Prima întâlnire…

… cu civilizația!

A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi fost, nu v-aș mai povesti eu acum.

A fost odată un pământ frumos, întins, verde, cu nuci străjuind din loc în loc, cu iarbă crescând în voie și nestingherită, cu păsări în stoluri ciripind vesele dimineața și seara…

A fost.

Într-o zi, a apărut de nicăieri..o casă. Apoi alta și tot așa. Până să se dezmeticească bine toate zburătoarele care îl populau până atunci, s-a născut o minunăție de sat. Totuși, localnicii au păstrat un respect naturii care le-a dăruit atâta bogăție. Pe colină, pământul a rămas așa cum l-au găsit, aproape sălbatic, păstrându-și frumusețea ca pe unul dintre cele mai prețuite daruri divine.

Timpul și-a încurcat ițele și nu știu ce i-a venit într-o zi de a schimbat vremurile. S-a născut un nou rege, Modernismul, care a pus stăpânire peste orice era viu pe lume și pe orice părea lipsit de viață și de Cuvânt. Astfel, colina a fost uitată de localnicii care nu-și mai aminteau promisiunile străbunilor către Pământ. Înstrăinată, ea a căzut în mâinile slujbașilor Modernismului. Trei blocuri s-au ridicat ca din senin și au acoperit minunăție de colț al naturii.

Nimic tragic până în acest punct al poveștii. De abia de aici încolo se deslușesc efectele clare ale cotropirii ruralului de către urban. Nesocotind legile nescrise ale bunului simț, urbanul s-a regăsit mult prea înghesuit în regiunile pe care le-a cucerit și în care boierit atâta vreme, stârnind poftele ruralității și ademenindu-i pe săteni ușor, ușor în aceste mult visate zone ale bunăstării închipuite. Și-au lăsat case, pământuri și s-au mutat la oraș, pe care l-au văzut ca un pământ al făgăduinței. Iată că lucrurile au suferit o întorsătură neașteptată și urbanul și-a făcut bagajele începând exodul. „Nu mai e aer la oraș, ne mutăm la țară!”

Orășean get-beget, m-am regăsit și eu printre cei care au preferat întoarcerea către primordial, către începuturile ancestrale, către veșnicia care s-a născut la sat.

Bla-bla-bla! M-am înșelat! Nu de asta s-au mutat majoritatea la sat! Ci pentru a arăta încă o dată că sunt superiori țăranilor (cuvânt pe care-l accentuează în silă, fără să realizeze că s-a redirecționat de mult sensul acestuia), că au averi și posedă diplome care mai de care mai fițoase, că au mașini care ilustrează bunăstarea și, mai ales, că ei „ie” cineva.

Da, sunt o babă obosită de 80 de ani și nu am altceva de făcut decât să mă cert cu vecinii și să am pretenții exagerate, după cum se poate observa mai jos:

1. Până a ne muta noi la blocul al treilea, am aflat că iluștrii vecini mutați la primul bloc, înfundaseră canalizarea cu…un os rămas de la răcitura de Crăciun. Da. Nu mai avea loc în gunoi. Accident, să zicem. Asta până am văzut cu propriii ochi cum desfundau canalizarea a mia oară, scoțând obiecte despre care nici nu gândiți că ar putea fi aruncate pe calea…toaletei personale.

2. Constructorul, om simplu, dar gospodar, a dotat zona cu multe tomberoane, pentru ca gunoiul de la cele trei blocuri să nu se irosească inutil pe asfalt. Iată că unii nu reușesc să găsească mereu calea ce dreaptă spre aceste tomberoane, așa că lasă gunoiul la mila câinilor care străjuiesc locurile. (Am strâns eu însămi într-o dimineață din fața geamului meu, gunoiul jumulit de o creatură în miez de noapte.) Iar dacă bipedele care vorbesc posedă și mașină de care știm noi, de ce să nu facă exerciții de catapultă înspre tomberoanele cu pricina, chiar de pe scaunul șoferului, din mers, doar-doar le nimeresc.

3. Pe aceste tomberoane, constructorul s-a gândit că ar fi mai …de bun gust să scrie clar și MARE pentru ce sunt: hârtie, sticlă, plastic etc. Nu numai că nu se respectă acest principiu, dar dacă îndrăznești să sfătuiești pe rătăciții care eșuează în lectura textului, aceștia îți răspund cu un zâmbet plin de ironie care spune mai mult decât o mie de cuvinte: „Lasă, bă, că e numai pentru proști ca voi, eu arunc unde am chef, da?”.

4. Îmi place muzica. Chiar foarte mult. Ascult cu plăcere, mai ales dacă e vorba de muzică bună. Cu toate acestea, am și eu limitele mele, iar când sunt trezită din somn de bubuiturile de la etajul trei în miez de noapte, îmi ies din fire!. Ziua, mai treacă meargă, deși taman la ora la care cu greu adorm pințu e prilej de discotecă. Dar lasă-mă, domnule să-mi savurez puținele ore de somn, că și așa le obțin greu, cu dispensă. După câteva săptămâni de suferință înăbușită, m-am înființat la ușa bidiviului, cu ochii crăpați de somn și părul vâlvoi, rugându-l să dea mai încet, că se crapă zorii mai repede din cauza gălăgiei. „Ce spuneți?” mă întreabă nefericitul cu inocența lipită de fața lui de…orășean, fără să înțeleagă că, pentru a auzi despre ce țip eu la ușa lui la ceas târziu în noapte, trebuie musai să dea muzica mai încet!!!! Și a dat-o. Până a doua zi la ora 1 la prânz.

5. Duminica e zi de grătar. Normal. Fiind la țară, nu e greu să ieși în fața blocului, retras lângă un nuc să întorci micii cu furculița, suficient de departe ca să nu poftească toată asociația de locatari. Ok. Totuși, a face grătar în fața ghenelor de gunoi, pe ciment și apoi să lași acolo resturile masacrului vânătoresc, în mijlocul drumului, e un act care nu cred că ilustrează gradul de civilizație pretins de protagoniști.

Pentru toți aceștia, lumea satului s-ar putea să fie cu adevărat prima întâlire cu civilizația. Tot reproșa cineva aici că școala nu educă. Dar mamele ăstora ce …spuma mării au făcut??? A, scuipau semințe în fața blocului, probabil, în timp ce-i așteptau să se întoarcă de la ore.

sursa foto

Pardon de tonul postării. Azi nu a fost tocmai ziua mea ce mai bună. Și dacă tot fu provocarea de luni a lui Psi…m-am alăturat celorlalți: marina, abisurile, tibi, redsky, vero, virusache, rokssana, cristian, cita, scorpio, anaid şi iar tibi.(linkuri preluate de la șefă 😀 )

 

37 de comentarii

  1. „Orășean get-beget, m-am regăsit și eu printre cei care au preferat întoarcerea către primordial, către începuturile ancestrale, către veșnicia care s-a născut la sat.
    Bla-bla-bla! M-am înșelat!”

    🙂 Eu nici măcar n-am încercat. Am norocul să locuiesc într-un bloc cu oameni civilizaţi dar, ştiu despre ce vorbeşti. Bleah.

    • în general, ne-am adaptat vieții la bloc. Este firesc să aibă fiecare metehnele lor. Dar dacă ți se atarge atenția și nu faci nimic în legătură cu asta, eu zic că se numește rea-voință!
      Încep să cred că plăcuțele comuniste cu programul de liniște și de bătut covoare nu erau comuniste deloc, ci de bun -simț.

  2. pai,nu prea-s multe de facut…cei care n-au educatie,n-or s-o primeasca acum….dar eu am crezut ca vorbesti despre cartierul meu….tare-s dezamagita sa aud ca si acolo unde eu credeam ca totul e lapte si miere , e de fapt proasta crestere si nesimtire…

    calmeaza-te ca n-ai cum sa-i educi…strange iar banuti si fa-ti o casuta a ta…

    • oi fi eu exagerată?
      În general încerc să nu mai bag în seamă atâtea, dar asta nu înseamnă că și spiritul meu civic e amorțit? o să sfârșesc făcând la fel.
      De strâns bănuți…nici vorbă! două salarii de bugetari…not enough. În plus…30 de ani avem de plată la asta pe care tocmai am achiziționat-o.

      • ce daca n-ai achitat-o? trebuie sa existe solutii..refinantare …vandut si refinantare de credit si iei alta….sau pune placutele comuniste….intre orele 12-16 pastrati linistea, gunoiul se arunca la ghena, nu mai rupeti flori copii,ca si ele este vii,bancile e toate noi,cin’ le rupe este boi….

      • eheheeeeee, nu vrei să știi prin câte am trecut deja! În plus, mai am resurse de luptat cu ei 😀 și ne iubim noua căsuță 🙂
        Mă duc să scriu plăcuțele 😀

  3. civilizaţia nu e ceva cu care te naşti, ştim. din fericire eu nu am decât o problemă: vecinii mei sunt oameni inundabili… 😦 de preferinţă după ce zugrăvesc şi termin curăţenia.
    însă la blocul vecin, în ditamai oraşul, se mai taie porcul de ignat. poţi să crezi asta?

    • Later edit la postare:
      punctul 6: vecinul de la patru și-a curățat geamurile și a distrus cuiburile de rândunele sau ce or fi fost. Întrebare pentru public: unde au rămas resturile de la cuiburi??? Evident pe pervazul meu și pe porțiunea din fața geamului. Iată de ce sunt supărată! Să devin paranoică și să cred că o fac dinadins??? :-))))

  4. Asta cu paranoia s-ar putea sa ai dreptate. Am auzit cazuri de „facaturi” din astea voite. Poza este atat de graitoare pentru vremurile noastre , ca nici numai ai ce spune. E rau daca ai fugit de „civilizatie” si ai dat tot peste ea, in forma ei cea mai urata.
    Dar eu am o teorie: nici in occident nu s-au nascut oamenii cu bunul simt si civilizatia la ei. Totul se face apeland la buzunarul cetateanului naravas. Arunci pe jos? amenda. Dai muzica tare? amenda. sa vezi atunci ce „educatie ” se face si poporului roman. Dar mai avem maica pana acolo muuuult si bine.

  5. aaaaa, eu sunt permanent aia care face scandal si in general mi-a si mers, pana o iau in freza vorba alui meu 😀
    intr-o dimineata m-am trezit cu valuri in cascada pe geam , ziceai ca acum ma ia cu patul! la 5 dimineata vecinul de sus spala geamul pe dianafara cu dusul si toata apa curgea pe geamul meu de la bucatarie semi deschis!!! da, era inca noapte, dar omul era harnic!
    altii la 23,30 in cursul saptamanii faceau chef. m-am proptit in sonerie pana au deschis si le-am zis ca-i ultima oara cand le spun, data viitoare sun la politie. cred ca am folosit un ton turbat, ca s-a facut liniste instant!
    daca nu lupti pt dreptul tau nu ti-l da nimeni!

    • 😆
      mi-am adus aminte de poveștile tale pe tema corectitudinii.
      pe mine mă sperie faptul că a dispărut cu totul bunul simț și sensul proverbului „ce ție nu-ți place, altuia nu-i face!”

  6. am sa va povestesc despre incercarea mea de a corecta!
    Ma urc in lift cu o „domnisoara” super sexy, super fardata, super parfumata, cu tocuri de 12 si sclipici peste tot!
    Deschide geanta (Lancel!), scoate niste hartiute si le arunca pe jos, in lift!
    Eu, de moda veche, zic:” V-a cazut ceva… pe jos!”
    Ea…raspunde in sila dand ochii peste cap: „Nu, lasati eu le-am aruncat. Nu imi mai trebuiesc!”
    A coborat la 4 si eu am ramas cu gura cascata! Banuiesc ca a fost foarte fericita de efectul nesimtirii ei!

  7. […] Un sistem de educatie in care subiectul principal- copilul, tanarul- este privit mai intai ca o cifra, ca un viitor platitor de taxe, ca un bun material de existenta caruia depinde bunastarea sau saracia profesorilor sai, preferandu-se in mod eronat o abordare de tip cantitativ a educatiei, fata de o abordare calitativa, chiar daca asta ar insemna niste resurse materiale in plus si, in aparenta, o oarecare segregare a tinerilor, pe criterii de performante scolare […]

  8. Dagatha….ghici ce?…..sunt vecina cu tine, ceea ce inseamna ca impartim aceasi prima intalnire cu civilizatia.
    Ok, acum ca am clarificat acest aspect, tin sa mentionez ca ma bucur sa pot impartasi cu cineva frustrarile vietii „la tara” pentru ca, ca si tine, am trait cu mult „entuziasm” experienta opririi apei vreo doua zile datorita infundarii canalizarii cu diverse obiecte (nimicuri…gen „pampersi”, carpe, lenjerie intima etc.), experienta ocuparii locului de parcare timp de o saptamana sau chiar experienta gratarului „apetisant” si atat de potrivit decorului….Bun, ideea este ca toate cele relatate de tine sunt adevarate 100%….
    Eu, desi lupt pentru schimbarea mentalitatii inca din copilaria mica, refuz lupta schimbarii mentalitatii sau educarii adultilor pentru ca, in urma constatarilor….totul este inutil, educatia este diferita pentru fiecare dintre noi….pentru acestia educatia insemnand poate satisfacerea trebuintelor primare si atat.
    In concluzie, fiecare urca cat doreste in piramida vietii. Oricum, sunt alaturi de tine in orice demers privind intalnirile noastre cu…..minunata colina!

    • wow, o colegă de suferință! ce mă bucur că „aprobi pozitiv”, vorba lui Caragiale, pentru că uneori chestiunile astea par atât de…ireale! :-)))
      Ideea e, ce ne facem, vecină dragă! Că după ce s-or muta și ceilalți…e rost de rivoluție! :-)))

  9. Ce ne facem?…..
    Hm, mi-e frica ca va trebui sa incepem „rivolutia”….Si eu m-am luptat in cateva privinte doar ca, din pacate, am observat ca este o lupta inutila. Poate daca ne strangem mai multi vom avea succes, pana atunci ramanem vecinele antipatice…aspect care nu pot spune ca-mi displace.
    Felicitari pentru articole, sunt mult mai mult decat experiente si experimente!

    • păi…hai să ne unim fotrțele! oricum, noi tot am insistat să se facă o ședință pentru clarificarea unor lucruri de bun simț. să vedem ce se întâmplă.
      Mulțumesc pentru apreciere 😳

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s