RSS

La Real, oameni fără egal!

04 Ian

De data aceasta nu e un pamflet, nu e nici măcar nițică ironie. Doar purul adevăr, așa cum s-a petrecut el astăzi.

Nu sunt un fan al magazinelor Real, dar multă vreme (înainte să ne pocnească criza în moalele capului și al…buzunarelor), a fost supermarchetul din care ne-am aprovizionat în zi de leafă. Nu are sens să-i caut nod în papură, pentru că găsești pete care nu vor să iasă nici cu cel mai … updatat înălbitor.  N-am crezut în prețurile „fără egal”, dar ne-am bucurat de promoții și de produse de care aveam neapărată nevoie. Apoi a urmat scandalul cărnii reambalate. Nu am reacționat nici într-un fel, poate și pentru că nu mai obișnuim să ne facem cumpărături atât de des. Ceea ce vreau să demonstrez este că relația noastră cu Realul (a se remarca majuscula!) este totalmente neutră. Adicătelea…nici nu ne iubim enorm, dar nici nu i-am urat să se închidă repede și de tot. Iar astăzi…

Suntem invitați la o aniversare. La „casa veche”, vecinii din perete. Ce să iei copilului de 5 ani? Hai la Real! Mai ales date fiind ora târzie și lipsa oricăror alte surse mai apropiate de cadouri. Am pierdut o bucată bună de vreme scotocind printre rafturi după cadoul potrivit. Fără succes, evident! Scumpe și fără să mă … inspire în vreun fel. Așa că, pentru consolare, i-am ales Pințului un set nou de plastilină, că deh, la cele vechi nu se mai distingeau culorile, și ne-am luat tălpășița. Mai aveam o șansă de a găsi cadou la un magazin în apropiere, dar eram deja în întârziere.

Ceea ce nu știam noi era că al meu consort (căruia țin să-i amintesc și pe această cale că încă îl iubesc, cu toată zăpăceala lui!) a decis să-i facă un cadou doamnei de la casă, respectiv … portofelul. Cu toate actele importante și cu bani de cheltuială, plus de vreo două facturi. Adică…suficienți pentru un faliment curat. Am plecat liniștiți și fără griji (normal, grijile le lăsasem odată cu portofelul în Real). Au trecut maxim 20 de minute, iar consortul primește un telefon prin care era anunțat de pocinog. Nimic deosebit până aici. Când am aflat, însă, procedura sinuoasă prin care am fost făcuți din nou fericiți, am exclamat: „Ecce omo!”, adică…omenia nu a murit!😀

Așadar:

  •  „duamna„ de la casă găsit portofel cu toate cele menționate anterior;
  • anunțat prin stație de către un domn că se caută posesorul; evident că nu am auzit, deoarece fugăream căruțul-mașină spre parcare, că doar ne grăbeam;
  • domnul de la security scotocit prin acte pentru identificarea posesorului și a modului de a le înapoia; (în acest punct veți spune că au datoria să facă asta, că e protocolul, că sunt monitorizați etc, lucru cu care sunt de acord. Doar că puteau să-l lase liniștiți la obiecte pierdute, că și la poștă dacă te duci, găsești buletine în geam care își așteaptă posesorii, iar ei nu au nici cea mai vagă idee unde le-au pierdut)
  • pentru că lipsea un număr de telefon, domnul de la security găsit o hârtiuță de la firma de unde am cumpărat mașina acum doi ani;
  • sunat la firmă, dar contractul fusese făcut pe numele tatălui meu;
  • sunat tatăl personal (aici m-am simțit ca la școală, înainte de ședințele cu părinții!)
  • băgat în boale tatăl personal, care nu înțelegea misterul întrebărilor secrete: „Bună ziua. Îl cunoașteți pe Dl. D**** R*****?” și a crezut că sună de la SRI;
  • luat numărul de telefon al consortului de la tatăl personal, încă nedumerit;
  • sunat consortul și anunțat de găsirea portofelului înainte ca el să afle măcar că l-a pierdut.

Asta da experiență!

Zic totuși că merită a big round of applause! Realul…chiar a fost fără egal pentru noi astăzi!

Între timp, eu alergam după cadou pe la magazin. Consortul află ce tocmai v-am povestit și îi spune Pințului ce s-a întâmplat. Apoi adaugă că nu poate să o sune și pe mami (adică eu!) să-i povestească, pentru că mami nu are telefonul la ea. Copilul a simțit nevoia să taxeze neglijența ambilor părinți:

”Spei că n-a pie’idut si mami teleșonul ! Asta mai ‘ipsea acum!”

 
29 comentarii

Scris de pe Ianuarie 4, 2012 în Râsu'- plânsu'

 

Etichete: , , , , , , , , , , ,

29 responses to “La Real, oameni fără egal!

  1. Pantusha

    Ianuarie 5, 2012 at 12:10 am

    :)))) Cea mai tare e replica de final! Sunt mandra de asa nepot istet si spontan (seamana cu Pantuuusha, clar! :D) Despre omul cu pricina, eu zic (fara gluma) ca trebuie laudat in gura mare, ca nu strica sa mai existe si un model pozitiv. E demn de adaugat nu numai pe un „panou de onoare perso”😉

     
    • dagatha

      Ianuarie 5, 2012 at 12:11 am

      de fapt toată esența stă în replica pințului!!!
      :-)))
      da bietul tata! i-a sărit inima din piept când l-au sunat!😀

       
  2. pisicaru

    Ianuarie 5, 2012 at 8:11 am

    Frumos, mai sunt oameni cu constiinta curata. O zi faina.

     
    • dagatha

      Ianuarie 6, 2012 at 12:16 am

      Da, din fericire!
      La fel și ție, Pisicarule🙂

       
  3. copiisimame

    Ianuarie 5, 2012 at 11:11 am

    MAi sunt si patanii din astea…macar tu aveai o scuza, mama cu copil, cu multe griji pe cap. Dar eu n am avut nici o scuza cand mi am pierdut buletinul la coada la dispensar. Am plecat senina si m am trezit peste weekend fara buletin. Tot circuitul tata personal, adresa parinti a fost urmat de catre sotul doamnei asistente care recuperase buletinul de la un pensionar de treaba. Aventura, nu gluma. Bine ca ambele cazuri ale noastre s au terminat cu rezultat fericit. Alta data ochii mariiii , ca acum ne fac copiii de bafta :))
    semnat vavaly

     
    • dagatha

      Ianuarie 6, 2012 at 12:17 am

      :-)))))
      Eu zic că avem mare noroc cu copiii! Ne mai trag de mânecă din când în când și ne pun pe direcție!😀

       
  4. Zamfir POP

    Ianuarie 5, 2012 at 12:38 pm

    În orice turmă cu oi negre, mai este şi câte una albă!
    Domnul trebuie să fie mai atent, ca, nu cumva, data aviatoare, să-şi uite pe undeva … consoarta! Nu e sigur că-i va fi înapoiată tot atât de promt!
    La Mulţi Ani, cu muuuuuultă sănătate!

    http://zamfirpop.com/blog/2012/01/04/bugetivorii-scriu-pe-romaneshte

     
    • dagatha

      Ianuarie 6, 2012 at 1:00 am

      noooooo, consoarta e lipită ca râia de capră! Nu are el norocul ăsta! :-)))) Și știu și adresa😆

       
  5. rokssana

    Ianuarie 5, 2012 at 12:46 pm

    mai exista si oameni de omenie….aveti grija, data viitoare🙂
    si ai ghija cu telesonu…hahahaha..,…nu mi-a trecut tusea si evit sa rad in hohote….de data asta n-am putut sa ma abtin….pupa pintu destept🙂

     
    • dagatha

      Ianuarie 6, 2012 at 12:18 am

      Aoleu! Și tu cu tuse??? Mai dă-o-ncolo că nu e bună! 😀
      L-am pupat!😉

       
  6. tink3rbe11

    Ianuarie 5, 2012 at 1:01 pm

    :)) finalul m-a dat pe spate!!!
    Adevarul este ca in ziua de astazi rar mai gasesti putina omenie.

     
    • dagatha

      Ianuarie 6, 2012 at 12:34 am

      da, păi Pințu a devenit protagonist, el e mereu mai bun decât noi doi la un loc :-))))
      Cât despre omenie…de asta am și scris. Că e rară!🙂

       
  7. yousef59

    Ianuarie 5, 2012 at 5:33 pm

    Aventura cu final fericit🙂

     
  8. cristina

    Ianuarie 5, 2012 at 9:26 pm

    Dagatha, am mutat culcusul blogului. „Ochiul care rade” rade de acum aici: http://ochiulcarerade.wordpress.com. A ras cativa ani pe numele meu si acum o face pe al lui.

    Nu i-am luat domeniu cu .ceva ca sa aiba ce sa-si doreasca pentru cand s-o face mare.

     
    • dagatha

      Ianuarie 6, 2012 at 1:02 am

      Văzut, notat. modificat! 🙂 Să fie într-un ceas bun!🙂

       
  9. VictorCh

    Ianuarie 6, 2012 at 1:24 am

    Felicitari gardianului, morala de cuviinta domnului sot (de invidiat pt sentimentele fata de el ale „jumatatii” sale), felicitari parintilor pt istetimea „pintului” – si-o morala de cuviinta: INTOTDEAUNA un numar de telefon (preferabil mobil) al proprietarului in interiorul portofelului (spre ex o „carte de vizita” (personala, nu profesionala) – sau macar pe o hartiuta atasata buletinului).

     
    • dagatha

      Ianuarie 6, 2012 at 1:29 am

      Hei, ce de felicitări! parcă am luat Oscarul! (Nu, nu l-am luat, l-am lăsat la locul lui😆 )
      Da, stăm foarte bine la capitolul teorie amândoi (consortul și subsemnata), treaba cu hârtiuța este mereu printre priorități și niciodată printre realizări😆

       
  10. scorpio72

    Ianuarie 6, 2012 at 12:55 pm

    🙂 Deci ce a zis fiul tau este cea mai tare faza din tot ce s-a intamplat,pe bune!

     
    • dagatha

      Ianuarie 6, 2012 at 5:10 pm

      Da, Scorpiuțo, da ce să facem? Încercăm și noi să părem importanți pe lângă el.😆 Nu puteam să dau numai replica, nu? Contextul e esențial!😆

       
  11. pitici, dar voinici

    Ianuarie 17, 2012 at 4:25 pm

    oau……da’ ce aventura ati avut……..asta asa ca sa nu va plictisiti :D……noroc ca pintul este cel rational dintre voi…adulti !!😀

     
    • dagatha

      Ianuarie 28, 2012 at 11:16 pm

      da, chiar că noroc cu el! 😀

       

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
Blogul unei tipe oarecare

"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"

CÂRCIUMĂ DE FIȚE

îmi rezerv dreptul de a-mi selecta clienții

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Numai Filme

by Ana Ayana

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

JURNAL

Ajutor pentru luat zborul

SENSURI

De ce îi este omului de astăzi foame ? De iubire şi de sens. (N. Steinhardt)

Creatii manuale-Amy Crafts

Despre pasiunea pentru handmade

Poteci de dor

"Adevărul pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde

DrStoica / da-te-n blogul meu, te rog!

zâmbet, coaching, film, pamflet, fotografie, pareri, aiurea... dar hai sa fim pozitivi!

ComiCultural

Nu știu că nu știu nimic

Înşiră-te mărgăritare

Vorbe, cuvinte și litere prăfuite, despre lume, cu lume și pentru lume

Traista cu merinde

Toate lucrurile imi sunt ingaduite,dar nu toate sunt de folos.

Cu presa de perete

un blog de Alex Nedea

Machete Didactice

Machete didactice si materiale care vin în sprijinul mămicilor, educatorilor si tuturor celor implicati în educatia copiilor la scoală sau acasă.

Pishky's Blog

Numai cuvintele zburau între noi, înainte și înapoi - N. Stănescu

psi-words

... loc de joacă pentru cuvânt. serios!

Tiberiuorasanu's Blog

LECTURI, păreri, impresii de călătorie. Eu citez NU plagiez.

Valerica Oprisanu

Just another WordPress site

Spanac

Distribuitor autorizat de fazani hazlii

Cățărătorii

Când urci pe scara vieţii, nu uita să dai bună ziua tuturor, pentru ca atunci când cobori să aibă cine îţi răspunde

La Fée Blanche

Contesă de Chou-Fleur

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

Hapi. Riverwoman

Lift up the receiver, I'll make you a believer

Loc de dat cu capu'

sau cum să te fereşti de invizibil

Per aspera ad astra

Maison de santé

ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață

Blogul Buceginatura2000

Informatii despre Mediu, Turism, Bucegi sit Natura 2000

Pitici, dar Voinici

mens sana in corpore sano

Alma Nahe(r)

Să se ducă la muncă, ca să nu mai citească şi ei nişte almanahe!

Surorile Marx

globus de miuzici, filme si alte rautati

Redsky2010's Blog

Trecand prin viata cu ochii larg deschisi

Dictatura justitiei

Just another WordPress.com site

Ochiul care rade

Felii de viata

Tink3rbe11's Blog

Eu in forma bruta

Pruncu

de vorba cu mine insumi

Tabakera

...pentru ganduri la care nu pot renunta

Despre sufletul meu

Pentru că mulţi seamănă cu mine şi n-au curaj să spună

Pseudolirice

Pseudo lirice

%d blogeri au apreciat asta: