RSS

„Și ne iartă nouă greșalele noastre…”

08 Noi

…pentru că noi nu știm să iertăm greșiților noștri….

Există situații în care religia este un subiect tabu. Nu pentru că i-ar fi cuiva rușine sau teamă de ceea ce este, ci pur și cimplu pentru a păstra intact dreptul la intimitate și de a evita polemicile nepotrivite pe această temă.

Personal, cred că este treaba fiecăruia în ce crede sau în ce nu crede, atâta vreme cât nu face rău nimănui și respectă valorile universale: Binele, Frumosul, Bunătatea, Milostenia, Compasiunea, Adevărul, Iubirea… Înainte de a fi acuzată de blasfemie și arsă pe rugul virtual pentru că nu propovăduiesc habotnicia și nu adopt comportamentul specific unei credințe oarbe, țin să precizez că și eu am Dumnezeul meu, la fel de unic (sic!) ca al fiecăruia dintre noi. Și eu mă rog în felul meu și caut să țin calea aceea dreaptă. Îmi recunosc și accept ceea ce este denumit cu termen generic „păcat” și mi-e teamă de o judecată dreaptă pentru lucruri care nu trebuiau făcute. Nu mă aflu într-un „confesional”, dar pornim de la ipoteza că nu sunt o atee, cum nu sunt nici o persoană religioasă.

Și totuși…

Cine ne dă nouă dreptul de a judeca pe cei care nu ne împărtășesc credința/ necredința? Cu ce suntem mai buni decât cel care afirmă sus și tare că nu crede în Dumnezeu? O fi având motive personale să-i fie zdruncinată această credință. Faptul de a fi credincios ne transformă brusc și peste noapte în judecători cu puteri depline? Ne afisăm cu atâta emfază religiozitatea, o fluturăm prin fața ochilor celorlalți și ne autoproclamăm aleși întru Dumnezeu? Ne-am început un apostolat pe care nu putem să ni-l asumăm. Tocmai pentru că am deraiat de la direcția principală. Unde este toleranța? Unde este iertarea? Îngăduința? Compasiunea? Nu sunt ACESTEA semne ale dumnezeirii? Nu ar trebui să le respectăm în primul rând pe acestea când ne raportăm la alții sau când îi raportăm pe ceilalți la noi înșine? (Sau, spus altfel, mai puțin empiric și pământesc, aici la yousef59)

Revolta pornește de la o pagină de blog pe care am descoperit-o întâmplător. Nu știu nimic despre femeia aceasta. Știu doar că mi-a plăcut felul ei de a scrie și m-a înduioșat felul în care a întins o mână de ajutor printr-un articol dedicat unei cauze nobile: http://lauraspataru.wordpress.com/2011/10/26/un-text-cu-asteptari/. Am fost apoi scârbită de felul în care un comentator și-a găsit rost de gâlceavă taman pe un astfel de subiect. Apoi am descoperit că viața ei ascunde o dramă mult prea mare ca să poate fi exprimată în cuvinte. http://lauraspataru.wordpress.com/2011/11/05/da-i-puterea-de-a-accepta-ceea-ce-nu-poate-schimba/ Și de aici uimirea mea fără margini apropo de creștinătatea unor oameni. Femeia a suferit o pierdere care a marcat-o. Nu știu dacă acest lucru a determinat tăgăduirea existenței lui Dumnezeu sau așa a fost dintotdeauna. Nici nu contează. Este alegerea ei. Dar șocant este felul în care au decis unii să…o aducă pe„ calea cea dreaptă”. Dacă nu ar fi de plâns, ar fi de râs. Comentariile se succed utilizând drept „ nume”, elemente esențiale ale credinței, citate din Biblie, vorbe înțelepte. Te-aștepți la o atitudine părintească menită să îi arate ființei deznădăjduite că a greșit. Până la urmă, Arghezi însuși, care a îmbrăcat haina monahală la Cernica, îi cerea Domnului un semn că există pentru a-i potoli neobosita căutare: „Vreau să te pipăi și să urlu: Este!”, „Trimite, Doamne, semnul depărtării/ Din când în când, câte un pui de înger”, „Și te slujesc, dar, Doamne, până când?”. Stupoare! Atitudinea comentatorului revoltat este aceea a unui om superior care se complace în lecții de religie constând în citate rupte de realitatea „reală”, de suferința unui om, până la urmă. Vorbele amenințătoare sună mai curând a pedeapsă decât a dorință de îndreptare. Apoteotic, nimic din vorbele aruncate în afara citatelor, nu păstrează din bunătatea lui Dumnezeu, al Cuvântului căruia „anonimul credincios”se dorește a fi propovăduitor.

Și atunci întreb și eu ca prostul: cine e „copilul satanei” în această propoziție? O femeie își plânge morții, își îmbracă deznădejdea în idei și cuvinte frumoase, iar cineva intervine și aruncă piatra, făcând-o, ca pe vremea Inchiziției, în numele credinței.

Ei bine…nu am evoluat.

Anunțuri
 
29 comentarii

Scris de pe Noiembrie 8, 2011 în Despre viață

 

Etichete: , , , , , , , ,

29 de răspunsuri la „„Și ne iartă nouă greșalele noastre…”

  1. almanahe

    Noiembrie 8, 2011 at 12:19 am

    D’agatha, există posibilitatea ca aceste comentarii să poată fi cenzurate, să nu treacă, adică.
    Troli sunt peste tot; de ce să-i laşi să comenteze „într-o veselie” la tine-n pagină?
    Eu aici n-am înţeles-o, zău!
    Se vede de departe că e un/o dement/ă, care, evident, în lipsă de altă ocupaţie vântură „uşile” oamenilor…acuma, dacă uşa e deschisă…
    Fie-mi iertată abordarea subiectului din această perspectivă, dar eu una aşa aş fi făcut. Mă rog, fiecare cu motivele lui. 🙂
    Una peste alta, ai dreptate!

     
    • dagatha

      Noiembrie 8, 2011 at 12:22 am

      da, și eu am avut tendința de a o „judeca” pentru faptul că a permis comentariile. Apoi mi-am adus aminte că tocmai vorbeam despre alegerile fiecăruia. Prin urmare…o fi avut motivele ei. Repet, dacă nu ar fost de plâns, am fi putut râde cu lacrimi.
      Off-topic: unde „ie”, bre duzina? Eu ce mai citesc pe la tine lately?

       
    • Tibi

      Ianuarie 31, 2012 at 1:14 pm

      O minte limitata va incerca intotdeauna sa ingradeasca libertatea de exprimare. Cand exista si alte pareri, omul define defensiv ( intr-o exprimare cliseica: se oftica), se simte amenintat daca-l simte pe altul mai inteligent, mai carismatic, mai de succes etc. De aceea recurge la restrictionare ( moderare, ban…) ca sa inlature „ghimpele din coasta”, un adevarat pericol pentru pagina de blog cu lucruri interesante – un mic colt de rai virtual, un sanctuar in care ne refugiem de nemernicii care indraznesc sa aiba si alte pareri.

       
      • dagatha

        Ianuarie 31, 2012 at 5:56 pm

        e posibil să nu fi înțeles bine ideea comentariului tău. „Cand exista si alte pareri, omul define defensiv ( intr-o exprimare cliseica: se oftica), se simte amenintat daca-l simte pe altul mai inteligent, mai carismatic, mai de succes etc.” – aici cred că nu te-ai referit la comentatotul cu pricina! Carismatic? mai inteligent? 😀
        Totuși, una este să ai o părere în contradictoriu și alta să intri și să jignești un om „la el acasă”. Cred că orice părere poate fi exprimată într-un mod civilizat și atunci nu o mai „banează” nimeni 🙂
        În altă ordine de idei, e tot alegerea fiecăruia de a permite un comentariu sau altul.
        Și într-o cu totul altă ordine de idei, bien ai venit pe aici.
        🙂

         
      • Laura

        Februarie 1, 2012 at 12:11 am

        Cred ca nu am inteles foarte bine cine este mintea limitata. Sper ca nu sunt eu, totusi, cea acuzata de asa ceva, desi asa reiese din comentariul tau.

        D’Agatha, pentru ca acest articol mi-a dat de gandit, am o noua regula pe blog: http://lauraspataru.wordpress.com/regula-de-aur/.

         
      • dagatha

        Februarie 1, 2012 at 5:26 am

        ooo, binevenite regulile „de aur”! 🙂
        Totuși…încă ești prea blândă 😀

         
      • VictorCh

        Februarie 1, 2012 at 5:28 am

        Ai citit si comentariul (de cateva ori mai lung decat articolul)?

         
      • dagatha

        Februarie 1, 2012 at 5:30 am

        Tocmai ce am răspuns 🙂

         
  2. almanahe

    Noiembrie 8, 2011 at 1:39 am

    fiecare, cu motivele lui…da’ şi cu ponoasele, să ne fie clar! 🙂
    citeşte-mă de la cap!
    Îmi pun şi coadă, în curând…:)
    oricum, ai să râzi, scrisesem şi poem cu cârlig ş.a.m.d, şi aveam şi-un adevăr de luni, da’ nu le-am postat…n-am fost in the mood, cum ar zice tot românu’! :))

     
    • dagatha

      Noiembrie 8, 2011 at 11:13 pm

      aoleu, soro! deci și matale ești cu mood-urile??? păi am început și eu să caut capul. da m-am proptit în temă și stau ca prostu admirând păianjeni, câini și alte orătănii din curtea lu matale.
      Ia să mai trag un ochi 😀

       
  3. Ana lu' Manole

    Noiembrie 8, 2011 at 8:25 am

    Nu Dagatha, n-am evoluat. Ceea ce ai simtit tu, si eu de altfel acum ceva vreme, psihologii au demonstrat. Omul n-a evoluat in planul uman/umanitar/al caracterului.
    Din pacate, asta o sa ne coste enorm. Si din pacate inteebarea :ce-am facut, Doamne! o sa fie pe buzele tuturor.

     
    • dagatha

      Noiembrie 8, 2011 at 11:15 pm

      acum,râdem, râdem, dar cred că unii câini, cai, unele ciori chiar, sunt cu muuuult peste nivelul majorității exponenților din rasa umanoidă. Ne râd și maimuțele! Zău de nu m-aș retrage în munți. Deși…nici acolo nu mai e safe. Vine unu cu o autostradă și pac! incendiu sau alte trăsnăi. Ce-i de făcut, fraților?

       
  4. Laura

    Noiembrie 8, 2011 at 12:30 pm

    Ei bine, nu cred ca sunt de judecat pentru ca am lasat niste comentarii sa treaca. Prin natura profesiei, ascult si respect toate parerile. Am fost foarte dedicata acestui caz si mi-a parut rau cand am vazut ca unii oameni scot cu totul si cu totul alte idei dintr-un text uman, ba chiar incep sa se „porcaiasca” pe acolo. In general nu ma intereseaza ce crede lumea despre mine, dar ma intereseaza ce cred oamenii unii despre ceilalti…

     
    • dagatha

      Noiembrie 8, 2011 at 11:18 pm

      Nu ești de judecat nici dacă ai face lucruri mult mai…serioase. De altfel, mi-am făcut rapid „mea culpa” după primele 10 secunde în care începusem să mă întreb de ce ai lăsat minunatul exemplar să pro-„creieze” 😀 . M-am gândit că știi tu ce faci 🙂
      Dacă nu ar fi fost seriozitatea articolului și gravitatea situației, zău aș fi râs rău! Omul e un geniu! la polul opus, evident.

       
  5. abisurile

    Noiembrie 8, 2011 at 4:24 pm

    Lumea asta e plina de toti si de toate felurile. Nu poti sa le interzici existenta si nici sa le trasformi valorile interioare. Sigura posibilitatea este sa ii eviti .

     
    • dagatha

      Noiembrie 8, 2011 at 11:20 pm

      da…știu ce zici. Deși…și cu evitatul ăsta e delicat. Eviți să-l trago de mânecă atunci când e bădăran, eviși să-i atragi atenția când e nesimțit etc., etc și te trezești că „pe cine nu lași să moară, nu te lasă să trăiești”.

       
  6. Ciprian Bojan

    Noiembrie 8, 2011 at 7:02 pm

    Doamne…

     
    • dagatha

      Noiembrie 8, 2011 at 11:21 pm

      hai că m-a distrat urarea făcută respectivului 😆

       
  7. scorpio72

    Noiembrie 8, 2011 at 7:41 pm

    eu nu as fi permis acele comentarii in casa mea sub nici o forma…
    in rest..no comment…

     
    • dagatha

      Noiembrie 8, 2011 at 11:23 pm

      da. probabil că majoritatea dintre noi s-ar fi înfuriat și ar fi apelat la akismet.

       
      • VictorCh

        Noiembrie 9, 2011 at 11:41 pm

        Nu cred ca este neaparat necesar sa te si enervezi – actiunea poate fi facuta si drept o simpla masura pt asanare morala a textului (daca asa gaseste de cuviinta „cel cu autoritatea”, adica „stapanul blogului”).

         
      • dagatha

        Noiembrie 10, 2011 at 12:14 am

        just!

         
  8. psi

    Noiembrie 8, 2011 at 8:45 pm

    pierderea unui copil, dagahta, este rana pe care niciun părinte nu o poate îndura. niciodată. este o cruce pe care o duci, nu ai încotro, care te revoltă, te doare şi te copleşeşte, dar pe care o ridici tu însuţi pe umăr iar şi iar, în fiecare zi.
    pe mine altceva mă sperie: subiectul în sine. în mintea mea este un subiect tabu. 😦 e ca şi cum ai călca pe icoane, creştin fiind.

     
    • dagatha

      Noiembrie 8, 2011 at 11:24 pm

      doamne ferește, Psi dragă! Nici nu vreau să mă gândesc, pdentru că mă cutremură numai ideea…
      unii se pare că au o plăcere de a călca pe icoane…purtând masca inocenței.

       
  9. buceginatura2000

    Noiembrie 21, 2011 at 3:21 pm

    Te tin minte de pe blogul Roxanei, si atunci mi-a placut un comentariu de-al tau…da, frumoase si intelepte cuvinte ai scris. Nici eu nu sunt credincios cat ar trebui dar nici fara credinta, imi place totusi in viata sa tin un echilibru…nu de mult, am fost la o manastire. Intr-un lac erau aruncate mii de monede care rugineau iar la portile manastirii erau destui cersetori care cereau de pomana. M-am gasit eu si am scris pe blog ca Iisus este la portile manastirii si astia preotii il invoca prin interior in desert. Drept urmare un tembel de la Patriarhie, a comentat uluitor, ce blasfemie comisesem eu dandu-mi cu parerea…
    In numele religiei au fost omorati milioane de oameni, nu cred ca Dumnezeu le-a zis indoctrinatilor religiosi ca ei sunt reprezentantii Sai pe pamant. Mai marii bisericilor au uzurpat aceasta calitate…si s-au folosit de numele Lui pentru a ucide alti oameni.
    Comentatorul acela este un bolnav pshic, astia trebuie prinsi, batuti bine, si internati la nebuni. Nu ai cum sa predici oamenilor despre suferinte pe care nu le intelegi, nu le-ai trait, cu atat mai putin sa-i condamni cu de la tine putere. Trebuia sa i se raspunda intr-o alta maniera sau deloc!

     
    • dagatha

      Noiembrie 23, 2011 at 5:40 pm

      🙂
      Ne-am mai intersectat. Îți cerusem păreri despre un eventual traseu în Bucegi, pentru o excursie cu elevii. Între timp excursia s-a amânat. dar știu că am la cine să apelez când o fi cazul 🙂
      Cât despre subiect… prefer atee ca unii, decât creștină în sensul celor despre care am vorbit.
      🙂

       
      • buceginatura2000

        Noiembrie 30, 2011 at 7:16 pm

        Da, oricand e cazul da-mi un semn 🙂 Oricum, unii oameni pot fi atat de ingrozitori incat te intrebi daca au simtit vreodata ceva normal?!

         
      • dagatha

        Noiembrie 30, 2011 at 9:59 pm

        pentru ei…e normal! Aici e tragedia 🙂
        Am reținut ajutorul 🙂 Când e momentul…pac! specialistul 🙂
        Mulțumesc.

         

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
Cosmisian's Blog - Ganduri Neinfinite

“I've lived through some terrible things in my life, some of which actually happened.”― Mark Twain

Blogul unei tipe oarecare

"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"

CÂRCIUMĂ DE FIȚE

îmi rezerv dreptul de a-mi selecta clienții

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Numai Filme

by Ana Ayana

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

JURNAL

Ajutor pentru luat zborul

SENSURI

De ce îi este omului de astăzi foame ? De iubire şi de sens. (N. Steinhardt)

Creatii manuale-Amy Crafts

Despre pasiunea pentru handmade

Poteci de dor

"Adevărul pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde

DrStoica / da-te-n blogul meu, te rog!

zâmbet, coaching, film, pamflet, fotografie, pareri, aiurea... dar hai sa fim pozitivi!

ComiCultural

Nu știu că nu știu nimic

Înşiră-te mărgăritare

Vorbe, cuvinte și litere prăfuite, despre lume, cu lume și pentru lume

Traista cu merinde

Toate lucrurile imi sunt ingaduite,dar nu toate sunt de folos.

Cu presa de perete

un blog de Alex Nedea

Thaumaturge

talk about candles, circles, planets, stars, bananas, chants, runes and the importance of having at least four good meals every day”

Machete didactice

machetedidactice.com

Pishky's Blog

Numai cuvintele zburau între noi, înainte și înapoi - N. Stănescu

psi-words

... loc de joacă pentru cuvânt. serios!

Tiberiuorasanu's Blog

LECTURI, păreri, impresii de călătorie. Eu citez NU plagiez.

Un blog de poveste

Oborul cu fantezii

Valerica Oprisanu

Just another WordPress site

Spanac

Distribuitor autorizat de fazani hazlii

Cățărătorii

Când urci pe scara vieţii, nu uita să dai bună ziua tuturor, pentru ca atunci când cobori să aibă cine îţi răspunde

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută. crochiuri. cotidiene

Hapi. Riverwoman

Lift up the receiver, I'll make you a believer

Loc de dat cu capu'

sau cum să te fereşti de invizibil

Per aspera ad astra

Maison de santé

ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață

Blogul Buceginatura2000

Informatii despre Mediu, Turism, Bucegi sit Natura 2000

Alma Nahe(r)

Să se ducă la muncă, ca să nu mai citească şi ei nişte almanahe!

Surorile Marx

globus de miuzici, filme si alte rautati

Redsky2010's Blog

Trecand prin viata cu ochii larg deschisi

Dictatura justitiei

Just another WordPress.com site

Ochiul care rade

Felii de viata

Tink3rbe11's Blog

Eu in forma bruta

Pruncu

de vorba cu mine insumi

Tabakera

...pentru ganduri la care nu pot renunta

Despre sufletul meu

Pentru că mulţi seamănă cu mine şi n-au curaj să spună

Pseudolirice

Pseudo lirice

%d blogeri au apreciat asta: