Cuvinte din trecut (8)

Să reînviem puțin trecutul. Din 2000 și ceva, experiențe literare 🙂

Ideea vine de la tibi și au preluat-o cu succes: vero, cita, blueriver, altcersenin, psi

Experiență maieutică eșuată

06 Mar 2005

mi se naşte o ureche
dintr-un ochi obosit
o trag
cu gheara înţepenită
de suflul răutăcois al regelui Timp
(încercare frivolă de moşire)
auzul umed şi ros
mucegăit de cât a zăcut sperând să iasă cumva la lumină
scânceşte a uimire

creşte
până în tâmpla bătrână de patimi
de parcă ar vrea să recupereze tot timpul pierdut
ascult docil vocea
pe care am crezut-o uitată
strigând timid
spre fiinţa încă rătăcită în mine

iar deasupra
un cer de ochi se face
pleoapa zării

22 de comentarii

    • hmmm…
      tocmai ăsta e farmecul. dacă l-ai recupera, dacă ai avea șansa să-l retrăiești, și-ar ăierde tot farmecul. așa, te îmbie să cauți formule magice, să încerci să-l aduci înapoi. Uneori reușești doar cu artificii de genul jocului pe care tu l-ai inițiat. Așadar, mulțumesc 🙂

    • dacă o citesc repede, am impresia că a scris-o altă persoană. de fapt…e adevărat. Eram altă persoană. Între timp, suita de alte experiențe m-au adus unde sunt. După ce înțeleg asta, o recitesc și îmi dau seama că sunt bucăți din sufletul meu prinse bine acolo. E ca și cum ai privi o fotografie foarte veche în care ești dar care nu pare să te reprezinte pentru ceea ce ai devenit.

  1. deci ador ceva… un cuvânt faain, faain… iartă-mă da-s agăţată toată în el şi altceva nu pot scrie… maieutică? fabulos… 😀 experienţă maieutică eşuată! doamne, ce-mi place!

  2. Atât de bine ştii că timpul ce a trecut îl poţi regăsi recuperându-ţi amintirile, cu un alt fel de văz; despicătură…regăsind intensitatea cu care i te-ai dat atingerii ei, defel întru uitare, ci doar mai pălită odată cu îndepărtarea, defel înstrăinată, ci doar undeva, altundeva în tine, acolo unde sentimentele trec, devenind aduceri aminte, după care ne ducem, aducându-ni-le aproape altcumva privindu-le şi nu ca atunci când le străbăteam semnele. Acum le pipăim în noi cu degetele sufletului, străbătându-le întru transparenţă; nu mai umblăm de mult prin acele semne; au fost ale unui cândva, când rătăceam prin desluşiri, altfel citim în noi, acum; noi cei ai pătrunderilor; deasupra; dezlegaţi.

    • da, cred că suntem norocoși că avem amintirile!
      Cu ceva vreme în urmă, am fost uimită să aflu că pințu își amintește un episod de când nu avea un an! Eram la mare și stătea sub umbrelă unde a adormit. Acum are 3 si 4 luni si m-am trezit că-și scoate umbreluța lui verde și se bagă sub ea, zicând că e la mare și doarme. Nu am mai fost de atunci și nici nu a mai dormit sub umbrelă. dar a reconstituit perfect episodul. În plus, trecutul e ca o cameră întunecată în care te refugiezi din când în când pe furiș ca să mai arunci o privire la poze 🙂

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s