RSS

Păzea! Dau turcii!

02 Dec

Sau…cred că a fost invers😀 .

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

I will suffer no more! Mi-am zis data trecută descălecând din ultimul Boeing 707 cu care am sfidat înălțimile. Boy, I was wrong!

Mă uitam la namila din fața mea în timp ce eram împinsă de mulțimea care înainta nepăsătoare față de suferințele mele lăuntrice. Am avut senzația că mă privea cu ironie și că ar fi și zâmbit, dacă ar fi avut din ce. Era el: Airbus! Turkish Airlines. Nu numai că aveam să zbor din nou, dar de data aceasta, două zboruri pe zi. Cam mult pentru avionofobia mea!!!

Și încotro? Spre Turcia! E drept că am făcut mai multe ore cu autocarul până în capitală decât drumul în sine până acolo.

Proiectele Comenius sunt minunate pentru că îți oferă o șansă unică (în cazul meu) de a vedea țări străine. Nu ca turist, desigur, ci ca schimb educațional. Trei profesori și patru elevi pe drum spre Elazığ.

Ștefan cel Mare însuși s-a răsucit în mormânt la Putna crezând că ne trădăm țărișoara. Dar ne-am întors! Teferi și cu o altă imagine despre Tucia decât cea pe care o aveam înainte (datorată prejudecăților, desigur.)

1. Istanbul – Am fost doar în trecere, câteva ore între zboruri. Suficient cât să traversăm orașul în fugă și să vedem unele minunății (nu am avut timp de cele mai importante, din păcate!) printre care și Marele Bazar (mare greșeală, cât e bazarul de mare! Dar…la cererea publicului…). Atât cât am putut vedea, am ajuns la concluzia că Istanbul nu reprezintă Turcia! E un amestec de culturi, oameni, aglomerație etc. Evident că nu vorbesc din perspectiva orașului în sine cu moschei, cu minarete, cu imaginea spre mare… Ci de oameni și atmosfera de acolo. Ca să nu mai spun că în marele bazar am avut senzația că sunt în România: „Rodica, hai să-ți dau un parfum!”, „Hei, fata, nu vrei blugi?” Brrrrr! În rest, oraș impunător și foarte atrăgător (pentru mine, cel puțin, pentru că aparține unei cu totul alte culturi). Foarte bine pus la punct sistemul de transport public.

Turnuri gemene turcești

Grand Bazaar

2. Elazığ – Un orășel, am crezut, care s-a dovedit a fi ditamai orașul! Aici am găsit Turcia! Cu obiceiuri, cu atmosferă, cu specific național. Am găsit oameni calzi și extrem de prietenoși. Am găsit o școală extraordinară cu niște profesori de nota 10. Voi reveni cu detalii pentru că merită!

Harput – Cetatea veche Elazığ

L-am salutat călduros pe Baiazid din partea răzășilor lui Ștefan😀

N-am știut ce am cerut. Mi s-a adus un desert…pentru o persoană!!! Doar pentru mine????

(va urma😀 )

 
35 comentarii

Scris de pe Decembrie 2, 2011 în Călătorii

 

Etichete: , , , , , , , , ,

35 responses to “Păzea! Dau turcii!

  1. scorchfield

    Decembrie 2, 2011 at 8:18 pm

    „L-am salutat călduros pe Baiazid din partea răzășilor lui Ștefan ”
    și pe Mircea cel Bătrân îl trimitem la culcare după ce-i citim Scrisoarea a III-a!🙂

     
    • dagatha

      Decembrie 2, 2011 at 8:20 pm

      Ce să fac? eu de Ștefan am fost mai apropiată! :-))) Ce dacă denaturăm puțin istoria?😀 Mulți știu, puțini pricep😆

       
  2. Ciprian Bojan

    Decembrie 2, 2011 at 8:46 pm

    Mda, dacă era Bayazid al II-lea, ai fi avut motive…
    Copiii mei se lăudau azi ce bune prăji fac mămicile lor! Nu cred până nu gust! Nici desertu’ tău n-a fost bun!😛

     
    • dagatha

      Decembrie 2, 2011 at 8:48 pm

      Domnilor! Ștefan a fost domnitor? A fost. S-a bătut cu turcii? s-a bătut. Deci? M-am născut în Moldova, așa că eu nu ascult decât de ȘLtefan. Să mă ierte Mircea Voievod!
      Ce prăjitură?? Aia e o calamitate ne-naturală! Aproape am căzut de pe scaun când am văzut ce-mi aduce nenea turcaletele!

       
      • Ciprian Bojan

        Decembrie 2, 2011 at 8:55 pm

        Bine! Lasă că nu-i eroare așa de mare! Ștefan a fost văr cu Vlad Țepeș care a fost nepot al lui Mircea cel Bătrân iar Bayazid al II- lea o fi vreo rudenie de-a lui Ildârâm Bayazid (I)! Acu’ e bine?😀

         
      • dagatha

        Decembrie 2, 2011 at 8:57 pm

        😆
        În sfârșit cineva care mă înțelege! 😆

         
  3. VictorCh

    Decembrie 2, 2011 at 11:06 pm

    „Mi-am zis data trecută descălecând din ultimul Boeing 707…”
    Mi te SI imaginez (la plecare) incalecand Boeing-ul!😛

    „…aveam să zbor din nou, dar de data aceasta, două zboruri pe zi.”
    Ai inceput sa faci naveta?😛

    „E drept că am făcut mai multe ore cu autocarul până în capitală decât drumul în sine până acolo.”
    „Drumul in sine pana acolo” face mai multe ore cu autocarul?😛

    Turnurile alea gemene – esti SIGURA ca erau din Turcia si nu din Pisa?😛

    „Elazığ – Un orășel, am crezut, care s-a dovedit a fi ditamai orașul!”
    Poti sa-l compari (ca marime) cu cateva exemple de orase de pe la noi?

    Si-i… inainte de desertul ala, CE (si mai ales CAT) mancasesi? (Da’ CUM se poate ca langa un asemenea desert… monumental sticla cu apa sa fie aproape goala?) Da’ DUPA epuizarea desertului ala – CE ti-ai mai dorit?😛

     
    • dagatha

      Decembrie 3, 2011 at 4:01 pm

      1. păi, zău încălecare fu! Taman Chirița pe cal! Mai greu a fost când să mă dea stewardezele jos, că mă încleștasem de scaun.😆
      2. curat navetă :lol:! Două zboruri la dus, două la întors!
      3. drumul în sine a fost cam așa: 5 ore cu autocarul pana la capitală, 6 ore de așteptare în aeroport, o oră și ceva pana la Istanbul, 7 ore de așteptare, 2 ore până la Elazig. E drept că mai mult am stat decât am mers :-)))) Iar la întoarcere, aproape repetir.
      4. Turcia, Tutrcia, după cum se vede! Nu era nicio Pisa pe acolo.
      5. Population of Elazig: 605 379 people
      6. Nu mâncasem nimic. Era o ieșire de socializare cu organizatorii și cică ne-au invitat la un desert. Care a fost ăsta. Eu am crezut că era pentru toată lumea! Sticla era goală pentru că numai atât am putut să consum, adică apă! Și NU l-am epuizat. Mi-a fost milă de el , sărmanul, să-l las acolo, da nici la pachet nu l-am putut lua. Iar după asta mi-am dorit să rămân în Turcia😆😆

       
  4. pisicaru

    Decembrie 3, 2011 at 4:00 am

    Turcia este o tara frumoasa cu oameni simpatici si sufletisti, peste tot te intimpina cu ceai si cu inimi deschise.

     
    • dagatha

      Decembrie 3, 2011 at 4:08 pm

      Ooo, daaaa! Am băut ceai pentru tot restul vieții! Gratis!
      mi se pare un obicei chiar sănătos!

       
      • VictorCh

        Decembrie 4, 2011 at 12:35 am

        Asa si este – pt rinichi – CU CONDITIA ca ulterior sa ai cam tot timpul la dispozitie (prin apropiere)… „facilitatile” necesare. (Am auzit ca pe la englezi la intrarea in cam orice casa primul lucru care esti intrebat – dupa saluturi – este daca nu doresti sa te speli pe maini – si iti este indicata „facilitatea” care uneori nici macar nu dispune de vreo chiuveta…😆 )

         
      • dagatha

        Decembrie 4, 2011 at 9:08 am

        Nu știu cum e la englezi exact (în sensul că nu am avut eu nicio experiență), dar pot să spun că mie mi-a făcut foarte bine la digestie. La ce treburi mănâncă turcii…zău că fără ceai îți cedează stomacul rapid!

         
      • VictorCh

        Decembrie 4, 2011 at 8:27 pm

        Presupun ca nici pt ei (pt majoritatea lor) NU ASTA-i regimul alimentar obisnuit, regulat; da’ cand ai „mosafiri”… se mai fac si excese. (CE, parca la noi in fiecare zi se pune pe masa „banchetul” care se pune cand vin musafiri rari si dragi?) Asa ca ceaiul (in special daca era de „coada-soricelului”) era intr-adevar binevenit.

         
      • dagatha

        Decembrie 4, 2011 at 9:11 pm

        am avut ocazia să luăm un prânz chiar la cantina liceului. Extrem de picante!
        Ceaiul cred că era verde. Același peste tot. Bun!

         
  5. Cristina

    Decembrie 3, 2011 at 6:38 am

    Excelent! Ma bucur pentru tine, e o experienta cu adevarat interesanta proiectul asta. Imi povestea cineva la un moment dat (o fosta colega de facultate din Constanta) ca e si ea bagata in el si ca e bucuroasa pentru cate afla si vede.

    E greu pentru un profesor sa fie parte din el? La ce ma gandesc e ca, daca ar vrea toti profesorii Romaniei asta, nu ar fi loc pentru toata lumea si pentru asta trebuie criterii de selectie.

     
    • dagatha

      Decembrie 3, 2011 at 4:19 pm

      evident ca sunt! se depun candidaturi în fiecare an la Agenția Națională pentru Programe Comunitare in Domeniul Educatiei si Formarii Profesionale, atât pentru mobilități individuale (cursuri), cât și pentru proiecte multilaterale și ale multe feluri. Poate aplica orice profesor. Trebuia doar să muncești puțin la formularul de aplicație. Sunt criterii clare, regulament, transparență. Nu s epune problema de șpăgi!
      Anul trecut s-au făcut verificări de către responsabilul de la Agenție pentru felul în care se aplică în școală ce s-a făcut la cursul respectiv.

       
  6. Tiberiu Orasanu

    Decembrie 3, 2011 at 12:54 pm

    Păi, să urmeze că începutul este fain!🙂

     
  7. almanahe

    Decembrie 3, 2011 at 3:09 pm

    da, da…zise şi almanahe, ca Tiberiu, cu ochii pe prăjitură..

     
    • dagatha

      Decembrie 3, 2011 at 4:20 pm

      😆
      da, prăjitura a fost doar începutul😀

       
  8. psi

    Decembrie 3, 2011 at 4:27 pm

    şi-ai mâncat prăjitura aia şi n-ai fi zis: hai psi să-ţi dau o fărâmiţă! ioooi! o mai şi postezi aici… neplăcut, neplăcut tare!😆

     
    • dagatha

      Decembrie 3, 2011 at 6:34 pm

      n-auziși, bre, că n-am mâncat-o???? cine să mănânce așa o….chestie???
      (PS pt PSI: nici măcar nu era bună!😀 )

       
    • VictorCh

      Decembrie 4, 2011 at 12:41 am

      LASA „scuzele”, si nu-‘ncerca „s-o aduci din condei” ca n-ai nici o scuza!😛
      Si sa fii deosebit de atenta la articolul asta ca este un adevarat pericol pt blog: exista pericolul sa ti-l inece, la cati cititori ai carora „le lasa gura apa”.😆

       
      • dagatha

        Decembrie 4, 2011 at 9:10 am

        😳
        Deci…nu merge?😆
        pe cuvânt că nu l-am putut da gata!

         
  9. yousef59

    Decembrie 3, 2011 at 8:17 pm

    Baiazid ,”Sultanul Fulger”?e chiar el?…parca n-are asa o fata de „cumplita”…🙂

     
    • dagatha

      Decembrie 4, 2011 at 9:11 am

      păi…normal, că pentru ei sunt eroi, așa că arată…uman!😆
      erau mai mulți sultani din ăștia lipiți pe pereți, așa că i-am pozat pe toți. Eram curioși dacă ei au auzit de ai noștri😆

       
  10. copiisimame

    Decembrie 3, 2011 at 10:49 pm

    Acum inteleg atata lipsa la apel din partea doamnei profesoare. Dar acum, ca ai motivat lipsa ma bucur pentru tine ca a fost asa un motiv serios si frumos. Turcia cred ca este o tara ce trebuie vizitata din multe puncte de vedere, asa ca bravo tie. De acum la cat mai multe astfel de iesiri si proiecte, in curand vei merge cu avionul mai ceva decat cu autobuzul. Sa inveti si tu retete culinare de pe la ei sa ne impartasesti si noua :)…in varianta romaneasca.

     
    • dagatha

      Decembrie 4, 2011 at 9:19 am

      da, probabil că avionul va deveni navetă, vorba luiVictor.:-))
      Problema este că, deși banii europeni acoperă cazarea, masa și transportul, tot mai ai nevoie de bănuți ca să te descurci pe acolo. Posibilități de plecare sunt, să vedem dacă resursele financiare îmi vor permite să fac asta.
      ce rețete culinare, soro??? Jumate sunt ca ale noastre (erau așa de distrați de faptul că noi avem musaca, sarmale, „șaorme”, Kebapuri etc), iar cealaltă jumătate e picantă de-ți sare pălăria! Și dulciurile….sunt extraordinar de dulci

       
      • VictorCh

        Decembrie 4, 2011 at 8:35 pm

        La capitolul dulciuri incearca sa gasesti pe acolo baclavale FACUTE DUPA RETETA CLASICA (cu macerare indelungata in sirop de trandafiri). Probabil ca vor fi de cateva ori mai scumpe decat celelalte, dar am citit ca merita si ca acelea – in ciuda unei oarecari similitudini a retetelor – nu sunt gretos de dulci. Cat despre mancaruri… Pai DE UNDE credeti ca ne vine cuvantul „ciorba”?

         
      • dagatha

        Decembrie 4, 2011 at 9:12 pm

        oooo,daaaaa, baclavaua turcească este…delicioasă! Demențială, aș putea spune!
        Na că-mi lasă gura apă!

         
      • VictorCh

        Decembrie 6, 2011 at 6:00 am

        P.S. Cu scuzele de rigoare: „…erau așa de distrați de faptul că…”
        Intrucat in limba romana – atunci cand este adjectivizat – participiul „distrat” poarta in principal o ALTA semnificatie (cea de zapacit, neatent), poate ca ar fi fost mai potrivita folosirea unui alt cuvant – spre ex eu as fi folosit eventual „amuzati”.

         
      • dagatha

        Decembrie 9, 2011 at 10:40 pm

        de când mă tot străduiesc să corectez spre clarificarea lucrurilor! Acum, dacă tot am amânat până la refuz și, mai ales, dacă publicul a înțeles ce vreui să zic…am să las așa de data asta. Tot cu scuzele de rigoare😀

         
  11. eumiealmeu

    Decembrie 6, 2011 at 8:29 am

    alooo, nu aterizează străbunica (s-ar putea să nu te prinzi de poantă că erai mică pe vremea acestui film!🙂 ), ci întrebarea mea… elevilor le trebuia un valet de persoana? sau voi aveaţi nevoie de ei ca acoperire?
    apăi, se pare că un elev a rămas neservit sau una dintre voi era mai robustă şi trebuia să se ascundă după doi…🙂
    hai şi nu mă bate, că ţi-oi fi slugă plecată până la moarte, doar am trecut şi eu prin acele locuri şi am luat şi eu ceva „miericică” de bună purtare de la ei… aşa că mă voi arunca în sac şi cu cenuşă la picioarele tale pentru iertare…
    şi tu, generoasa lu’ mama, ierţi, că n-ai încotro…🙂

     
    • dagatha

      Decembrie 9, 2011 at 10:42 pm

      :-)))))
      nu mai am niciun dubiu: ești un caz pierdut! Nici măcar Jung sau papa Freud sau cine o mai fi fost nu cred că ar mai avea ce să-ți facă! Ești dusă rău! De aia râd ca dementa de câte ori vorbesc cu tine!
      :-)))))))))))0

       

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
Blogul unei tipe oarecare

"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"

CÂRCIUMĂ DE FIȚE

îmi rezerv dreptul de a-mi selecta clienții

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Numai Filme

by Ana Ayana

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

JURNAL

Ajutor pentru luat zborul

SENSURI

De ce îi este omului de astăzi foame ? De iubire şi de sens. (N. Steinhardt)

Creatii manuale-Amy Crafts

Despre pasiunea pentru handmade

Poteci de dor

"Adevărul pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde

DrStoica / da-te-n blogul meu, te rog!

zâmbet, coaching, film, pamflet, fotografie, pareri, aiurea... dar hai sa fim pozitivi!

ComiCultural

Nu știu că nu știu nimic

Înşiră-te mărgăritare

Vorbe, cuvinte și litere prăfuite, despre lume, cu lume și pentru lume

Traista cu merinde

Toate lucrurile imi sunt ingaduite,dar nu toate sunt de folos.

Cu presa de perete

un blog de Alex Nedea

Machete Didactice

Machete didactice si materiale care vin în sprijinul mămicilor, educatorilor si tuturor celor implicati în educatia copiilor la scoală sau acasă.

Pishky's Blog

Numai cuvintele zburau între noi, înainte și înapoi - N. Stănescu

psi-words

... loc de joacă pentru cuvânt. serios!

Tiberiuorasanu's Blog

LECTURI, păreri, impresii de călătorie. Eu citez NU plagiez.

Valerica Oprisanu

Just another WordPress site

Spanac

Distribuitor autorizat de fazani hazlii

Cățărătorii

Când urci pe scara vieţii, nu uita să dai bună ziua tuturor, pentru ca atunci când cobori să aibă cine îţi răspunde

La Fée Blanche

Contesă de Chou-Fleur

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

Hapi. Riverwoman

Lift up the receiver, I'll make you a believer

Loc de dat cu capu'

sau cum să te fereşti de invizibil

Per aspera ad astra

Maison de santé

ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață

Blogul Buceginatura2000

Informatii despre Mediu, Turism, Bucegi sit Natura 2000

Pitici, dar Voinici

mens sana in corpore sano

Alma Nahe(r)

Să se ducă la muncă, ca să nu mai citească şi ei nişte almanahe!

Surorile Marx

globus de miuzici, filme si alte rautati

Redsky2010's Blog

Trecand prin viata cu ochii larg deschisi

Dictatura justitiei

Just another WordPress.com site

Ochiul care rade

Felii de viata

Tink3rbe11's Blog

Eu in forma bruta

Pruncu

de vorba cu mine insumi

Tabakera

...pentru ganduri la care nu pot renunta

Despre sufletul meu

Pentru că mulţi seamănă cu mine şi n-au curaj să spună

Pseudolirice

Pseudo lirice

%d blogeri au apreciat asta: