RSS

La bulivar, birjar, la bulivar!

23 Oct
Virusache are drepturi de autor asupra titlului ales😆

Ceea ce urmează este în egală măsură un experiment (eșuat) și o experiență demnă de trecut în lista de „așa nu mai fac în vecii vecilor”. Însuși Odiseus ar fi invidios pe întreaga epopee, pe care am luat-o ca un dat al sorții pentru că nu aveam încotro. Oricum, am văzut că au mai pățit-o și alții😀

București. 21.10.2011, ora 8 AM circa și ceva. Coafura rezistă!

Haidem la București, că așa sunau dispozițiile șefilor de trib. Musai să meargă cineva la întrunirea despre proiectele multilaterale Comenius, așa că why (not) me??? Dacă tot ne-am trezit implicați amândoi (și eu și consortul) în această trebșoară, hai să mergem cu mașina personală, că, deh! e confort sporit! Well…the first big mistake!

Porniserăm de pe la 4 jumătate ca să ajungem la timp la ședința de la ora 9 jumătate. Luasem în calcul (NOT!) și faptul că traficul bucureștean ne va îngreuna circulația, dar se pare că l-am subestimat. Las deoparte descrierea drumului până la capitală, pentru că știm cu toții că e plin de tarzani coborâți căzuți din copaci direct în lobul occipital, care-și etalează talentele și dexteritățile navigând după bunul plac pe șosele (unul din principalele motive pentru care plecarea la drum lung este un coșmar pentru mine). Intrarea a fost triumfală, totul minunat, până la amestecul cu gloata. Spun „gloata” pentru că exact asta am găsit în inima orașului civilizat despre care povestim aici: o gloată de oameni care încercau să ajungă la destinațiile lor, at all costs! Am pornit cu încredere GPS-ul care ne-a indicat traseul până pe Calea Șerban- Vodă. Am „călărit” preț de vreo…10 minute, după care… mai mult am stat. De precizat că nu era prima aventură a consortului pe arterele bucureștene și nici începător într-ale condusului nu e. Știam și că dacă vrei să circuli în București trebuie să „te bagi” sau rămâi dând din buze (asta dacă le ai suficient de groase pentru a ți le flutura în vânt). După un sfert de oră de la prima împotmolire, am avansat. Înainte, evident, cam vreo…200 de metri, cel puțin, așa am sperat noi.

București- Zona centrală, 21.10.2011, ora 8.30 AM. Coafura încă se ține tare!

Pe când mă minunam mai tare cât de repede trece timpul și cât de încet ne mișcăm noi, am avut parte de primul șoc notabil. Mașini circulând pe linia de tramvai, mai văzusem, dar nenea ăsta ne-a lăsat perplecși ( :-D) cum a scurtat el drumul, tăind jaloanele cauciucate care îngrădeau spațiul destinat tramvaielor și ieșind direct în fața noastră fără nici cea mai mică urmă de ezitare. Doar reflexele și vigilența consortului ne-au ferit de o tamponare ca la carte și de alte cheltuieli neprevăzute într-o perioadă de restriște.

București, etc., etc., ora 9 AM. Coafura devine țepoasă!

În esență eram cam pe același bulevard, fără nicio șansă de a parcurge distanța pe care ne-o afișa arogant amicul GPS pe ecran. E momentul pentru al doilea episod șocant: trei benzi de circulație pe sens și 6 șiruri de mașini care se îngrămădeau să încapă TOATE ODATĂ în același spațiu marcat cu linii întrerupte. Nici nu ne mai trebuia GPS, mergeam cu mulțimea, căci nu aveai încotro.

ora 9.30 AM Coafura pleoștită.

Nu se întrevede nicio șansă de a ajunge la timp la o destinație pe care nici măcar nu o cunoșteam. Ajunși în capătul celălalt (că doar Murphy cu legile lui e încă viu!) al străzii kilometrice, am lăsat mașina unde am găsit loc și am pornit pe jos. Am avut parte, așadar, de inițierea labirintică, pentru că am ajuns unde nici cu gândul nu am gândit, nici cu visul nu am visat. O stradă cel puțin ciudată, cu clădiri vechi și ponosite și cu șanțuri adânc săpate de o parte și de alta, semn că Dorel nu stă, ci sapă. Clădirea impunătoare era precum palatul din Povestea porcului, singura care trăda secolul în care trăim.

ora 4 PM, coafura nu mai este necesară, din cauză de păr smuls!

Timp de 5 ore am ascultat vorbe și discuții atât de clare încât Pințu le-ar fi înțeles cu siguranță fără prea multe greutăți. Și totuși, de zece – 10 – (nu exagerez cu nimic) ori s-a discutat despre un aspect financiar banal cum ar fi diurna, iar ultima întrebare la acest seminar a fost legată de „cum se administrează diurna”! De aceea, am dat-o pe un râs isteric, în timp ce consortul, acid cum este, îi urează doamnei cu pricina mult succes în derularea proiectului din care era clar că nu a înțeles mare lucru.

Între timp, gura de aer în toată nebunia a fost întâlnirea cu Sufletista, care a insistat să bată jumătate de oraș ca nu cumva să mă rateze. Pentru că timpul petrecut de noi în capitală era limitat, a alergat într-un suflet, riscând oareșce conflicte domestice, pentru că avea, ca de obicei, un cadou pentru Pinț și pentru mama acestuia🙂 M-am trezit cu ea lângă sala de ședințe, după ce trecuse prin aventuri asemănătoare nouă până a găsit clădirea cu pricina. Este o minunată și nu face decât să confirme apelativul pe care îl folosesc cu drag🙂

Am ratat întâlnirea cu Rokks, pentru că ne-a fost imposibil să ne mișcăm prea mult, mai ales că au depins și alții de noi. Dar…ne-om vedea noi și cu altă ocazie, nu?🙂

ora 5 PM. Nici vorbă de coafură!

Nu găseam nicicum ieșirea! GPS-ul însuși a clacat și a luat-o razna indicând în același timp două direcții diferite : turn left right!, așa că l-am redus la tăcere. Ultimul șoc pe ziua respectivă: ne-am trezit, vreo douăjde mașini blocate într-un giratoriu. Nu se mișa nimic. Nu înțelegea nimeni nimic, cu atât mai puțin eu. După zecile de minute de ambuteiaj, cu amabilitatea unui domn, am fost „conduși” până în Dristor de unde ne-am găsit our way out și am fugit mâncând pământul.

Data viitoare iau trenul! Parol!

 
28 comentarii

Scris de pe Octombrie 23, 2011 în Râsu'- plânsu'

 

Etichete: , , , , , , , , ,

28 responses to “La bulivar, birjar, la bulivar!

  1. rokssana

    Octombrie 23, 2011 at 12:48 pm

    da,da,da…si marmota invelea ciocolata….de ce nu mi-ai spus ?😦
    mi pale bine c-ai patit asa ca esti lea🙂

     
    • dagatha

      Octombrie 23, 2011 at 1:44 pm

      Dlagă Lokssana🙂
      Inițial trebuia să călătoresc singură cu un mijloc de transport în comun. Între timp lucrurile s-au schimbat și am mai venit cu încă două persoane, ceea a înseamnat că programul meu a cunoscut o limitare serioasă. Și așa una dintre ele a așteptat vreo 3 ore până la terminarea ședinței. Mi-a fost imposibil să fac altfel. Sufletista a alergat jumătate de oraș pentru 5 minute de întrevedere, doar pentru că zicea că e în apropierea zonei respective.
      Sunt sigură că va fi și o dată viitoare🙂
      Muah!

       
  2. tink3rbe11

    Octombrie 23, 2011 at 12:51 pm

    Taft!!!!
    Si nervii inca rezista.
    Cine o fi inventat GPS-ul?

     
    • dagatha

      Octombrie 23, 2011 at 1:45 pm

      nu știu, dar cine o fi inventat Bucureștiul???

       
      • Tiberiu Orasanu

        Octombrie 23, 2011 at 2:32 pm

        Un cioban. Nu, nu Becaaali ci, BUCUR!😀

         
      • dagatha

        Octombrie 24, 2011 at 2:43 pm

        :-)))))
        Primul nu l-a inventat, se roagă pentru mântuirea lui, a Bucureștiului, desigur :-)))

         
      • VictorCh

        Noiembrie 3, 2011 at 10:47 pm

        Mantui-s-ar! (de tot…)

         
      • dagatha

        Noiembrie 3, 2011 at 10:52 pm

        :-)))))

         
  3. Ciprian Bojan

    Octombrie 23, 2011 at 3:36 pm

    Deci ajungând acasă, eroi devenirăți!😆

     
    • dagatha

      Octombrie 24, 2011 at 3:13 pm

      apoi consortul zău de nu poate fi medaliat! Zici că era în mașinuțe electrice și se ferea de inamici. Bine că am ajuns cu bine!

       
      • Ciprian Bojan

        Octombrie 24, 2011 at 3:27 pm

        Da, bine io glumeam cu o treabă care v-a cam pus nervii la încercare… Deși în pielea voastră nu mi-aș fi dorit să fi fost…

         
      • dagatha

        Octombrie 24, 2011 at 3:57 pm

        păi foarte bine că glumeai, ca doar si eu tot in gluma am povestit🙂 e mult mai usor DUPA ce treci de asta, e mai greu când ești în timpul proicesului. Mă durea piciorul drept de câtă frână am pus și eu pe lângă consort în partea dreaptă :-))))

         
  4. Zamfir POP

    Octombrie 23, 2011 at 5:13 pm

    Vai, tu! Din toată povestea asta … ce ţi se pare anormal?! Credeai că Bucureştiul e Paris? ori că românul e neamţ? Sau că … A propos: Cum se spu8ne „Bucureşti” pe arăbeşte? „Har ab-Babura”!

     
    • dagatha

      Octombrie 24, 2011 at 3:14 pm

      Da nu mi se pare anormal deloc. Problema e la mine, desigur! Eu am probleme de adaptare la „normalitatea” asta a lor :-)))

       
  5. psi

    Octombrie 23, 2011 at 7:07 pm

    😆 aşa cum povesteşti e hazliu. da când mă gândesc că şi eu tre să ajung curând în urbea principală a ţării, zău că mi se dezlipeşte şi coafura şi zâmbetul…

     
    • dagatha

      Octombrie 24, 2011 at 3:15 pm

      Știi cum e: după război… Așa și eu. Am trecut cu bine, amu râd. oi vedea data viitoare😀

       
  6. yousef59

    Octombrie 23, 2011 at 8:52 pm

    Super calatoria…gel,ceara,taft!ai povestit asa de frumos ca am si „vazut” toate fazele coafurii…🙂

     
    • dagatha

      Octombrie 24, 2011 at 3:15 pm

      :-))))
      da, acum caut meșă pentru că la cât am smuls pe traseu…

       
  7. eumiealmeu

    Octombrie 23, 2011 at 9:48 pm

    1. felicită-i pe cei care fac faţă în traficul bucureştean, aplaudă-ne pe noi, muritorii, care stăm în tramvaie sute de ani şi bucură-te de liniştea, pacifismul urbei tale! fie-ţi milă de noi pentru că facem 90 de minute până la lucru, iar dimineţile sunt obositoare ca serile tale; deci cum sunt serile pentru bucureşteni? ca de mormânt. aha, deci ne plângi soarta? foarte bine, suntem mulţumiţi că măcar ne ridică cineva statuie, că altcineva, nu!
    2. vezi de ce am venit eu acolo şi am înţeles consortul? pentru că ştiu marfa din traficul acesta şi pentru că ar fi fost chiar culmea să dau eu directive pe unde să vină el, sărmanul şoricel, când ditamai pisica (respectiv eu!), după ce-am plecat de la tine, pentru 2 amărâte de staţii de tramvai am avut nevoie de 45 de minute. – căci, după cum spuneam, am doar 2 staţii de tramvai şi 2 de autobuz până acolo, dar… după cele 45 de minute de tramvai am preferat per pedesul că era luminoasă ziua şi aglomeraţia întunecată rău.
    3. şi nu ştiu cum se face că niciodată nu e niciun poliţai să vadă cum încalecă unii pe mătură, pardon pe chipurile ţepii care delimitează teritoriile sensurilor de drum! dar niciodată. eu când am văzut scena prima dată am crezut că avem de-a face cu vreun mister bean care-şi face singur rău, dar când am văzut că e de-a dreptul haios să încerci nu ştiu serios de ce n-aş face-o şi eu!
    4. da, la ţepoşenia frizurii râd de mor. păi ce mai poţi zice, de vreme ce Bucureşti este oraş realizat de un cioban şi stilizat de alţii cu alte meserii… ce altă titulatură poţi da pentru locuitori decât… oi? şi bucură-te, prinţesă, mamă de prinţ, că văzuşi doar partea minusculă a demenţei, fiindcă acum s-au mai eliberat drumurile, dar pe vremuri… ce oi… de-a dreptul mamuţi din ice age!🙂
    5. tu ştii ce respect am eu pentru tine, respect de la una bucată sangvină la altă bucată sangvină, aşa că nu te pot contrazice la pleoşteală. păi, mamă, de unde să-mi dau eu seama că acea Cale arată aşa de rău de zici că face parte din cătunul Fleştenoagele, iar acea clădire, tăticu!, mi s-a părut scoasă din secolul 999… după ce m-am dus şi întors (neascultând evident indicaţiile soţului şi mergând haotic după propriile instincte; vorba lui Brătescu: sandy, să asculţi pe mămica, eu de-acum voi zice… Fată, să-ţi asculţi omu’ că ştii cât de deştept e!) şi după ce era să cer azil la spital – vorba mesajului tău: te-au oprit la spital?, nu, nu mă opriseră ei, mă arestasem singură într-un magazin de femei, de unde ţi-am luat minuscula chestiune!🙂 sărind ca o broască ţopăită mai mult de spaima că nu dau de tine, că-mi pleacă omul la Buzău şi rămâne copilu’ fără instructor la fizică… rezon că şi eu ştiu cum e cu pleoşteala…
    6. hai că ştii cum sunt eu… văd partea bună din fiecare nefăcută. aşa că măcar cu această ocazie am descoperit marele magazin despre care nu ştiam nimic, mi-am mai făcut un card – că nu aveam destule, cred că până la urmă şi la pâine o să ne facem card şi ne mai plângem ce rău era în epocă, păi, bre, oameni buni, în epocă aveam doar 2 cartele – de pâine şi cea cu ulei şi zahăr, acum avem carduri şi pentru ciorapi, bine?🙂 – şi chiar mâine voi purta ceva ce-am cumpărat atunci, deci… hai să te mai trimită ăştia o dată sau de mii de ori, dar să-ţi dea altă locaţie de fiecare dată că poate aşa îmi mai cunosc şi eu oraşul, ok?!!
    7. stai că nu le spuseţi pe toate, soro, mamiţă şi mamare, de telefon nu scoseşi un sunet, cum care telefon, ăla de ţi se-nchise că altfel nu-mi pot imagina de ce nu mi-ai dat un semnal să te fi ghidat soţul sau mă rog îngustimea minţii mele… şi mai ales pentru că de câte ori te-am sunat zicea coana mare de la capătul firului… abonatul nu poate fi contactat şi eu supusă chiar o ascultam şi reveneam că aşa încheia ea… vă rugăm reveniţi, eu care sunt politicoasă nu puteam s-o las să aştepte… culmea culmilor, dacă al meu oricum pleca spre buzău putea chiar să vă conducă până acolo în siguranţă, dar voi, nu şi nu, n-aţi ţinut cont de secolul în care trăim să vă încărcaţi telefoanele…🙂
    8. nu ştiu dacă i-ai pupat mâna omului care v-a ghidat, dar măcar să te rogi pentru sufletul lui în seara asta, bine că n-aţi nimerit una ca mine, de regulă ştiu să spun ce sunt întrebată – evident, chiar probleme de chimie, nu, mai lăsăm ştacheta! – sau refuz jenată că nu ştiu strada respectivă, dar într-o zi m-am dezorientat total şi-am trimis nişte oameni din Satu-Mare în direcţie opusă la ce căutau şi săracii îmi mulţumeau cu lacrimi în ochi că i-am descurcat; după ce am realizat ce am făcut, mi-a venit să-mi dau în cap cu trotuarul pe care mergeam, ba chiar îmi venea să mă transform în vierme, să intru pe sub el, să nu cumva să se întoarcă oamenii şi să-mi aplice ei acel tratament; serios, din punctul lor de vedere, îl meritam. dar eu chiar nu voisem răul… atunci mi-am imaginat ce-ar fi fost dacă puteam să ştim numerele de telefon ale oamenilor pe lângă care trecem, să-l fi înregistrat rapid pe-al lor şi să le dau telefon, vă rog, iertaţi-mă sunt loază…🙂
    9. sfat necerut – băgarea în seamă cu impertinenţă face parte din arsenalul meu de prietenă! – treceţi gândurile negative cu privire la această vizită pe linia moartă şi asta să fie singura legătură cu trenul spre Bucureşti pentru că dacă iei trenul ai neşansa de-a face cunoştinţă cu taxi bucureştean şi asta e mai rău decât traficul. (nu înţelegi ce e cu zgomotul ăsta? m-a lovit un taximetrist imediat cum a citit ce-am scris!)
    10. auzi, ştii ce nu te-am întrebat… cum e cu diurna?🙂 dar explică-mi de 10 ori ca să pot să pun întrebarea şi-a 11-a oară, ca să fiu la fel de intelectuală ca minunata colegă
    11. abia aştept să mai vii… sau vin eu, că ştiu şi oraşul şi mai am şi unde sta peste noapte! aşa că nu mă voi grăbi, ci voi fi străbunica melcilor!🙂
    deci… cum se administrează diurna?🙂

     
    • Cristina

      Octombrie 23, 2011 at 10:31 pm

      Un comentariu absolut complet si la multe obiecte😉

       
    • dagatha

      Octombrie 24, 2011 at 3:56 pm

      @ Sufletista mamii: Doamne, femeie! (Sau cum zice pințu: „doane feeste, măi shimeie”) apoi la cât ai scris, făceam un guest post de toată frumusețea😀 Felicitările mele pentru eroii bucureșteni care fac asta zilnic! eu una, nu aș putea, zău!
      2. Tu? ditamai pisica??? hahahahaha!!! La partea cu „ditamai”, desigur🙂
      3. Polițiștii…cred că nu fac față. Unde să stea? că ăștia sunt în stare să-i ia pe capotă. Au făcut și disponibilizări…deci…
      4. prefer Ice age de o mie d eori! (By the way, Sid e feblețea mea!😀 )
      5. pleaoșteala a trecut după ce am văzut „minuscula chestiune”😀
      6. ooo, partea bună a lucrurilor??? dacă zici tu… (În ceea ce te privește, partea bună, că eu pe a mea am văzut-o :-))) Partea, zic. Aia bună😀 )
      7. asta am iespicat deja cu telefonu: muri!
      8. Lasă, că nu se pune aia cu Satu-Mare, că nu a fost cu intenție. la cât bine ai făcut înainte și după, ți-ai răscumpărat eroarea.
      9. Pușchea pe limba ta, vorba românului! Nu mai zice, domle, din astea cu taxiuri!
      10.Diurna, zici??? DIURNA???? Noroc că nu mai am ce păr smulge!

       
  8. eumiealmeu

    Octombrie 23, 2011 at 9:52 pm

    ps. ştii cât de deşteaptă am fost? după fiecare punct scris, dădeam copy, pentru ca apoi, când am ajuns la final într-adevăr să mi se blocheze computerul, dar eu salvaseeeeeeeeeeeeeeeeeeeem mesajul aşa că doar l-am paste-uit🙂 şi am reuşit… bine că uneori mai dau dovadă de sclipiri, altfel nu mai puteam să refac nimic… nu că ar fi ceva de valoare!🙂

     
    • dagatha

      Octombrie 24, 2011 at 4:13 pm

      Păi cine a contestat că ai fi deșteaptă? Ești toată o „sclipicioasă” :-))))

       
  9. Cristina

    Octombrie 23, 2011 at 10:38 pm

    Coafura nu si-a revenit nici dupa intalnirea cu „Sufletista”? Sau a fost zburlita / jumulita la loc dupa ce ai ratat-o pe cea cu Rockssana?

    Si ce treaba au, frate cu modul cum isi administreaza fiecare diurna??? Sau imi scapa ceva?!

     
    • dagatha

      Octombrie 24, 2011 at 4:15 pm

      noroc că nu a mai rămas nimic din coafură, că-mi făcea Rokss acum părul permanent!
      diurna??? Păi doamna întreba într-una ce bonulețe să aducă să deconteze diurna! Smaf!!! Help me good God!!!

       
  10. Ana lu' Manole

    Octombrie 24, 2011 at 8:00 am

    Taman ce ma pregatesc sa iau de coada balaurul numit trafic!
    Acum ti-e clar ca d-aici se da ora exacta…inclusiv la ceasul fiecaruia?! Sigur, sigur, al nostru e mai scurt…😀

     
    • dagatha

      Octombrie 24, 2011 at 4:17 pm

      apoi, mult succes, zău! Repet: aș muri de atacuri repetate de apoplexie!

       

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
Blogul unei tipe oarecare

"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"

CÂRCIUMĂ DE FIȚE

îmi rezerv dreptul de a-mi selecta clienții

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Numai Filme

by Ana Ayana

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

JURNAL

Ajutor pentru luat zborul

SENSURI

De ce îi este omului de astăzi foame ? De iubire şi de sens. (N. Steinhardt)

Creatii manuale-Amy Crafts

Despre pasiunea pentru handmade

Poteci de dor

"Adevărul pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde

DrStoica / da-te-n blogul meu, te rog!

zâmbet, coaching, film, pamflet, fotografie, pareri, aiurea... dar hai sa fim pozitivi!

ComiCultural

Nu știu că nu știu nimic

Înşiră-te mărgăritare

Vorbe, cuvinte și litere prăfuite, despre lume, cu lume și pentru lume

Traista cu merinde

Toate lucrurile imi sunt ingaduite,dar nu toate sunt de folos.

Cu presa de perete

un blog de Alex Nedea

Machete Didactice

Machete didactice si materiale care vin în sprijinul mămicilor, educatorilor si tuturor celor implicati în educatia copiilor la scoală sau acasă.

Pishky's Blog

Numai cuvintele zburau între noi, înainte și înapoi - N. Stănescu

psi-words

... loc de joacă pentru cuvânt. serios!

Tiberiuorasanu's Blog

LECTURI, păreri, impresii de călătorie. Eu citez NU plagiez.

Valerica Oprisanu

Just another WordPress site

Spanac

Distribuitor autorizat de fazani hazlii

Cățărătorii

Când urci pe scara vieţii, nu uita să dai bună ziua tuturor, pentru ca atunci când cobori să aibă cine îţi răspunde

La Fée Blanche

Contesă de Chou-Fleur

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

Hapi. Riverwoman

Lift up the receiver, I'll make you a believer

Loc de dat cu capu'

sau cum să te fereşti de invizibil

Per aspera ad astra

Maison de santé

ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață

Blogul Buceginatura2000

Informatii despre Mediu, Turism, Bucegi sit Natura 2000

Pitici, dar Voinici

mens sana in corpore sano

Alma Nahe(r)

Să se ducă la muncă, ca să nu mai citească şi ei nişte almanahe!

Surorile Marx

globus de miuzici, filme si alte rautati

Redsky2010's Blog

Trecand prin viata cu ochii larg deschisi

Dictatura justitiei

Just another WordPress.com site

Ochiul care rade

Felii de viata

Tink3rbe11's Blog

Eu in forma bruta

Pruncu

de vorba cu mine insumi

Tabakera

...pentru ganduri la care nu pot renunta

Despre sufletul meu

Pentru că mulţi seamănă cu mine şi n-au curaj să spună

Pseudolirice

Pseudo lirice

%d blogeri au apreciat asta: