Nahe(r)

Să se ducă la muncă, ca să nu mai citească şi ei nişte almanahe!

Surorile Marx

globus de miuzici, filme si alte rautati

Redsky2010's Blog

Trecand prin viata cu ochii larg deschisi

Dictatura justitiei

Just another WordPress.com site

Ochiul care rade

Felii de viata

Tink3rbe11's Blog

Eu in forma bruta

Pruncu

de vorba cu mine insumi

Tabakera

...pentru ganduri la care nu pot renunta

Despre sufletul meu

Pentru că mulţi seamănă cu mine şi n-au curaj să spună

Pseudolirice

Pseudo lirice

%d blogeri au apreciat asta: