Duzina de cuvinte (13) – Ziua a noua…

„The greatest thing you’ll ever learn is just to love and be loved in return”.

Moulin Rouge

Mi-ai agățat sufletul într-un cârlig și l-ai lăsat la soare să se usuce de dorul care-l inunda. N-ai prevăzut nicio alunecare spre pământul care-și căscase un sertar imens gata să înghită în el bucuriile clipei care a fost.

„Să-l trăim pe Acum”, mi-ai zis. Și cât ai clipi, te-ai lepădat de toate cele trei ori și ți-ai întors triumfător trupul spre vest, înțepenit în uitare. Nu ți-a lipsit decât sărutul trădării, iar eu avut neșansa de a-ți fi păstrat chipul în depărtările nopții, ca pe un gând malign, doar ca să-l pot extirpa după ce-mi va fi săturat trupul și mintea.

Mi-ai scris sentința cu seninătate și mi-ai proorocit goana teribilă după mântuire. Îți las ție avalanșa de tânguieli moștenire pentru viețile următoare. Nu iau cu mine decât ultimul cântec de lebădă care-mi va scrijeli adânc în piept, ca o leziune incurabilă, dorul nestins al nerostitelor și nefăcutelor.

Timpul are circuit închis. Eternitatea nu va plana ca o pasăre așteptându-și vânătorul să o doboare ca să atingă pământul și nici nu se va transforma, la impact, în fericirea supremă. Eternitatea nu o cumperi cu rugi către înaltul cel mai înalt. Eternitatea nu e decât o invenție a celor slabi cărora le este frică să trăiască și își imaginează că le va mai da Cineva o dată colțul de stea, să se țină strâns, cu ochii închiși, dorindu-și cu ardoare Clipa.

Te-am făcut amintiri în vârtej. Și cântec. Și te port ca o cruce până la sfârșit.

 

……………………………………………………………………………………………

Răspuns la  provocarea lui Psi, la fel cum au făcut-o și alții:abisuri, scorpio, labulivar, redsky, anaid, lagrig, incertitudini, carmen, cristiangheorghe, carmensima, rokssana