21 de comentarii

    • 😆
      Mulțumesc, Carmen. Tot împrumutați de la sora plimbăreață care mi-a donat pozele ei cu scos unic și bine determinat: miercurea silențioasă :-)))
      Cât despre salată…crezi tu că am vreo șansă? crezi că mai rămâne și pentru un biet suflet rătăcit??? Când s-or arunca puiuții pe biata salată de fructe… nu mai rămâne nimic 😀

  1. – Cine e autorul… „papusilor” fotografiate? Felicitari (si acestuia, si dumitale) pt creatii!

    – M-as fi asteptat ca linkul atasat „sursei” „Carmen” sa conduca nu la pagina principala a blogului lui Carmen, ci la pagina care a sugerat ideea…

    – Scuze ca intervin in conversatie privat-publica: portionarea (cel putin pt adulti) poate fi facuta (si ar fi bine sa si fie facuta) dinainte – iar copiii sa stie ca ceea ce se afla pe un anume raft (bine precizat) al frigiderului/camarii (sau pe/in un anumit tip de recipient) este rezervat adultilor.

    • 1. erau într-o vitrină de magazin din Nemția 😀 Poza e făcută de sora mea care a călătorit recent acolo. De aceea, felicitările nu mi se cuvin 😀
      2. eu am încercat linkul pe care l-am pus și duce exact unde trebuie: la „miercurea” EI „fără cuvinte” 😀 Poate n-am înțeles bine eu ce voiai să zici 🙂
      3. salata (dacă despre ea vorbim :-)) )a fost un experiment la grădi. Fiecare a adus de acasă fructe „de sezon”, le-au observat și apoi le-au…păpat 🙂 Eu l-am rugat pe „pinț” să ne aducă și nouă și a replicat scurt: „e doai pentu popii!” ceea ce înseamnă că…accesul e restricționat 🙂

      • 1. Felicitari necunoscutilor (noua) creatori ai „eroilor”, felicitari surorii pt poza (pt descoperirea „subiectilor” si PT CA si pt CUM a facut poza) si felicitari dumitale pt alegerea pozei.
        2. Intelesesem eu gresit exprimarea „Dupa o idee de…”
        3. Eu lipsisem (motivat – o operatie mai… „interesanta” plus convalescenta corespunzatoare) mai indelung de pe net (nu numai de pe acest blog) si nu cunosteam circumstantele, nici faptul ca nu acasa se petrecuse „fabricarea” salatei de fructe.
        DAR asta nu inseamna ca „picii” n-ar trebui invatati aplicarea practica a principiului impartasirii (atat materiale cat si spirituale) nu numai intr-un sens (de la ceilalti catre ei) ci si in celalalt (dinspre ei spre ceilalti). Ceva de genul „crezi ca ti-ar/v-ar conveni ca ceea ce fac eu/facem noi sa fie considerat ca e doar pt adulti?” Asta in scopul combaterii timpurii a egoismului instinctiv, neganditm, de care ei nici nu-si dau seama. Eu m-am lovit (usor: atragerea atentiei cu blandete, nu reprosuri nesfarsite) de aceasta problema la o varsta mai mare (la inceputul adolescentei) si s-a soldat cu suferinta care nu s-a sfarsit nici acum, aproape de pensie: INCA mai am remuscari pt faptul ca fusesem atat de negandit-egoist… Si exact de mancare se leaga si la mine – ma obisnuisem sa mananc din mancare carne pe saturate, atat cat imi tihnea fara sa ma gandesc la asta (ca doar ASA era firesc, nu? asa procedasem de cand ma stiam, inca de cand eram bebelus) si fara sa ma intreb daca – si cat – le ramane si celorlalti membri ai familiei (parinti, bunici – care se gospodareau impreuna).

      • 1. aoleu! sper că operația a decurs perfect și că după această perioadă…convalescentă (sic!) totul este așa cum trebuie să fie. Sănătate multă! 🙂
        2. Despre lecția de viață…suntem în tratative cu minorul. E o placă pe care o punem mereu. Doar că suntem la vârsta aceea în care apar celebrele „perioade”. Acum e perioada cu „totul e al meu”, iar simțul proprietății este extrem de puternic :-))) Uneori mai cedează și mai apucăm și noi să ne bucurăm de o bucățică de ciocolată. De aceea, am copiat și noi, bieții părinți, metehnele pințului: mâncăm pe ascuns ciocolata 😆 Iaca educațiune! 😀

      • Saru’mana; sanatatea e… asa cum e de asteptat dupa o asemenea operatie – tinand cont de varsta (si de starea generala de sanatate asociata acesteia) si de mult prea multele kilograme… „extra” – si inca e in curs de ameliorare; dupa cum se vede, deja sunt prezent pe net – mai rar si mai scurt decat inainte, din cauza lipsei de energie si deci si de „tragere de inima”, da’ acu-u’…

        In privinta „lectiei de viata”, recomand urmarirea (pe „Animal Planet” sau pe „National Geografic”) a emisiunii „Cezar si cainii” si studierea atitudinii de adoptat de catre educator fata de cel educat pt ca rezultatele educarii sa fie cele dorite, sa fie durabile si sa fie obtinute rapid si (relativ) usor.

  2. măăăăi, da ce ruj foloseşte duamna din poză? o fi chanel? o fi dior? 😆
    cum văd se poartă iarăşi părul cânepă… of, of. io-s cam brună deci nicio şansă…

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s