Duzina de cuvinte (11) – Dor…

Nu mi-ai dat răgaz nici măcar pentru banalul adio, nici nu ți-am văzut chipul întors alegând calea spre dincolo. Și-am rămas plângându-ți umbra la ceasuri de toamnă târzie, cu lacrima ascunsă în inima făcută căuș, ca să nu se irosească-n cădere, de dor

Întocmai ca vase de luptă ce-și ridică ancora și dispar ca o nălucă fără să le pese de frământările mării în adâncurile căreia au stat înfipte o vreme, ai dispărut fără urmă la ceas de apus. Și am rămas închisă-ntr-o scoică doar ca să mă ții lângă ureche și să-mi frămânți glasul când vreodată-ți va fi dor

Am visat o pasăre cu aripi străvezii etalându-și silueta în lumina răsăritului. Am tânjit după înălțimile gemene și așteptările lungi și după clipa când atingeam cu aripa cerul. Niciunui om nu-i este îngăduit, se pare, să cutreiere nestingherit înaltul, așa că…am căzut. Și am rămas cântându-ți numele a dor...

Când luna își poartă lumina trufașă, înveșmântată în negru, aruncând cu stele înspre noi, muritorii, mă supun gândului orb și alerg să prind una. Mi-a spus cineva că poartă noroc dacă știi să-i găsești un culcuș și-apoi să-i depeni povești cu greieri și iarbă. Și am rămas la rădăcina copacului veșted, fără steaua mea norocoasă care să-mi vindece dorul

Alungă-mi pedeapsa și curmează zbuciumul…Las vase să plece, păsări să zboare și stele să cadă…

Am fost cuminte și am ascultat-o pe Psi și de data aceasta, fel ca sara, abisurile, la grig, redsky, vero, dunia, altcersenin, virusache, anaid, cristian gheorghe, cita, scorpio, dictatura justitiei, marina, valentina 😀

26 de comentarii

  1. Se pare ca vara e anotimpul tau preferat, de acum in anotimpul sperantei, toamna, ii „plangi” de dor – dar sa speram ca va veni o alta, la fel de frumoasa ca cea care-a plecat, cu pasarile, greierii, florile si mirosul proaspat de verde, fara sa ne de-a ragaz sa-i spunem banalul adio. :)))
    Foarte sensibila si emotionanta povestea ta Agatha ! 🙂

    O Duminica minunata iti doresc ! 🙂

    • ce frumos le-ai descusut, Ștef 🙂
      Da, iubesc vara. Nu atât pentru căldura după care tânjesc, cât pentru lumină, viață, verde…
      Toate anotimpurile au farmecul lor, dar trebuie să ai unul preferat, nu?
      🙂

  2. hmmmm… asta numeşti tu că ai fost cuminte? 🙂
    sensibilă scriere şi cumva… zgândăritoare… oare e bun termenul?! răscoleşti ape adânci, da, da…

  3. „Niciunui om nu-i este îngăduit, se pare, să cutreiere nestingherit înaltul, așa că…am căzut.” – hm, nu-i este… decat foarte putin, sa guste din zborul visului …
    si eu tanjesc dupa vara de indata ce pleaca…

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s