De Moș Nicolae, colinde și…Gheorghe Zamfir

Primesc un telefon de la consort: „Nu-ți face program pentru seara asta. Mergem la concert. Tudor Gheorghe (?!) Am luat deja bilete”. Și mi-a spus și suma pe care se presupunea că a plătit-o pentru ele. Ochii mi s-au bulbucat, părul s-a îndreptat vertiginos spre emisfera foarte nordică a cutiuței cu neuroni (falși), iar gura mi s-a deschis a ceartă, cum, de altfel, îmi este obiceiul. Cunoscându-mi metehnele, consortul nu m-a lăsat să spun mare lucru, mai ales că era placa veche a finanțelor inexistente. Tudor Gheorghe, am înțeles, dar de banii ăia multe se mai puteau face!!! (Uite așa moare cultura cu mine, o pragmatică a secolului nedreptăților!) Văzând că o iau deja razna cu subiectul, bietul om m-a liniștit, dezvăluindu-mi că de fapt era vorba despre o invitație la acest concert, ceea ce m-a făcut să răsuflu ușurată. „Aranjează cu copilul!”. Nu, nu puteam pleca așa, la ceas de seară fără să cerem voie, așa că am încercat diferite tertipuri ca să-l înduplecăm să accepte o insursiune în casa bunicilor pentru câteva ore.

Ne scoatem hainele bune de la naftalină, ne primenim, îmi pudrez năsucul, lăsăm cupilul pe mâini bune și pornim cu încredere spre sala Teatrului de vară, a cărei lansare oficială era vinovată de acest concert cu invitat de onoare. Evident, NU Tudor Gheorghe cum auziseră urechile mele, ci un alt Gheorghe, Zamfir. Încântată și de prezența lui, am așteptat cu sufletul la gură să-l văd live pe cel care a făcut minuni cu naiul fermecat.

                                                           

sursa foto

Sala plină. Oameni de toate categoriile, vârstele și preocupările, dar cu aceeași…orientare politică, aveam să aflu. Un mare eveniment în oraș, nu poate avea decât conotații politice.

Dar concertul a avut (sper!) și alte scopuri. Seara de Moș Nicolae trebuia marcată cu un recital de colinde și cu momente frumoase care să amintească în ce perioadă a anului suntem. În jurul meu, foarte multe fețe bisericești. Mi-a luat ceva timp până am înțeles toate încrengăturile. Am decis să ne bucurăm de calitatea spectacolului, ignorând contextul. Dar…dezamăgirile au continuat, din păcate. Apreciez că am avut șansa de a-l vedea și, mai ales, asculta live pe Gheorghe Zamfir, dar au lipsit câteva detalii pentru ca acesta să fie un concert extraordinar:

1. Tenta religioasă mult prea puternică! Inclusiv prezentatorul a fost un preot. Mi s-a părut nefiresc și am simțit acest lucru destul de …incomod. Nu reușeam să suprapun imaginea unui părinte spiritual, slujitor al bisericii, cu un…job atât de…laic! Mi s-a părut total nepotrivit!

2. Deși sala are o acustică extraordinară, calitatea sunetului a fost îndoielnică. Și asta pentru că undeva, în departamentul tehnic, s-au strecurat erori care au compromis câteva momente importante.

3. Frigul din sală.
4. Deschiderea prea lungă (un miniconcert al unui grup vocal), discursurile politice și predica religioasă au întrerupt cursul firesc al concertului chiar după prima melodie interpretată de artist.

5. Amestecul „genurilor” a șters din valoare. Orga care îl acompania se auzea mai tare decât naiul uneori, și chiar avea pondere mai mare pe parcursul piesei.

6. Din nou, concertul a fost întrerupt de un grup vocal și de un interpret (da, un alt preot!) care nu aveau nicio legătură cu naiul. Doar că aranjamentele muzicale erau realizate de același Gheorghe Zamfir.

7. Cântecele interpretate au fost exclusiv religioase. Plus câteva colinde. Știu, e în apropierea sărbătorilor, știu, trebuie să ne apropiem de Dumnezeu, dar, păcătoasă fiind, am considerat că unele lucruri au o limită, tocmai pentru a putea fi apreciate la justa valoare.

7. În aceste condiții, concertul a devenit plictisitor și prea lung. Inevitabil, lumea părăsea sala, lucru pe care l-am făcut și noi după două ore.

Mi-am satisfăcut nevoia de cultură căutându-l pe Youtube pe Gheorghe Zamfir și naiul său fermecat:

19 comentarii

  1. Incep cu inceputul… asa ma cuprinde o tristete cand oameni ce ar trebui sa citeasca, sa mearga la concerte si piese de teatru, trebuie sa puna in balanta; facturi, mancare sau cultura? hai sa renuntam la cultura, ca nu i musai luna asta, poate luna viitoare.
    Secondo… daca era Tudor Gheorghe te invidiam cu adevarat, eram sigura de calitatea concertului. Poate si la Gheorghe zamfir ar fi fost altfel daca dadeai bani grei si era ceva facut din inima…asa cand isi baga politica si alte institutii coada ce poate sa iasa? Dar macar ai avut o seara de meditatie alaturi de consort, ai mai scapat de copletat hartii si alte treburi gospodaresti. Asa ca tot ai castigat, nu?
    Sa va fie de bine atunci Mos Nicolae pe anul asta, macar ai ce tine minte :).
    vavaly

    • erai în spam, nu știu de ce.
      Una peste alta, cu toată cârcoteala, da, m-am bucurat că am fost și noi doi undeva singuri. Tot contra cronometru a fost, dar…
      Da, la Tudor Gheorghe visam și eu… 😀

  2. 😦 pentru că n-ați putut să vă ”simteț”i bine!
    😛 Fiindcă nu tot ceea ce e scump, adică care va să ziccă că supraevaluat e și ”dă calitate superioară”- mișto
    … this is f….ccking Roumeininia! Ne scuzați iecspresia ”this is”….

    • Este un om extraordinar, apropiat drag al familiei mele de multă vreme. Să îţi destăinui ceva; poate că ştii, poate că nu…nu are studii muzicale…cântă, cum s’ar spune, după ureche.

      • Camelia, vorbim de Tudor Gheorghe sau de Gheorghe Zamfir?
        Amândoi mi se par geniali ca artiști. În cazul lui Tudor Gheorghe, se vede clar să el cântă cu sufletul. Poate și Gheorghe Zamfir o (mai) face, dar acum…după toate prin care a trecut…e mai puțin evident, din păcate.
        Și multumesc pentru amintirea muzicală. 🙂

      • Agatha, ţi-am postat un videoclip dintr-un concert de-al lui; de-al lui Tudor Gheorghe, pe care îl amintisei în cuvinte. Despre el ţi-am spus, nici nu mă gândeam că s-ar fi putut înţelege că aş fi vorbit de vreun cu totul altcineva. Spectacolul este mai presus de rostire; o experienţă magică…iar vocea lui este de o forţă magnifică.

  3. hm… păcat. îmi amintesc despre întoarcerea lui gheorghe zamfir ca un fiu risipitor acasă… şi nu comentez nimic.
    dar… am de gând să merg la biserica noastră cea neagră pentru concertele de crăciun. acolo nu mă poate dezamăgi nimeni, căci nici nu ştim cine este cel care cântă la străvechea orgă. 🙂 hai cu mine! o să îţi placă sigur!

  4. Întâi, voiam să te invidiez. Apoi, mi-am amintit că a cam luat-o pe arătură cu misticismul şi mă mulţumesc cu … mp3. Îl ascult în căşti, în tihnă, îl savurez, de-a dreptul.

    Pentru Varaton: Comparaţia ta este penibilă. De fapt, este o blasfemie! Zamfir e un mare artist, Jackson a fost mare din punct de vedere … comercial!

  5. Ma uit la carcotelile tale si fac o comparatie cu show-urile de aici, pregatite pana in ultimul detaliu si care nu lasa absolut nimic de dorit (cel putin mie nu mi s-a intamplat sa-mi para rau vreodata ca m-am dus).

    Eu te inteleg la fiecare rand de carcoteala. Frigul din sala si problemele cu sonorizarea sunt revoltatoare atat timp cat ei cer oamenilor bani sa vina sa-i vada. Si daca nu cereau era, pentru ca denota lipsa de respect.

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s