RSS

Ce-i prea mult, mereu strică!

08 Ian

Am căsuța căsoaia meaaaa, sunt pro-pri-tar!

Și mă mândresc cu eaaaaa, sunt pro-pri-tar!

vecinii mor c-un gând

că n-au și ei pământ,

dar au un credit scump,

sunt pro-pri-tar!

Merită citit și articolul din sursa foto!

Manoleasa mi-a adus aminte de o perioadă când îmi puneam întrebări despre care credeam că sunt de bun simț. Acum nu mai am întrebări, doar constatări.

To be or not to be….proprietarul unei case.

Să vedem:

Studiu de caz 1. Tot românul vrea o casă.

Treaba asta cu simul acut al proprietății ne caracterizează. Poate pentru că atâția ani oamenii de rând au avut prea puține lucruri despre care să poată spune că sunt „ale lor”. De aceea, atunci când s-a dat liber la toate deodată, oamenii au început să strângă, să agonisească, să aibă cât mai mult ca să compenseze lipsurile anterioare. Prin alte părți, oamenii nu se omoară cu credite dacă nu simt că le pot duce. Se mulțumesc cu chirii, schimbă cu mai multă ușurință locațiile, nu se leagă atât de mult afectiv de o clădire. Evident, și pentru ei, clădirea aceea înseamnă „acasă” atâta vreme cât locuiesc acolo, dar dacă mersul (ne)firesc al vieții o cere, iși iau calabalâcul și de mută. La noi nu e așa. La noi alergi după casa ta, proprietate personală, din mai multe motive:

  • Vrei să ai locul tău pe care să-l personalizezi, pe care să-l amenajezi cum vrei, să spargi, să refaci, să reorganizezi și să nu te bată nimeni la cap.
  • Chiriile sunt absolut nesigure, iar proprietarii, deseori neserioși. Fie vând fără să te anunțe în prealabil, fie schimbă chiria, iar tu nu ți-o mai permiți. Te trezești cu lucrurile în stradă și, eventual, cu un copil în brațe, neștiind încotro s-o apuci. Așa că decât să plătești chirie la nesfârșit si să stai cu teamă, mai bine faci un credit și-ți iei o casă.
  • Muncești în străinătate și
  1. îți tot spui că te mai întorci, așa că trimiți bani ca să-ți faci casă, doar pentru asta ai plecat: să ai și tu un rost. Evident, constați că e mult prea scump acest și, în plus, aici oricum nu găsești job mai bun ca acolo, deci amâni reîntoarcerea, la fel cum amâni să ridici casa care rămâne în paragină.
  2. Nu ai nicio intenție să te întorci, dar musai să vadă vecinul că ai bani, doar nu degeaba te-ai dus. Și-ți torni o casă de prost gust (adică excesiv de mare și de înzorzonată) să ți se ducă vestea-n sat. Eventual mai vii în vacanțe să te asiguri că ești admirat sau invidiat.

Studiul de caz 2. Am o casă, dar mai vreau!

Știm că tot ce e gratis, e vânat. Nu contează dacă îți trebuie sau dacă e de calitate: e GRATIS!

Din aceeași gamă sunt cei care, deși dețin proprietăți impunătoare, mașini extra –mega –super și au buzunarele doldora de bani, aplică pentru obținerea unei locuințe ANL. Păi da, e gratis! Mă rog, minus șpaga aferentă, în cazul lor.

La „b’ocu’ vechi” am avut parte de niște vecini de calitate. Fiecare cu problemele personale, cu necazurile proprii, dar cu mult bun simț. N-am pus niciodată la îndoială corectitudinea lor în ceea ce privește obținerea locuinței respective (nu că m-a interesat vreodată acest aspect!). Oameni cu servicii la care munceau din greu, cu familie și copii, oameni care așteptau de ani de zile această oportunitate. La alte blocuri însă, nu te saturi admirând ultimele mașini apărute pe piață, unele dintre ele depășind prețul unui apartament decent cu două camere. Și totuși…sunt chiriași la ANL. Cunosc personal un caz în care respectiva s-a străduit atât de mult să primească locuința aceea, și cu toate acestea, nu a locuit NICIODATĂ acolo în cei cinci ani de când a primit-o.

Zilele trecute povestea cineva despre o nouă serie de apartamente ANL date în funcțiune și despre afirmația unui proaspăt chiriaș care nu se sfia să facă publică intenția sa de a NU locui acolo, că are vilă, așa că o va subînchiria.

Păi bine fraților, chiar atât de meschini și de haini puteți fi??? Înțelegeam (sincer!) dacă nu aveai altă sursă de venit și atunci profitai de ocazie ca să trăiești din chiria altuia (pe care o primești oricum ilegal) sau îți plăteai rata la apartament. Dar așa??? Ce-ți lipsește ție, având o situație materială mai mult decât bună? Și în timpul ăsta, oameni care chiar au nevoie de locuință (și culmea, ar fi avut și dreptul să o primească, întrunind absolut toate condițiile!) plătesc chirii mari tot ștabanilor cu jde mii de apartamente.

Tot îmi repet că nu e sănătos să judeci, dar, sincer, nu mă pot abține privind atâta nedreptate! Oamenii care au muuuuult prea mult și oameni care au mult prea puțin raportat la munca lor.

„Unde ești tu, Țepeș, doamne…”

LE: Scuze pentru bulversarea cu atâtea titluri pentru această postare. Nu l-am găsit pe cel potrivit🙂

 
20 comentarii

Scris de pe Ianuarie 8, 2012 în Despre viață

 

Etichete: , , , , , , , , , ,

20 responses to “Ce-i prea mult, mereu strică!

  1. dictaturajustitiei

    Ianuarie 8, 2012 at 9:32 pm

    Ca în reclamă : nu mă pot abține.
    Multă fericire, noroc, dragoste, sănătate, tot ce vrei tu și tradiționalul
    La mulți ani !

     
    • dagatha

      Ianuarie 8, 2012 at 9:55 pm

      Identic și la fel dragă Carmen🙂

       
  2. cristina

    Ianuarie 9, 2012 at 12:53 am

    Dupa parerea mea, atat timp cat e intr-un fel sa depinzi de altul si de capriciile lui, faptul ca vrei sa ai o casa a ta mi se pare normal. Pe de alta parte, faptul ca oamenii sunt in general disperati sa aiba cat mai mult, fara legatura cu cat le trebuie sa traiasca bine, mi se pare o aberatie a gandirii.

    Stiu o familie din Ro care are trei copii si un business mic, care le ocupa timpul la maxim ambilor parinti. Copiii aia nu au fost in viata lor in vacanta, au ajuns la 14-15 ani sa nu stie cum arata marea sau capitala tarii lor. Dar toti trei au casele lor inca de pe acum, case carora parintii se dau peste cap sa le plateasca creditele din business-ul cel mic. Mi se rupe inima de mila copiilor, asa cu case cu tot de la varsta asta cum sunt.

    Oamenii baga o gramada de timp si energie in ziduri si mobila, de cele mai multe ori muncesc numai pentru asta.

     
    • dagatha

      Ianuarie 9, 2012 at 2:43 pm

      da, păi despre exagerări vorbesc și eu.
      ce rost are să lupți și să aduni mai mult decât ai nevoie într-o viață? Zicea cineva la postarea Manolesei că oamenii fac case mari ca să locuiască împreună cu copiii lor. Hmmm… Or fi un caz fericit, dar câți copii se întorc să locuiască tot cu părinții? Prea puțini, zic eu. Vrei, nu vrei, apar mereu conflicte, pentru că e firesc. Doar dacă părinții (sau chiar copiii în unele cazuri) plătesc pricum tot.

       
  3. VictorCh

    Ianuarie 9, 2012 at 3:55 am

    Mereu ma „zgândări” sa comentez lung… (Dovada a faptului ca iti alegi bine temele, ca acestea incita la discutii si comentarii.)

    Sa incep cu o critica: mai tinerii cititori ai blogului dumitale nu prea au DE UNDE sa stie (si dumneata n-ai mentionat pe nicaieri prin text) ca versurile cu care incepe articolul reprezinta o parodie a textului „Imnului pionierilor” din „vremurile de trista amintire”. („Eu am cravata mea – sunt pionier / Si ma mandresc cu ea – sunt pionier / Flutura in vant / In semn de legamant / Intaiul meu cuvant / De pionier…”)

    Un ALTFEL de „studiu de caz”:
    Nu „tot romanul”, ci „tot omul” vrea o casa – ca sa aiba unde locui.
    CUM se prezinta acea casa (ca-i o coliba, un bordei, o cocioaba, o „casa cinstita” , un palat – sau un apartament la bloc) – asta-i ALTA discutie.
    Acum intra in discutie doar TITLUL cu care sa „aiba” acea casa: ca proprietar, sau in calitate de chirias.

    Premise: romanul (ca sa nu ma refer si la restul omenirii) mediocru (nu cu sens peiorativ, ci in sensul de „mediu”) ca stare materiala (mai precis – ca venituri) „intra in paine” (in medie) cam la 20+ ani, si iese la pensie cam la 60+ ani, deci lucreaza (oficial) in medie cam 40 ani, deci cam 500 luni.
    Daca in acest interval nu vrea „sa stea la mama”, trebuie sa-si procure o locuinta, in calitate fie de chirias, fie de proprietar,. Pe perioada celor cam 500 luni el plateste lunar – pt locuit – cam aceeasi suma (150 – 200 euro), indiferent daca plateste chirie sau rata la creditul imobiliar pe 40 ani.

    Avantaje daca esti proprietar:
    – Esti sigur pe posibilitatea de utilizare a locuintei tale.
    – Ai (cel putin partial in proprietate personala) un bun valoros cu care poti sa garantezi ceva.
    – La sfarsitul anilor de munca (la intrarea in pensie) esti (fara a mai avea de platit nimic in plus) proprietarul unei locuinte (vechi de cel putin 40 ani) „libera de sarcini”. Nota bene: incepand de atunci nu mai ai de platit nici rate, nici chirie.
    Dezavantaje daca esti proprietar:
    – AIA-i locuinta pe care ti-ai ales-o – PE AIA o ai; nu-i imposibil de schimbat cu una similara, dar implica costuri suplimentare si „bataie de cap”.
    – TOT cu costuri si „bataie de cap” poate fi „up-gradata”, respectiv „down-gradata” locuinta (la alta locuinta mai mare / mai mica, respectiv mai bine / mai „slab” amenajata, situata etc) daca evolutia personala ulterioara (in principiu – cea profesionala) aduce venituri (si pretentii in privinta locuintei) mai mari, respectiv mai mici decat cele preconizate si/sau daca evolutia familiei face sa fie necesar spatiu mai mare / mai mic.
    – Daca in timp se modifica statutul marital (intervine casatorie / divort) – ALTA belea: in cazul casatoriei te poti trezi cu doua locuinte (in principiu mai mici) si cu doua datorii (sau cu o singura datorie, dar cu o locuinta prea mica), trebuind CUMVA schimbate cele una – doua locuinte pe una mai mare / mai buna, in cazul divortului te poti trezi proprietarul unei locuinte inutil de mari si avand de platit o rata prea mare fata de posibilitatile (veniturile) individuale.
    – Daca imprejurarile vietii fac sa te muti (faptic, efectiv) in alta localitate – ALTA „bataie de cap”: fie sa vinzi locuinta aici si sa-ti cumperi dincolo (daca mutarea este preconizata sa fie definitiva), fie o dai cu chirie pe asta si acolo iti iei alta cu chirie (daca preconizezi ca in viitor sa revii).
    – Alta problema: daca vecinii constati ca nu-ti plac (sau daca cei care-ti placusera pleaca / mor si vin altii care nu-ti plac) – TOT cheltuieli + „bataie de cap” cu mutatul.
    – 0 ALTA posibila problema: daca pe parcurs se modifica statutul urbanistic al zonei, si fie zona cade in paragina, degradandu-i-se conditiile, fie i se imbunatatesc conditiile dar creste si cuantumul cheltuielilor (spre ex – al impozitarii, al asigurarii facultative etc.)

