RSS

Prima întâlnire…

24 Oct

… cu civilizația!

A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi fost, nu v-aș mai povesti eu acum.

A fost odată un pământ frumos, întins, verde, cu nuci străjuind din loc în loc, cu iarbă crescând în voie și nestingherită, cu păsări în stoluri ciripind vesele dimineața și seara…

A fost.

Într-o zi, a apărut de nicăieri..o casă. Apoi alta și tot așa. Până să se dezmeticească bine toate zburătoarele care îl populau până atunci, s-a născut o minunăție de sat. Totuși, localnicii au păstrat un respect naturii care le-a dăruit atâta bogăție. Pe colină, pământul a rămas așa cum l-au găsit, aproape sălbatic, păstrându-și frumusețea ca pe unul dintre cele mai prețuite daruri divine.

Timpul și-a încurcat ițele și nu știu ce i-a venit într-o zi de a schimbat vremurile. S-a născut un nou rege, Modernismul, care a pus stăpânire peste orice era viu pe lume și pe orice părea lipsit de viață și de Cuvânt. Astfel, colina a fost uitată de localnicii care nu-și mai aminteau promisiunile străbunilor către Pământ. Înstrăinată, ea a căzut în mâinile slujbașilor Modernismului. Trei blocuri s-au ridicat ca din senin și au acoperit minunăție de colț al naturii.

Nimic tragic până în acest punct al poveștii. De abia de aici încolo se deslușesc efectele clare ale cotropirii ruralului de către urban. Nesocotind legile nescrise ale bunului simț, urbanul s-a regăsit mult prea înghesuit în regiunile pe care le-a cucerit și în care boierit atâta vreme, stârnind poftele ruralității și ademenindu-i pe săteni ușor, ușor în aceste mult visate zone ale bunăstării închipuite. Și-au lăsat case, pământuri și s-au mutat la oraș, pe care l-au văzut ca un pământ al făgăduinței. Iată că lucrurile au suferit o întorsătură neașteptată și urbanul și-a făcut bagajele începând exodul. „Nu mai e aer la oraș, ne mutăm la țară!”

Orășean get-beget, m-am regăsit și eu printre cei care au preferat întoarcerea către primordial, către începuturile ancestrale, către veșnicia care s-a născut la sat.

Bla-bla-bla! M-am înșelat! Nu de asta s-au mutat majoritatea la sat! Ci pentru a arăta încă o dată că sunt superiori țăranilor (cuvânt pe care-l accentuează în silă, fără să realizeze că s-a redirecționat de mult sensul acestuia), că au averi și posedă diplome care mai de care mai fițoase, că au mașini care ilustrează bunăstarea și, mai ales, că ei „ie” cineva.

Da, sunt o babă obosită de 80 de ani și nu am altceva de făcut decât să mă cert cu vecinii și să am pretenții exagerate, după cum se poate observa mai jos:

1. Până a ne muta noi la blocul al treilea, am aflat că iluștrii vecini mutați la primul bloc, înfundaseră canalizarea cu…un os rămas de la răcitura de Crăciun. Da. Nu mai avea loc în gunoi. Accident, să zicem. Asta până am văzut cu propriii ochi cum desfundau canalizarea a mia oară, scoțând obiecte despre care nici nu gândiți că ar putea fi aruncate pe calea…toaletei personale.

2. Constructorul, om simplu, dar gospodar, a dotat zona cu multe tomberoane, pentru ca gunoiul de la cele trei blocuri să nu se irosească inutil pe asfalt. Iată că unii nu reușesc să găsească mereu calea ce dreaptă spre aceste tomberoane, așa că lasă gunoiul la mila câinilor care străjuiesc locurile. (Am strâns eu însămi într-o dimineață din fața geamului meu, gunoiul jumulit de o creatură în miez de noapte.) Iar dacă bipedele care vorbesc posedă și mașină de care știm noi, de ce să nu facă exerciții de catapultă înspre tomberoanele cu pricina, chiar de pe scaunul șoferului, din mers, doar-doar le nimeresc.

3. Pe aceste tomberoane, constructorul s-a gândit că ar fi mai …de bun gust să scrie clar și MARE pentru ce sunt: hârtie, sticlă, plastic etc. Nu numai că nu se respectă acest principiu, dar dacă îndrăznești să sfătuiești pe rătăciții care eșuează în lectura textului, aceștia îți răspund cu un zâmbet plin de ironie care spune mai mult decât o mie de cuvinte: „Lasă, bă, că e numai pentru proști ca voi, eu arunc unde am chef, da?”.

4. Îmi place muzica. Chiar foarte mult. Ascult cu plăcere, mai ales dacă e vorba de muzică bună. Cu toate acestea, am și eu limitele mele, iar când sunt trezită din somn de bubuiturile de la etajul trei în miez de noapte, îmi ies din fire!. Ziua, mai treacă meargă, deși taman la ora la care cu greu adorm pințu e prilej de discotecă. Dar lasă-mă, domnule să-mi savurez puținele ore de somn, că și așa le obțin greu, cu dispensă. După câteva săptămâni de suferință înăbușită, m-am înființat la ușa bidiviului, cu ochii crăpați de somn și părul vâlvoi, rugându-l să dea mai încet, că se crapă zorii mai repede din cauza gălăgiei. „Ce spuneți?” mă întreabă nefericitul cu inocența lipită de fața lui de…orășean, fără să înțeleagă că, pentru a auzi despre ce țip eu la ușa lui la ceas târziu în noapte, trebuie musai să dea muzica mai încet!!!! Și a dat-o. Până a doua zi la ora 1 la prânz.

5. Duminica e zi de grătar. Normal. Fiind la țară, nu e greu să ieși în fața blocului, retras lângă un nuc să întorci micii cu furculița, suficient de departe ca să nu poftească toată asociația de locatari. Ok. Totuși, a face grătar în fața ghenelor de gunoi, pe ciment și apoi să lași acolo resturile masacrului vânătoresc, în mijlocul drumului, e un act care nu cred că ilustrează gradul de civilizație pretins de protagoniști.

Pentru toți aceștia, lumea satului s-ar putea să fie cu adevărat prima întâlire cu civilizația. Tot reproșa cineva aici că școala nu educă. Dar mamele ăstora ce …spuma mării au făcut??? A, scuipau semințe în fața blocului, probabil, în timp ce-i așteptau să se întoarcă de la ore.

sursa foto

Pardon de tonul postării. Azi nu a fost tocmai ziua mea ce mai bună. Și dacă tot fu provocarea de luni a lui Psi…m-am alăturat celorlalți: marina, abisurile, tibi, redsky, vero, virusache, rokssana, cristian, cita, scorpio, anaid şi iar tibi.(linkuri preluate de la șefă😀 )

 

 
37 comentarii

Scris de pe Octombrie 24, 2011 în Provocarea de luni, Viața la țară

 

Etichete: , , , , , , , , ,

37 responses to “Prima întâlnire…

  1. Vero

    Octombrie 24, 2011 at 6:50 pm

    Pe meleagurile noastre sunt mulţi care nu s-au întâlnit cu civilizaţia niciodată!😛

     
  2. Tiberiu Orasanu

    Octombrie 24, 2011 at 7:17 pm

    „Orășean get-beget, m-am regăsit și eu printre cei care au preferat întoarcerea către primordial, către începuturile ancestrale, către veșnicia care s-a născut la sat.
    Bla-bla-bla! M-am înșelat!”

    🙂 Eu nici măcar n-am încercat. Am norocul să locuiesc într-un bloc cu oameni civilizaţi dar, ştiu despre ce vorbeşti. Bleah.

     
    • dagatha

      Octombrie 24, 2011 at 7:59 pm

      în general, ne-am adaptat vieții la bloc. Este firesc să aibă fiecare metehnele lor. Dar dacă ți se atarge atenția și nu faci nimic în legătură cu asta, eu zic că se numește rea-voință!
      Încep să cred că plăcuțele comuniste cu programul de liniște și de bătut covoare nu erau comuniste deloc, ci de bun -simț.

       
  3. rokssana

    Octombrie 24, 2011 at 7:18 pm

    pai,nu prea-s multe de facut…cei care n-au educatie,n-or s-o primeasca acum….dar eu am crezut ca vorbesti despre cartierul meu….tare-s dezamagita sa aud ca si acolo unde eu credeam ca totul e lapte si miere , e de fapt proasta crestere si nesimtire…

    calmeaza-te ca n-ai cum sa-i educi…strange iar banuti si fa-ti o casuta a ta…

     
    • dagatha

      Octombrie 24, 2011 at 8:02 pm

      oi fi eu exagerată?
      În general încerc să nu mai bag în seamă atâtea, dar asta nu înseamnă că și spiritul meu civic e amorțit? o să sfârșesc făcând la fel.
      De strâns bănuți…nici vorbă! două salarii de bugetari…not enough. În plus…30 de ani avem de plată la asta pe care tocmai am achiziționat-o.

       
      • rokssana

        Octombrie 24, 2011 at 8:32 pm

        ce daca n-ai achitat-o? trebuie sa existe solutii..refinantare …vandut si refinantare de credit si iei alta….sau pune placutele comuniste….intre orele 12-16 pastrati linistea, gunoiul se arunca la ghena, nu mai rupeti flori copii,ca si ele este vii,bancile e toate noi,cin’ le rupe este boi….

         
      • dagatha

        Octombrie 24, 2011 at 8:34 pm

        eheheeeeee, nu vrei să știi prin câte am trecut deja! În plus, mai am resurse de luptat cu ei😀 și ne iubim noua căsuță🙂
        Mă duc să scriu plăcuțele😀

         
  4. abisurile

    Octombrie 24, 2011 at 7:49 pm

    Iaca si prima intalnire cu spiritul civic al unora , mai bine mai tarziu decat prea devreme, nu ?

     
    • dagatha

      Octombrie 24, 2011 at 8:03 pm

      Apoi…nu mai știu, zău, ce e mai bine….

       
  5. psi

    Octombrie 24, 2011 at 8:30 pm

    civilizaţia nu e ceva cu care te naşti, ştim. din fericire eu nu am decât o problemă: vecinii mei sunt oameni inundabili…😦 de preferinţă după ce zugrăvesc şi termin curăţenia.
    însă la blocul vecin, în ditamai oraşul, se mai taie porcul de ignat. poţi să crezi asta?

     
    • dagatha

      Octombrie 24, 2011 at 8:43 pm

      :-))))
      Hai că m-ai binedispus! „problema” mea pare chiar infimă🙂 Porc, zici? :-)))

       
      • psi

        Octombrie 24, 2011 at 9:09 pm

        jur că porc, draga mea. la colţul blocului, în ditamai oraşul! dacă nu i-o fi pişcat criza pe la obiceiuri, în decembrie le fac poze, chiar de-o fi să arunce cu şorici după mine.😀

         
      • dagatha

        Octombrie 24, 2011 at 9:12 pm

        musai! facem o provocare pe marginea pozelor! :-))))Mare-i grădina…

         
  6. dictaturajustitiei

    Octombrie 24, 2011 at 8:33 pm

    Dar supărată mai ești ! Nu că n-ai avea dreptate .

     
    • dagatha

      Octombrie 24, 2011 at 8:46 pm

      Later edit la postare:
      punctul 6: vecinul de la patru și-a curățat geamurile și a distrus cuiburile de rândunele sau ce or fi fost. Întrebare pentru public: unde au rămas resturile de la cuiburi??? Evident pe pervazul meu și pe porțiunea din fața geamului. Iată de ce sunt supărată! Să devin paranoică și să cred că o fac dinadins??? :-))))

       
  7. Copii Simamici

    Octombrie 24, 2011 at 9:14 pm

    Asta cu paranoia s-ar putea sa ai dreptate. Am auzit cazuri de „facaturi” din astea voite. Poza este atat de graitoare pentru vremurile noastre , ca nici numai ai ce spune. E rau daca ai fugit de „civilizatie” si ai dat tot peste ea, in forma ei cea mai urata.
    Dar eu am o teorie: nici in occident nu s-au nascut oamenii cu bunul simt si civilizatia la ei. Totul se face apeland la buzunarul cetateanului naravas. Arunci pe jos? amenda. Dai muzica tare? amenda. sa vezi atunci ce „educatie ” se face si poporului roman. Dar mai avem maica pana acolo muuuult si bine.

     
    • dagatha

      Octombrie 24, 2011 at 9:16 pm

      da…
      și până atunci eu am rămas vecina aia de la parter veșnic nemulțumită😀 Cred că începe să-mi placă :-))))

       
  8. redsky2010

    Octombrie 24, 2011 at 11:15 pm

    aaaaa, eu sunt permanent aia care face scandal si in general mi-a si mers, pana o iau in freza vorba alui meu😀
    intr-o dimineata m-am trezit cu valuri in cascada pe geam , ziceai ca acum ma ia cu patul! la 5 dimineata vecinul de sus spala geamul pe dianafara cu dusul si toata apa curgea pe geamul meu de la bucatarie semi deschis!!! da, era inca noapte, dar omul era harnic!
    altii la 23,30 in cursul saptamanii faceau chef. m-am proptit in sonerie pana au deschis si le-am zis ca-i ultima oara cand le spun, data viitoare sun la politie. cred ca am folosit un ton turbat, ca s-a facut liniste instant!
    daca nu lupti pt dreptul tau nu ti-l da nimeni!

     
    • dagatha

      Octombrie 25, 2011 at 1:00 pm

      😆
      mi-am adus aminte de poveștile tale pe tema corectitudinii.
      pe mine mă sperie faptul că a dispărut cu totul bunul simț și sensul proverbului „ce ție nu-ți place, altuia nu-i face!”

       
  9. cita

    Octombrie 25, 2011 at 3:24 pm

    am sa va povestesc despre incercarea mea de a corecta!
    Ma urc in lift cu o „domnisoara” super sexy, super fardata, super parfumata, cu tocuri de 12 si sclipici peste tot!
    Deschide geanta (Lancel!), scoate niste hartiute si le arunca pe jos, in lift!
    Eu, de moda veche, zic:” V-a cazut ceva… pe jos!”
    Ea…raspunde in sila dand ochii peste cap: „Nu, lasati eu le-am aruncat. Nu imi mai trebuiesc!”
    A coborat la 4 si eu am ramas cu gura cascata! Banuiesc ca a fost foarte fericita de efectul nesimtirii ei!

     
    • dagatha

      Octombrie 25, 2011 at 3:32 pm

      cred că ai fost mult prea delicată, de aia nu s-a prins. Adevărul este că uneori nu merită să fii prea blând cu unii din ăștia coborâți din coapc🙂

       
  10. sufletdefluturas

    Octombrie 25, 2011 at 7:53 pm

    Depinde de conceptul fiecaruia despre ce inseamna civilizatia.Ca deh,dictionarul nu o fi prea explicit…dau vina pe semnatica!

     
    • dagatha

      Octombrie 25, 2011 at 8:43 pm

      just! Cred că ăsta e motivul pentru care, venind acasă, am găsit locul de parcare ocupat de un alt vecin, nou-nouț :-)))))))))))))

       
  11. virusverbalis

    Octombrie 28, 2011 at 1:23 pm

    Si asta , nu-i nimic..Timpu e-nainte! :))

     
    • dagatha

      Noiembrie 2, 2011 at 10:52 pm

      vai de mine, nu mă „încuraja” așa, Virusache, maică!😀

       
  12. Riana

    Noiembrie 2, 2011 at 8:54 pm

    Dagatha….ghici ce?…..sunt vecina cu tine, ceea ce inseamna ca impartim aceasi prima intalnire cu civilizatia.
    Ok, acum ca am clarificat acest aspect, tin sa mentionez ca ma bucur sa pot impartasi cu cineva frustrarile vietii „la tara” pentru ca, ca si tine, am trait cu mult „entuziasm” experienta opririi apei vreo doua zile datorita infundarii canalizarii cu diverse obiecte (nimicuri…gen „pampersi”, carpe, lenjerie intima etc.), experienta ocuparii locului de parcare timp de o saptamana sau chiar experienta gratarului „apetisant” si atat de potrivit decorului….Bun, ideea este ca toate cele relatate de tine sunt adevarate 100%….
    Eu, desi lupt pentru schimbarea mentalitatii inca din copilaria mica, refuz lupta schimbarii mentalitatii sau educarii adultilor pentru ca, in urma constatarilor….totul este inutil, educatia este diferita pentru fiecare dintre noi….pentru acestia educatia insemnand poate satisfacerea trebuintelor primare si atat.
    In concluzie, fiecare urca cat doreste in piramida vietii. Oricum, sunt alaturi de tine in orice demers privind intalnirile noastre cu…..minunata colina!

     
    • dagatha

      Noiembrie 2, 2011 at 10:54 pm

      wow, o colegă de suferință! ce mă bucur că „aprobi pozitiv”, vorba lui Caragiale, pentru că uneori chestiunile astea par atât de…ireale! :-)))
      Ideea e, ce ne facem, vecină dragă! Că după ce s-or muta și ceilalți…e rost de rivoluție! :-)))

       
  13. Riana

    Noiembrie 3, 2011 at 9:06 am

    Ce ne facem?…..
    Hm, mi-e frica ca va trebui sa incepem „rivolutia”….Si eu m-am luptat in cateva privinte doar ca, din pacate, am observat ca este o lupta inutila. Poate daca ne strangem mai multi vom avea succes, pana atunci ramanem vecinele antipatice…aspect care nu pot spune ca-mi displace.
    Felicitari pentru articole, sunt mult mai mult decat experiente si experimente!

     
    • dagatha

      Noiembrie 3, 2011 at 4:50 pm

      păi…hai să ne unim fotrțele! oricum, noi tot am insistat să se facă o ședință pentru clarificarea unor lucruri de bun simț. să vedem ce se întâmplă.
      Mulțumesc pentru apreciere😳

       

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
Blogul unei tipe oarecare

"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"

CÂRCIUMĂ DE FIȚE

îmi rezerv dreptul de a-mi selecta clienții

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Numai Filme

by Ana Ayana

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

JURNAL

Ajutor pentru luat zborul

SENSURI

De ce îi este omului de astăzi foame ? De iubire şi de sens. (N. Steinhardt)

Creatii manuale-Amy Crafts

Despre pasiunea pentru handmade

Poteci de dor

"Adevărul pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde

DrStoica / da-te-n blogul meu, te rog!

zâmbet, coaching, film, pamflet, fotografie, pareri, aiurea... dar hai sa fim pozitivi!

ComiCultural

Nu știu că nu știu nimic

Înşiră-te mărgăritare

Vorbe, cuvinte și litere prăfuite, despre lume, cu lume și pentru lume

Traista cu merinde

Toate lucrurile imi sunt ingaduite,dar nu toate sunt de folos.

Cu presa de perete

un blog de Alex Nedea

Machete Didactice

Machete didactice si materiale care vin în sprijinul mămicilor, educatorilor si tuturor celor implicati în educatia copiilor la scoală sau acasă.

Pishky's Blog

Numai cuvintele zburau între noi, înainte și înapoi - N. Stănescu

psi-words

... loc de joacă pentru cuvânt. serios!

Tiberiuorasanu's Blog

LECTURI, păreri, impresii de călătorie. Eu citez NU plagiez.

Valerica Oprisanu

Just another WordPress site

Spanac

Distribuitor autorizat de fazani hazlii

Cățărătorii

Când urci pe scara vieţii, nu uita să dai bună ziua tuturor, pentru ca atunci când cobori să aibă cine îţi răspunde

La Fée Blanche

Contesă de Chou-Fleur

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

Hapi. Riverwoman

Lift up the receiver, I'll make you a believer

Loc de dat cu capu'

sau cum să te fereşti de invizibil

Per aspera ad astra

Maison de santé

ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață

Blogul Buceginatura2000

Informatii despre Mediu, Turism, Bucegi sit Natura 2000

Pitici, dar Voinici

mens sana in corpore sano

Alma Nahe(r)

Să se ducă la muncă, ca să nu mai citească şi ei nişte almanahe!

Surorile Marx

globus de miuzici, filme si alte rautati

Redsky2010's Blog

Trecand prin viata cu ochii larg deschisi

Dictatura justitiei

Just another WordPress.com site

Ochiul care rade

Felii de viata

Tink3rbe11's Blog

Eu in forma bruta

Pruncu

de vorba cu mine insumi

Tabakera

...pentru ganduri la care nu pot renunta

Despre sufletul meu

Pentru că mulţi seamănă cu mine şi n-au curaj să spună

Pseudolirice

Pseudo lirice

%d blogeri au apreciat asta: