Duzina de cuvinte (12) – Ziua a șaptea

Am atâtea lucruri să-ți spun…

Lucruri care nu trebuie spuse, lucruri care s-au prăfuit de acum, sătule de cât timp au petrecut în sala de așteptare, lucruri mărunte, dar care pot fi mari, lucruri care-și cer dreptul la lumină, dar nu pot învinge teama cu care se luptă deja de atâta timp. Lucruri sălbatice, lucruri verzi, lucruri-fantomă. Uneori am sentimentul că nu-mi mai sunt fidele și că memoria îmi joacă feste, că nu am existat. Că fericirea nu e făcută pentru toată lumea și că dacă ai norocul să prinzi clipa, conștientizezi repede că prețul este prea mare. Și atunci mă simt străină în propriul noian de gânduri ca și cum nu mai am nimic de care să mă agăț. Ca și cum greierii au cântat degeaba, iar copacii ne-au împrumutat în van umbra ca să ne învelească în timp ce dormeam sub arcada albastră

Timpul începe să prindă abia acum contur. Până mai ieri a fost doar flacără aprinsă în piepturi, răsuflări întretăiate, visuri ascuțite. Până mai ieri nici nu ne păsa că timpul există, că e viu și că piere. Credeam că timpul e o joacă a sorții, doar ca să ne țină ocupați.

Suntem făurari ai propriului nostru timp. Îl naștem, îl purtăm în ochi și în vise, îl creștem în suflete pentru a-l pierde în cele din urmă dintr-o eroare divină. Și apoi urcăm glasuri însângerate către ceruri cerând despăgubiri pentru cenușa care ne curge acum prin vine.

Sunt o formă a timpului meu. Sunt un mănunchi de clipe care se succed cu repeziciune, accelerându-mi plecarea spre albastru. Iar singura neliniște este că sunt încă atâtea lucruri de spus…

…………………………………………………………………………………………………….

Duzina de astăzi e făurită într-o clipă 😀 , și, da, am trișat din nou, pentru că jurnalul se scrie singur uneori ;-), așa că sper că Psi nu se supără 🙂

Poate vi se par interesante și poveștile celorlalți iubitori ai acestui joc: marina, abisuri, grig, vero, redsky, altcersenin, tibi, rokssana, virusache, incertitudini, valentina, cita, gânguritu, carmensima, cristian, sara

16 comentarii

  1. Ce frază ai putut să scrii : ”Suntem făurari ai propriului nostru timp. Îl naștem, îl purtăm în ochi și în vise, îl creștem în suflete pentru a-l pierde în cele din urmă dintr-o eroare divină ” !

    ” pentru a-l pierde” ” dintr-o eroare divină ” Pur și simplu revoluționezi o gândire.

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s