    Daca esti chirias, toate aceste avantaje / dezavantaje se schimba „in oglinda”: chiriasul este mult mai usor mobil (in indiferent ce fel de imprejurari si in ce scopuri si din ce cauze), dar este mai nesigur pe utilizarea locuintei si la pensionare n-are nimic de pe urma chiriei platite pana atunci – si urmeaza sa plateasca in continuare chirie (SAU sa se mute in locuinta altcuiva / la azil).

    Atat rata cat si chiria se pot modifica ulterior, in timp – in ACEASTA privinta nu se poate obtine vreo garantie in niciunul dintre cazuri.
    Compararea avantajelor si dezavantajelor fiecareia dintre cele doua situatii si luarea hotararii in privinta modului de a proceda ramane in sarcina fiecarui individ / fiecarei familii.

    „…simul acut al proprietății ne caracterizează. Poate pentru că atâția ani…”
    Poate pt ca pana relativ recent (pana acu’ vreun secol jum’ate, pe la 1877) nu prea aveai LA CINE sa stai in chirie (ca familist), intrucat la noi nu prea era raspandit sistemul marilor proprietati imobiliare, nu prea avea nimeni blocuri (sau cartiere de case) cu locuinte de inchiriat.

    „Prin alte părți, oamenii nu se omoară cu credite dacă nu simt că le pot duce.”
    In alte parti, oamenii au DE MULT cultura financiara (INCLUSIV referitor la credite si la estimarea propriilor posibilitati financiare – actuale si ca evolutie probabila).

    „Chiriile sunt absolut nesigure, iar proprietarii, deseori neserioși.”
    – Chiriile evolueaza (lucru absolut normal) odata cu evolutia pietei chiriilor: daca piata chiriilor scade, chiriasii SUNT dispusi sa ramana in continuare si sa plateasca o chirie mai mare decat ar plati mutandu-se? Daca (asa cum presupun) raspunsul este negativ, atunci DE CE se mira ca la cresterea pietei chiriilor creste si chiria lor, ca doar nici proprietarii nu sunt mai fraieri? (Daca cresterea este „din vina” proprietarului si necorelata cu evolutia pietei, chiriasii n-au decat sa plece de la acesta la alt proprietar care cere chirie conforma cu „pretul pietei”, iar proprietarul parasit n-are decat „sa faca maruntel din buze” ca a ramas fara chiriasi si nu mai primeste nici chirie mai mica decat voia.)
    – Da, unii proprietari sunt „neseriosi”. Chiriasii sunt toti „seriosi”? Nu exista chiriasi care sa plece fara sa anunte dinainte, si/sau care lasa neplatite o parte din utilitatile la care contractul de furnizare este pe numele proprietarului (eventual chiar pt mai multe luni) – si poate chiar ceva din chirie -, si/sau care sa lase in urma instalatii degradate, piese de mobilier (care initial fusesera in stare aproximativ buna) si electrocasnice / electronice defecte, geamuri sparte si neinlocuite, ba chiar si tamplarie (usi, geamuri, parchet) – si poate chiar zidarie – deteriorate, lustre, perdele / draperii, covoare etc deteriorate (sau chiar lipsa cu totul)?

    „Și totuși…sunt chiriași la ANL. […] Păi bine fraților, chiar atât de meschini și de haini puteți fi???”
    Da, oamenii sunt de toate felurile (INCLUSIV ne-oameni), si unii CHIAR SUNT meschini si/sau haini – si este posibil ca asta sa nu fie din vina lor: ASA au inclinatia de la natura, si n-au avut ocazia / n-au reusit sa se schimbe; este ca o infirmitate psihica.
    Da’ pt faptul ca pot actiona in voie in felul acesta (spre ex – pt ca SUNT chiriasi ANL) – CINE raspunde, CINE-i controleaza? (Mai precis: cine N-O face – desi ar avea aceasta indatorire – dovada fiind faptul ca ei CHIAR SUNT chiriasi acolo…)

    „…nu mă pot abține privind atâta nedreptate!”
    Doar ACEASTA nedreptate n-o suporti? Dar cea din sistemul judiciar, unde asistenta de la maternitate care a lipsit cateva minute la „pardon” este arestata in urma incendiului izbucnit intre timp (NU din vina ei) iar violatorii si batausii agresivi sunt judecati in libertate? Dar cea din sistemul bugetar, unde tuturor bugetarilor le-a scazut salariul cu 25%, dar popilor nu, iar parlamentarilor l-a crescut? Sa mai insir?

     
    • dagatha

      Ianuarie 9, 2012 at 2:57 pm

      Apoi, dragă Victor, dacă ai avea un blog (ceea ce nu ar fi o ideea rea, zic eu😀 ), ne-am „duela”(evident doar în sens constructiv) în răspunsuri la postările celuilalt😆
      1. pentru cântecelul inițial, cei care-l cunosc, s-au prins deja, cum ai făcut-o și dumneata, iar celor care nu-l cunosc (deși nu cred să am atât de mulți cititori de această vârstă), le-ar fi imposibil să cunoască sensul parodiei fără cântecul original. Am intenționat, inițial, să pun un video, însă nu l-am gasit pe cel potrivit. Totuși, recizarea e binevenită🙂
      2. premisele, avantajele, dezavantajele, ca și toate celelalte precizări, nu fac decât să completeze această postare, lucru care mă bucură🙂. Intenția nu a fost să epuizez subiectul (cum aș putea face asta?) și nici să detaliez toate aspectele. Voiam doar să am câteva argumente pentru ideea că, într-adevăr, ce e prea mult strică. Probabil că introducerea e cam lungă pentru subiect, dar… ăsta mi-i felul😀.
      3. nu DOAR această nedreptate nu o suport. După cum se vede pe aici, m-am mai revoltat și cu alte ocazii. Aici DOAR despre acest subiect era vorba. În plus, era o explicație pentru faptul că DIN NOU am judecat oamenii și atitudinile lor, tendință de care observ că nu pot scăpa😀. Mai adaug că nu mă simt „atât de” perfectă (încălcare a regulii gramaticale intenționată😀 ) încât să urlu în gura mare nedreptărțile făcute de alții. Știi cum e cu paiul din ochii vecinului și bârna din propriii ochi🙂

       
  4. Ana lu' Manole

    Ianuarie 9, 2012 at 6:58 am

    La prima parte a articolului tau as mai adauga un motiv : noi ne aruncam in credite si datorita faptului ca -fata de occidentali- nu am stiut ce inseamna instabilitatea economica/a locului de munca. Pur si simplu a fost o notiune pe care nu numai ca n-am cunoscut-o ba mai mult, ne-am bazat pe valori care azi nu mai exista. Privatizarea a tot ce are loc astazi, acum si peste ani o sa aiba repecusiuni majore inclusiv asupra notiunii de proprietate.
    In ceea ce priveste casele dobandite prin ANL, am observat si noi acelasi fenomen. Stradutele dintre ele sunt pline de masini de lux.
    Cunosc o situatie cand cineva a cumparat casa ANL, pentru fiica sa de numai 2 ani, desigur, persoana publica taticul.
    E vorba de gradul de coruptie si mai ales de gradul nostru de nesimtire.

     
    • dagatha

      Ianuarie 9, 2012 at 3:00 pm

      da, sunt multe lucruri pe care occidentalii le văd altfel. Am înceout să cred că noi nu vom mai apuca să le vedem așa.
      Uneori mă apucă disperarea, alteori depresia, sunt momete când mă tem de ceea ce va veni, nu neapărat pentru mine, cât pentru ceea ce pot face pentru viitorul copilului meu..

       
  5. Ciprian Bojan

    Ianuarie 9, 2012 at 9:34 am

    Drept să spun, având în vedere că în decurs de 6 luni, anul trecut, am putut pierde de două ori tot ceea ce am agonisit alături de părinți- mă rog, mai mult părinții (e vorba de inundația din vara trecută și de incendiul din ianuarie, tot anul trecut), am început să prețuiesc toate astea mai mult! Să ne ferească Dumnezeu de astfel de drame!

     
    • dagatha

      Ianuarie 9, 2012 at 3:17 pm

      îmi amintesc de drama de anul trecut…😦 și știu că nu ți-a fost ușor.
      Eu spun aici despre altfel de oameni, cei care nu trăiesc în casele pentru care muncesc (sau nu!), ci le au pentru a-și arăta așa-zisa poziție în societate.
      Și noi am muncit de nei-au sărit ochii ca să avem locul nostru. Și vom mai munci vreo 30 de ani ca să plătim pentru asta. Dar mie, una, îmi ajunge ce am. Suntem fericiți că am reușit asta, ne temem că vor veni vremuri grele și că ratele nu se plătesc singure…dar sperăm că va fi bine. Din toate punctele de vedere🙂

       
  6. redsky2010

    Ianuarie 9, 2012 at 2:13 pm

    la multi ani in primul rand! un an bun si plin de realizari!
    mi-ar fi simplu sa dau exemple si sa-mi critic vecinii sau sa dau cu pietre in cei care abuzeaza de pozitiile sociale pe care le au. e greu sa ramai curat cand ajungi acolo sus. e si mai greu sa-ti vezi de propria ograda. fiecare are si plateste ce-a gandit si acumulat.
    dreptate nu exista in lumea asta, nici bun simt sau rusine. exista cei care au stomac sa faca orice, cei care n-au si privesc cu invidie si cei pe care nu-i intereseaza ce face celalalt.
    e adevarat ca cei de afara au educatie financiara, dar au si un fel de indiferenta, nu le pasa de capra vecinului si nici de marimea cotetului in care-si tine porcul.
    nu spun ca n-ai dreptate. spun doar ca atitudinea asta da doar dureri de stomac🙂

     
    • dagatha

      Ianuarie 9, 2012 at 3:20 pm

      La mulți ani și aici! Sănătate să fie!
      ai mare dreptate. nu mai există nimic din valorile cu care am fost crescuți. Nu știu care e cauza și mă interesează mai puțin asta. cât aș vrea să știu ce e de făcut?
      Durerile de stomac le tratez cu postările astea de…răcorire. Fie ele și cu aruncări de pietre :-)))

       
  7. psi

    Ianuarie 9, 2012 at 8:10 pm

    draga mea, eu simţul proprietăţii nu-l am. de-aceea am refuzat mereu să fac credit pentru casă. vecinii mei? cam toţi au apartamentele cumpărate imediat după decembrie optşnoo… acum îs pensionari. aşa că nu ne mai inundă şi nu mai bat cu ciocanul de şniţele în lambriuri. cel puţin nu la ciudatele ore când ajung eu acasă.

     
    • dagatha

      Ianuarie 9, 2012 at 11:26 pm

      🙂
      eu, în schimb, am visat mereu să am casa mea. Atât cât să mi-o permit.
      Am ajuns să-mi doresc ca deasupra noastră să se mute pensionari, că de ăilalți…m-am săturat😀

       
  8. Andrei

    Ianuarie 18, 2012 at 9:51 am

    Si americanii sunt atasati de casele lor, insa sunt atasati de casele parintesti. Ei nu sunt interesati de o casa pana la varsta de 30-35 de ani, cand drumul cariereri lor e deja pavat, apoi, abia asteapta sa „se aseze la locul lor”
    La noi, la romani, de ce sa platesti chirie 150-200 E pentru un apartament modest din provinicie, cand poti plati rata 300 E. Acum depinde si de nivelul de trai al fiecaruia.

