„Astăzi este sfântul meu!”

…mi-a zis cu mândrie pințul de dimineață.

El este foarte încântat de orice sărbătorire a lui sau a altcuiva, atâta timp cât în scenă apare un tort! Dincolo de tot dezmățul culinar, punctul de atracție îl reprezintă lumânările în care obligatoriu trebuie să sufle și el, chiar dacă nu este protagonistul zilei. De altfel, toate aniversările copiilor din familiile prietene suferă întârzieri considerabile deoarece tortul trebuie aprins de atâtea ori câți copii se află în zonă. Fiecare trebuie să sufle în lumânări și, în plus, mai apar erori de calcul când unii suflă de două ori profitând de neatenția părinților și de vulnerabilitatea celorlalți copii.

Tortul l-am avut sâmbătă. Și da, a trebuit să căutăm o lumânare de aniversare, chiar dacă este vorba doar de un sfânt. Astăzi am marcat momentul festiv la grădi, fiind prima sărbătorire în foarte numerosul public. (A se citi cei 28 de copii din grupa mică!). Îl anunț de dimineață pe pinț că voi ajunge și eu la ora 10 să văd cum îi servește pe copii cu prăjituri și suc și, evident, ca o mamă de băiat ce sunt, să fac și poze. Replica a fost tăioasă: „Nu veau să vii a gădi! Acolo e doai pintu popii!” (Desigur, acolo e „doar pentru copii”, dar eu voiam să merg!) „O să te certe domu diietor de a tine a scoală!”. (Rezon! Copilul știe prea multe, îmi zic!). Am riscat și m-am dus. La orele zece trecute fix.

Sunt de reținut câteva aspecte importante privind această experiență:

  • Doan’catoaie este singură pe tură săptămâna aceasta, drept care ar fi fost foarte posibil ca, dacă nu ar fi fost cinstita zi liberă pe 1, să clacheze și fizic și psihic. Am admirat-o sincer! Să te lupți zilnic, la propriu, cu 28 de copii de trei ani, nu e lucru de șagă! Și totuși…a reușit să organizeze un fel de … mini-serbare cu ocazia Sfântului Andrei. În cele două luni de când a început grădinița, copiii au învățat să asculte, să execute comenzi simple (de tipul: „acum stăm pe scăunele, acum ne ridicăm în picioare etc.”), să cânte, să aștepte (!) până când li se dă voie să facă un anumit lucru.
  • Nu aș putea niciodată să fac față mai mult de o oră unei astfel de activități! Îi prefer pe ai mei ăia majori cu care, într-un fel sau altul, o mai scoți la capăt. Dar cei mici…erau ca un roi de albine: mișunau bâzâind diverse. Simpatici foc, de altfel, și fascinanți!
  • Copiii nu au răbdare! Evident, știam asta, dar am fost bucuroasă să aflu că este o trăsătură general valabilă. Și eu care credeam că numai al meu e așa pentru că mama lui nu știe să-i capteze atenția suficient de mult. Inclusiv (sau „mai ales”?!) fiul subsemnatei, în timp ce i se cânta cu fast „La mulți ani!”, începuse să numere pătuțurile din dotare cu degetul arătător îndreptat larg spre fiecare, insensibil la urările colegilor de grupă.
  • De admirat pe cei care sunt de profesie fotografi de copii! Ne-am chinuit jumătate de oră să strângem grupa și să o aranjăm cumva pentru o poză oarecum de grup(ă). Până le găseai loc primilor 10, trebuia să alergi după ceilalți care între timp nu mai aveau chef de pozat. Îi adunai pe ăștia, constatai că lipseau primii pe care îi credeai aranjați. Am ieșit de acolo amețită, dar cu un sentiment plăcut. Nu numai pentru faptul că Andrei a fost centrul atenției (devine destul de des centrul atenției, chiar și dacă nu e vorba despre o aniversare 😆 ), ci pentru că văzându-i pe drăgălașii de la grupa mică atât de… inocenți și atât de isteți, am avut senzația pentru câteva clipe că trăim într-o lume cu adevărat frumoasă.

La mulți ani pentru toți Andreii și pentru toate Andreele! 🙂

La mulți ani, pințule!

………………………………………………………………

Salutăm cu această ocazie mămicile 🙂 : Grațioasa , Maria și Valy că tot s-au mutat în casă nouă, Madimih, Sufletista, Isis, și pe mămicile ne-blogărești: Simo (de Teona), Simona (de Delia), Ramona (de Gabriel).

24 de comentarii

  1. La multi ani! ii doresc si eu micutului tau print si preferatului meu… mii de pupici lui si fie ca Dumnezeu sa-l binecuvanteze cu tot scei mai bun in lumea asta !

    O seara frumoasa Agatha ! 🙂

    • hehehe, mulțumesc, Ștef dragă! Să dea Dumnezeu să fie cum spui. Iar ție…să ți se împlinească ce-ți dorești cel mai mult. Pentru că ai un suflet mare și bun.
      Te îmbrățișăm 🙂

  2. Mulți ani trăiască, Mulți ani trăiască, La Moooolți Aaaaaani!!! Mulți ani trăiască, Mulți ani trăiască, La Moooolți Aaaaaani!!! Mulți ani trăiască, Mulți ani trăiască, La Moooolți Aaaaaani!!! Mulți ani trăiască, Mulți ani trăiască, La Moooolți Aaaaaani!!! 😆
    Așa am auzit io p’ima dată cântețelu’ ăsta la gă’di! Nu mai știu pe ține aniversam, da’ eram bucuroși cu toții! 😀
    Mă alătur urărilor tale și pentru alte Andree și Andrei! 🙂

      • Mda,,, era cât pe ce s-o pățesc din cauză de talent! În municipiul Reșița, la 13 mai 1998 am cântat pe o terasă, dar vai, era trecut de ora 23:00 și Poliția venit-a! Noroc că dom’ sergent- era încă pă grade, nu era demilitarizată Poliția- a înțeles că eram nește studenți veseloși din părțile Oradei! Ghici cum arăta pe vremea aia dom’ Profesor? Ras în cap și purta un tricou cu dungi orizontale de un alb-negru inconfundabil!
        😆 😆 😆 😆 😆

  3. 1. ce formă zici că avu lumânarea? – fără nicio legătură cu Pinţu, ci cu lumânarea – bine că ai plecat din Istanbul, ai văzut ce nebunie a fost despre zonă, la ştiri? şi când te gândeşti că totul s-a desfăşurat chiar la Topkapî…
    2. să aştepte să li se dea voie să facă ceva?
    păi ai putea să-i duci să le fie exemple celor din clasa fiului meu, care se ceartă cu profesoarele, le dau peste nas… n-ar putea educatoarea aceea să vină la noi la şcoală, ca director-prof?
    3. fiul meu e născut vara, deci când nu se face şcoală – nici grădi. aşa că lui nu i s-a cântat niciodată la grădi. şi acolo era un obicei – copilul aniversat era urcat pe scăunel şi se uita de sus la ceilalţi…. când l-am aniversat cu prietenii lui, … mama mea, a cerut să stea pe scăunel şi se împăuna şi el, cum ar fi vrut să facă şi faţă de colegi, probabil…
    dacă al tău doar număra pătuţurile, nu-i bai. să nu se apuce să numere, cu explicaţiile de rigoare, firele de păr din mustaţa educatoarei… atunci da, problemă! 🙂
    să ne trăiască Pinţu, că ce să mai, e al nostru, al tuturor…

    • 1. Lumânarea fu improvizată pentru că, denaturată cum sunt, am omis partea asta când am adus acasă tortul.
      2. habar nu am ce a fostr la Isanbul. Poate pentru că sunt exclusiv gospodină zilele astea?
      3. cred că e din cauza vârstei, că la școală probabil vor recupera repede și banuiesc că va fi la fel. dacă se merge în direcția spre care indică minunatul sistem.
      4. și Anddreu tit vara. De aceea am profitat de Sf. Andrei să fie și el aniversat cu drăgălașii din grupă. Iar modelul e încă același. fii-miu trona deasupra tuturor de pe scăunel, în capul mesei :-)))
      Să ne trăiască toți pinții!

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s