     
    • dagatha

      Ianuarie 28, 2012 at 11:27 pm

      da, depinde de fiecare. De nivle de trai, de mentalitate, de planuri de viitor…

       
  9. pitici, dar voinici

    Ianuarie 28, 2012 at 10:59 pm

    subiectul nu l-ai epuizat,aici ai dreptate😀
    cred ca fiecare are o istorie intr-un sens ori altul, fiecare a trecut prin diverse experiente care au determinat alte actiuni: unii au decis sa stea cu chirie,altii sa stea cu parintii, altii sa faca rate…..dupa posibilitati si mentalitate
    eu vreau casa mea, inca nu o am….dar suntem pe drumul cel bun….cu putin noroc poate la finalul anului voi putea spune: ne-am mutat in casa noastra! deocamdata „acasa” este locul unde traim,unde ne desfasuram activitatile, ne traim viata alaturi de cei dragi ;)……dar,asemeni altora de varsta mea (cu copii probabil), imi doresc sa stiu ca e un loc undeva doar al nostru: muncim din greu pentru asta, avem perioade lungi cand nu stiu daca dormim 4-5 ore legate, alte perioade de relax caci nu avem ce face…..dar stim ca ceea ce facem e doar prin puterile noastre si asta e suficient!
    cunosc si eu ca si tine un caz legat de ANL: ambii cu salarii ultra (el director la gaze, ea intr-o pozitie ultra buna in aparatul central) si locuiesc in acel apartament pe care vor sa-l vand ca sa-si faca o vila, au masina ultra scumpa : apare iar intrebarea aia care da dureri de stomac: da’ ei saracii chiar nu aveau unde sa stea decat in blocurile pentru tinerii cu posibilitati financiare reduse😉

     
    • dagatha

      Ianuarie 28, 2012 at 11:29 pm

      mi-am dorit de când mă știu, casa mea. nu conta cât de mică și unde, dar să fie a mea.
      Am luptat mult ca să avem ceea ce avem accum, dar nu am sacrificat chiar tot pentru asta.
      Să dea Dumnezeu să fim sănătoși și fericiți în ea.
      Iar vouă, să vi se împlinească visul🙂

       

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
Blogul unei tipe oarecare

"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"

CÂRCIUMĂ DE FIȚE

îmi rezerv dreptul de a-mi selecta clienții

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Numai Filme

by Ana Ayana

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

JURNAL

Ajutor pentru luat zborul

SENSURI

De ce îi este omului de astăzi foame ? De iubire şi de sens. (N. Steinhardt)

Creatii manuale-Amy Crafts

Despre pasiunea pentru handmade

Poteci de dor

"Adevărul pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde

DrStoica / da-te-n blogul meu, te rog!

zâmbet, coaching, film, pamflet, fotografie, pareri, aiurea... dar hai sa fim pozitivi!

ComiCultural

Nu știu că nu știu nimic

Înşiră-te mărgăritare

Vorbe, cuvinte și litere prăfuite, despre lume, cu lume și pentru lume

Traista cu merinde

Toate lucrurile imi sunt ingaduite,dar nu toate sunt de folos.

Cu presa de perete

un blog de Alex Nedea

Machete Didactice

Machete didactice si materiale care vin în sprijinul mămicilor, educatorilor si tuturor celor implicati în educatia copiilor la scoală sau acasă.

Pishky's Blog

Numai cuvintele zburau între noi, înainte și înapoi - N. Stănescu

psi-words

... loc de joacă pentru cuvânt. serios!

Tiberiuorasanu's Blog

LECTURI, păreri, impresii de călătorie. Eu citez NU plagiez.

Valerica Oprisanu

Just another WordPress site

Spanac

Distribuitor autorizat de fazani hazlii

Cățărătorii

Când urci pe scara vieţii, nu uita să dai bună ziua tuturor, pentru ca atunci când cobori să aibă cine îţi răspunde

La Fée Blanche

Contesă de Chou-Fleur

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

Hapi. Riverwoman

Lift up the receiver, I'll make you a believer

Loc de dat cu capu'

sau cum să te fereşti de invizibil

Per aspera ad astra

Maison de santé

ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață

Blogul Buceginatura2000

Informatii despre Mediu, Turism, Bucegi sit Natura 2000

Pitici, dar Voinici

mens sana in corpore sano

Alma Nahe(r)

Să se ducă la muncă, ca să nu mai citească şi ei nişte almanahe!

Surorile Marx

globus de miuzici, filme si alte rautati

Redsky2010's Blog

Trecand prin viata cu ochii larg deschisi

Dictatura justitiei

Just another WordPress.com site

Ochiul care rade

Felii de viata

Tink3rbe11's Blog

Eu in forma bruta

Pruncu

de vorba cu mine insumi

Tabakera

...pentru ganduri la care nu pot renunta

Despre sufletul meu

Pentru că mulţi seamănă cu mine şi n-au curaj să spună

Pseudolirice

Pseudo lirice

%d blogeri au apreciat asta: