RSS

Pentru ce (nu) am blog?

17 Ian

Când am citit postarea Rokksanei, mi-am adus aminte că și Sufletista avea pe undeva aceeași leapsă. Nu am preluat-o atunci pentru că nu mi s-a părut de interes general, de ce mi-am făcut eu blog. Mai ales că am tot spus pe ici pe colo printre rânduri și comentarii. Dar iată că a venit momentul în care musai trebuie să punctez unele chestiuni. Până la sfârșit de va înțelege și de ce. Pentru tonalitate, cu iertare-mi fie, dar dacă tot e marți, prefer să ucid toate ceasurile rele aici, în postarea de față.

Plecarea cu o bursă Comenius, presupune suficient de multă muncă pentru a demonstra că meriți banii care s-au investit în tine. Printre multe altele, era necesar să public experiența mea acolo în cât mai multe locuri. Un blog mi s-a părut o idee bună pentru a scrie despre asta. Învățasem ce înseamnă „a blogăi” doar la modul general. Singură l-am făcut (da, sunt mândră de asta!) și apoi am învățat pe parcurs cum stau lucrurile pe aici. Primul comentariu a aparținut Sufletistei, care a făcut, astfel, descoperirea vieții ei, adică io! 😀 . De acolo au curs comentarii, am început să interacționez cu lumea bună 😉

Blogul l-am gândit ca o chestiune universală: scriu ce-mi trece prin cap. De la lucruri serioase, la cele mai puțin serioase. de la stări sufletești, la chestiuni obiective (sau nu) ale realității cotidiene. Știu că unii preferă să aibă bloguri separate pentru tematica abordată. Eu le-am vrut pe toate ale mele la un loc. Pentru că sunt experimente și experiențe care îmi aparțin, și dacă vreau vreodată să le re-trăiesc, trebuie doar să caut în cuprins. Am vrut să fie un amalgam: de toate pentru toți. Și ce dacă secțiunea „Culinare” nu are legătură cu secțiunea „Literare”? Cititorii pot fi variați. Unii trec și pleacă, alții rămân.

Apoi mi-a trecut prin cap că nu le-ar sta rău textelor mele „poetice” antice și de demult, în căsuța lor, aici. Și le-am pus pe toate. Mi-a luat ceva vreme, dar pentru mine, a meritat.

Nașterea blogului a coincis cu o perioadă extrem de …turbată, în care teama de puterile malefice ale oamenilor curpinși de răutate, mă obseda. O perioadă de curățare a sufletului personal de apăsările lui. O perioadă de re-corectare a traseului pe care l-am ales pentru viața mea. În unele postări s-a simțit asta, în altele, nu. Mereu am fost o fire veselă. De cele mai multe ori, reușesc să fac haz de necaz. Alteori, mă simt doborâtă și mai cad, dar îmi revin spectaculos de repede (spre mirarea unora). Cred că e o chestiune genetică a femeilor din familia mea. Au fost postări mai vesele, altele, mai triste. dar m-a bucurat enorm când cineva a apăsat butonul Like sau a lăsat ca semn chiar și doar un zâmbet.

Apoi au început jocurile. Dădusem peste Papă, dar nu am îndrăznit să mă alătur duzinei. Când a preluat Pisicimea sa, m-a ispitit cu toate cuvintele ei frumoase. Ceea ce a ieșit, este o compilație originală între ideile lexicale ale ei și puterea mea de a controla cuvântul. Pentru că multe au plăcut, asta m-a încurajat să merg mai departe. Așa am creat Jurnalul unei fete cuminți. Pentru că fiecare avea o serie interesantă dintr-o poveste: RedskyAlmanahe, Vero sau Scorpio, eu de ce să nu am? 😉 Pentru că îmi plac provocările, „m-am băgat”, treptat, în fiecare joc.

De multe ori m-am regăsit în scrierile lor și le-am spus asta. Nu, nu am zis că au scris despre mine, ci că mă regăsesc în scrierile lor. Atenție, este o precizare esențială! Știți că Liviu Rebreanu a avut probleme la apariția romanului Ion, pentru că unii s-au recunoscut în pielea personajelor, de altfel, fictive, ale autorului? And we would NOT like that to happen to us, would we??? :mrgreen:

Dacă cineva simte familiar un text de-al meu, nu poate decât să mă bucure! Înseamnă că nu sunt nebună sau că nu sunt doar eu nebună 😆 Sunt chestiuni ce țin de universalitate: revolta, dragostea, ura, râsul. Doar că fiecare are experiențele lui. DAR! Eu nu scriu despre nimeni aici, decât despre mine însămi!!! Despre trăirile mele, despre lucrurile mele, despre ideile mele (bune sau rele), despre familia mea, despre revoltele mele, despre tot ce este al meu! Ei bine, DA! dragă cititorule dezamăgit! Sunt de un egoism rar întâlnit! EU sunt blogul acesta! Blogul acesta înseamnă EU! Nu căutați corespondențe care nu se cuvin, nu reconstituiți realitatea după ceea ce scriu sau după ceea ce vă imaginați că scriu! Nu așa se face! Eu nu copiez nimic de la nimeni, îmi asum ceea ce scriu, DAR dacă ai trecut pe aici și ți-a plăcut, nu-ți asuma cu vanitate lauri ce nu ți se cuvin!

Și încă ceva!

Am ales să postez aici ca D’Agatha. Foarte puțini îmi știu identitatea reală. Și asta nu pentru că aș avea ceva de ascuns, ci pentru că D’Agatha e altcineva decât cine este trecut pe un buletin. Iar aici e locul meu de liniște și de bună dispoziție. Aici mă retrag când mă enervează vecinul de la trei, aici când vreau să urlu că-mi iubesc copilul, aici când am nevoie să mă descarc sau când am inspirație să creez. Când, cum și despre ce am eu chef! Mi-ar plăcea tare mult dacă mi-ai respecta dreptul la intimitate! Nu mai scotoci, cititorule să afli cine sunt. Nu ai să găsești nimic mai interesant. Tot ce este nevoie să știi, găsești AICI sau citind printre rânduri.

Iar dacă tu crezi că ai făcut marea descoperire, păstrează pentru tine!

Anunțuri
 
38 comentarii

Scris de pe Ianuarie 17, 2012 în Despre viață

 

Etichete: , , , , , , , ,

38 de răspunsuri la „Pentru ce (nu) am blog?

  1. redsky2010

    Ianuarie 17, 2012 at 1:40 pm

    hmmm, inteleg ca cineva te-a suparat rau. sper sa treci peste, sunt tot felul de oameni in jur, nu merita sa-i bagi pe toti in seama. unii nu pot crea sau sunt invidiosi pe ceea ce ai tu. zambeste si treci mai departe! ia doar laudele cu tine si cuvintele bune! numai si numai bine, omule ascuns in spatele d-agathei!

     
    • dagatha

      Ianuarie 22, 2012 at 12:16 pm

      mai răbufnim și noi uneori, nu?
      urlăm, ne descărcăm , le lăsăm în spate și mergem mai departe 🙂

       
  2. psi

    Ianuarie 17, 2012 at 2:19 pm

    eu mă regăsesc deseori în scrierile tale şi rezonez cu felul tău de a gândi şi de a vedea lucrurile. cred că de aceea ne-am şi găsit. de-ar fi să scriu un răspuns la întrebarea de ce mi-am făcut blog, în mare parte aş reda, poate nu neapărat la fel ca şi formă, dar în mare parte ca şi sens, ceea ce ai scris tu.
    mă bucur să te cunosc prin blog. 🙂 şi îţi mulţumesc.

     
    • dagatha

      Ianuarie 22, 2012 at 12:18 pm

      oameni ca tine și ca toți cei cu care m-am intersectat pe bloguri, chiar și cei care nu au fost neapărat de acord cu ceea ce am scris, m-au făcut să mă simt apreciată și respectată. așa că mulțumirile pornesc de la mine 🙂

       
  3. scorpio72

    Ianuarie 17, 2012 at 2:29 pm

    Fatule(de la fata),femeie,mama…lasa lumea..,lasa explicatiile…fii doar tu,D’agatha..restul chiar nu intereseaza…
    Si mie mi s-a intamplat sa mi se spuna ca se mai regaseste cate cineva printre randurile scrise de mine.
    Insa,la fel..fiind experiente de viata,ma gandesc,ca poate cine citeste,invata,il pune pe ganduri sau isi spune o parere cum ar fi facut…
    Tu mergi in continuare cu DUZINA si PROVOCAREA ,ca o faci bine,da? 🙂

     
    • dagatha

      Ianuarie 22, 2012 at 12:20 pm

      Scorpiuță dragă, nu știu dacă explicații am vrut să dau, dar revolta sigur mi-am arătat-o!
      de duzină…m-am reapucat. mai greu cu împărțitul timpului 🙂

       
  4. pitici, dar voinici

    Ianuarie 17, 2012 at 3:36 pm

    hei, da’ cineva te-a suparat rau!
    uita ca nu m-am gandit sa scriu un post despre motivul pentru care am „blog” pentru ca…..atunci cand ma gandesc la blog ma gandesc ca e un loc pentru sufletul meu si acolo scriu ce simt eu, ce vreau eu….cam tot ce ai scris tu mai sus 😀
    acuma…….o intrebare pentru mataluta: chair crezi ca cine te-a suparat va pricepe ceva din ce ai scris? adica va cred eventual ca-l mai si lauzi :)) sau ca te-a inspirat 😀
    sa fim seriosi, sunt atatea specimene….de asta ai posibilitatea sa scrii la TINE pe blog ceea ce simti, de asta poti sa nu aprobi unele comentarii daca e cazul…..aici e casa ta unde ai dreptul sa nu lasi pe oricine sa intre, bine?
    ai un suflet frumos si e pacat sa te lasi influentata/suparata de cine stie cine!!!
    tu vezi-ti de ale tale si fa-o la fel ca pana acum ca e bine asa! din moment ce suntem atatia care citim postarile tale, discutam cu tine…asta inseamna ceva 😉
    o zi frumoasa iti doresc alaturi de pint :)…..restul e istorie!

     
    • dagatha

      Ianuarie 22, 2012 at 12:35 pm

      știi, la intrarea în orice casă, este un covoraș la ușă. Asta ca să-și șteargă lumea cizmele înnoroite și să nu împroaște casa omului :-)))
      Mulțumesc pentru apreciere. Supărările nu merită să rămână în suflet mai mult decât e necesar. 🙂

       
  5. pitici, dar voinici

    Ianuarie 17, 2012 at 4:15 pm

    na’ acum mi-am dat seama cat sunt de obosita: scuze pentru „ma gandesc” bis :D….se vede ca sunt nedormita de atatea zile si nopti :D….

     
    • dagatha

      Ianuarie 22, 2012 at 12:36 pm

      idem! (la nopți nedormite mă refer 😀 )

       
  6. Zamfir POP

    Ianuarie 17, 2012 at 4:56 pm

    A propos de ultimul paragraf: ce ţi-am făcut ,de ne pui să te răbdăm, când te enervează vecinul de la trei, când vrei să urli că-ţi iubeşti copilul, când ai nevoie să te descarci sau când ai inspirație să creezi?
    Dar, acum ne-am obişnuit şi nu am putea fără tine!

     
    • dagatha

      Ianuarie 22, 2012 at 12:41 pm

      păi ați face bine să nu puteți fără mine!!!
      😆
      Cât despre vecinul de la trei…musai s-mi mai fac timp să povestesc! Când a scris el, Creangă, „Prostia omenească”…sigur a avut muză!

       
  7. Ciprian Bojan

    Ianuarie 17, 2012 at 7:40 pm

    Aveai la început blogu’ tău fiindcă așa voiai tu! Acum vor și alții să aibă minune de blog ca al tău! 😀

     
    • VictorCh

      Ianuarie 18, 2012 at 11:53 pm

      In primul rand acuma vor si altii ca ea sa-si aiba in continuare blogul, si sa continue sa si-l „mobileze” cu texte si idei la fel de bine ca si pana acum.

       
      • dagatha

        Ianuarie 22, 2012 at 12:44 pm

        Victor, nu cred eu că am atât de multe lucruri de „furat” aici, pentru că sunt doar experimente și experiențe personale. Se mai laudă lumea, atât 🙂

         
    • dagatha

      Ianuarie 22, 2012 at 12:42 pm

      Ciprian, nu vor. își asumă doar merite pe care nu le au.
      Dar sună bine rău asta cu „Minune de blog”! 😳
      Mulțam fain.
      🙂

       
  8. vavaly

    Ianuarie 17, 2012 at 8:41 pm

    Ai asa de multi prieteni draga Agha, incat dusmanii nici numai conteaza. Dar de fapt nici nu cred ca e vorba de dusmani, poate doar niste bagatori in seama care se straduiesc dar nu trebuie sa si reuseasca a fi bagati in seama. Tu esti simpatica, iubita, admirata prin ceea ce scrii. Pentru cititori esti cea care scrii aici. Restul conteaza doar pentru tine si pentru familia ta.
    Noi te iubim si te imbratisam strans sa iti ajunga mult mult si sa te apere de ochii rai.

     
    • dagatha

      Ianuarie 22, 2012 at 12:46 pm

      Mulțumim pentru îmbrățișarea caldă și pentru felul în care ați arătat mereu că în spatele vorbelor voastre sunt fapte minunate!
      Am suficient de muli oameni apropiați, într-adevăr, încât să nu mă gândesc decât la lucruri frumoase 🙂

       
  9. almanahe

    Ianuarie 17, 2012 at 8:42 pm

    eu mi-am făcut blog fiindcă o prietenă avea şi mi-a zis că e interesant, că o să cunosc oameni noi şi interesanţi….ei, bine, aşa s-a întâmplat(şi între paranteze fie spus, ea s-a lăsat cam tot atunci de blogărit); am început pe 360-ul yahoo şi a fost interesant fiindcă soarta sau cine ştie cine m-a întâlnit cu o parte din oamenii din virtual întâmplător şi-n real, chiar dacă locuiam în oraşe diferite. Devenea din ce în ce mai interesant. Pe urmă s-a închis 360-ul…o vreme n-am mai scris, apoi o altă prietenă(nici ea nu mai scrie acum, dar era destul de activă înainte şi foarte veche în blogosferă) mi-a propus să-mi mut textele de pe 360 pe wordpress. Aşa am şi făcut…şi iată-mă, aici, descoperind noi şi noi lumi…şi oameni foarte OAMENI(dacă mă pot exprima aşa 🙂 ).
    În plus, cu o parte dintre cei din blogroll m-am întâlnit şi-n real; însă am o prietenă în virtual, blogăriţă şi ea, cu care vorbesc de 2 ani la telefon, dar nu ne-am văzut niciodată…însă ne ştim toate cele…cam atât despre…restul decurge normal…duzina preluată de psi© a devenit ca un motoraş, pentru mine cel puţin…

    nu ştiu dacă te-a supărat cineva, dar dacă da, nu cred că merită atâtea explicaţii, zău! scrii pentru că vrei, despre ce vrei, pentru cine vrei…te îmbrăţişez, d’agatha!

     
    • dagatha

      Ianuarie 22, 2012 at 12:48 pm

      almanahule (parcă ți-a mai zis cineva așa, nu? 🙂 ), ce să zic…eu de scris tot am să scriu. Poate mai bine, poate mai puțin bine. Aici e ca o ușă deschisă: intri, îți place, mai stai, nu, cauți altă ușă, dar fără să o trântești pe asta la plecare, nu?
      Oricum, m-am răcorit 🙂

       
  10. tink3rbe11

    Ianuarie 17, 2012 at 9:01 pm

    Crede-ma ca mi-a venit sa te aplaud….n-am mai citit de mult un blog cu atata nerabdare si placere.Ma bucur ca am ajuns pe blogul tau si ca atunci cand pot te citesc,ma bucur sa am bloguri de oameni cultivati(cum spun eu), oameni mereu veseli si nici eu nu inteleg preferinta unora de a sti mai multe despre cel care detine blogul.O fi el internetul un taram fara frontiere dar este singurul loc in care iti poti pastra identitatea in spatele unui monitor (cu exceptia celor care hakaresc si se pricep sa te si gaseasca)

     
    • dagatha

      Ianuarie 22, 2012 at 12:53 pm

      😳
      atâtea complimente pe centimetru pătrat n-am mai avut de mult 😳
      Eu ce nu înțeleg de ce trebuie să conteze cine e în spatele blogului? Că dacă voiam laude și flori, aveam grijă să scriu peste tot cine sunt și ce e cu mine. Dreptul ăsta la intimitate e greu de respectat uneori.

       
  11. abisurile

    Ianuarie 17, 2012 at 10:20 pm

    Eu sunt de parere ca nici nu merita efortul de a justifica de ce blogul. Pur si simplu face parte din micile placeri ale vietii -daca pot spune asa- un mod de a ne exprima creativitatea, a socializa , a partaja idei si a le face sa evolueze . Intalnirile sunt in marea lor majoritate placute. Exceptiile se pierd in fileu nici nu merita amintite.

     
    • dagatha

      Ianuarie 22, 2012 at 12:56 pm

      nu am vrut-o chiar ca o justificare. Ziceam și mai sus că m-a ajutat să mă răcoresc :-)))
      Eu am avut numai experiențe plăcute aici, E drept că m-am ferit de controverste care puteau degenera. Până la urmă idee e să te simți bine printre postări, nu?

       
      • abisurile

        Ianuarie 22, 2012 at 1:38 pm

        Ideea a sa ramai autentic, eventual sa si socializezi intr-un mod civilizat. Si , mai ales, sa iti faca placere sa continui .

         
      • dagatha

        Ianuarie 22, 2012 at 2:52 pm

        autentic nue greu să rămâi, atâta vreme cât nu te minți singur.
        Depinde de tine cum alegi să te simți 🙂

         
  12. Cita

    Ianuarie 17, 2012 at 11:19 pm

    Lumea asta virtuala e asa de mare si atatea fatete intunecate are!
    Multa lume chiar nu e sanatoasa!
    Am un cititor din Rusia care cred ca traduce ce scriu caci altfel nu inteleg ce tot sta pe blogul meu! E greu sa te pastrezi neatinsa intr-o imensitate necontrolabila!
    Tu vezi-ti de drum si de hoby.ul tau! Scrie caci cuvantul vindeca si mangaie!

     
    • dagatha

      Ianuarie 22, 2012 at 12:57 pm

      😆
      Deci se poate și mai rău?
      Atunci mi-a trecut de tot!
      😆 😆

       
  13. eumiealmeu

    Ianuarie 18, 2012 at 8:25 am

    toate ca toate, dar ideea jurnalului unei fete cuminţi te reprezintă 100% 🙂
    pusi-cat şi nu mai pot de dragul meu că am găsit aşa comoară şi că n-am îngropat-o, ci am lăsat-o şi pentru alţii…
    an frumuşel, fără mari eforturi…
    ei, îţi place cum sună această urare? şi implicaţiile ei?

     
    • dagatha

      Ianuarie 22, 2012 at 12:59 pm

      Crezi??? 😀
      Am ezitat asupra titlului, dar ăsta s-a lipit de la început și așa a rămas, chiar de nu oi fi eu vreo Simone de Beauvoir…
      🙂

       
  14. VictorCh

    Ianuarie 18, 2012 at 11:59 pm

    De ce blog?
    Nu stiu DE CE n-ai dat cel mai simplu raspuns cu putinta (si inca e un raspuns care poate fi contrazis dar nu poate fi combatut): DE-AIA!

     
    • dagatha

      Ianuarie 22, 2012 at 12:59 pm

      Era simplu, într-adevăr, dar nu mă ajuta să mă descarc!
      :-)))
      Și voi nu prea ați fi avut ce citi 😀

       
  15. pisicaru

    Ianuarie 19, 2012 at 4:22 am

    Faine cuvinte pline de adevar, poate ca blogurile ne fac mai buni si mai curati sufleteste, adeverind inca o data ca exista persoane care au ginduri si trairi asemanatoare. O zi faina.

     
    • dagatha

      Ianuarie 22, 2012 at 1:00 pm

      Mulțumesc pentru gândul bun, Pisicarule 🙂

       
  16. Pantusha

    Ianuarie 22, 2012 at 1:46 pm

    Mare bucurie sa vad ca la modul obiectiv, fara sa te cunoasca, destul de multi apreciaza „vocea” ta 🙂 Un salut cald tuturor care ti-au postat un gand bun aici (sau la alte subiecte). Pantusha stie de ce 😉

    Pupcenko si abia astept o postare noua!

     
    • dagatha

      Ianuarie 22, 2012 at 2:53 pm

      ce căutai în spam, Păntușa???
      🙂
      Ce postare, soro? cu atâția viruși în jur…

       

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
Cosmisian's Blog - Ganduri Neinfinite

“I've lived through some terrible things in my life, some of which actually happened.”― Mark Twain

Blogul unei tipe oarecare

"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"

CÂRCIUMĂ DE FIȚE

îmi rezerv dreptul de a-mi selecta clienții

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Numai Filme

by Ana Ayana

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

JURNAL

Ajutor pentru luat zborul

SENSURI

De ce îi este omului de astăzi foame ? De iubire şi de sens. (N. Steinhardt)

Creatii manuale-Amy Crafts

Despre pasiunea pentru handmade

Poteci de dor

"Adevărul pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde

DrStoica / da-te-n blogul meu, te rog!

zâmbet, coaching, film, pamflet, fotografie, pareri, aiurea... dar hai sa fim pozitivi!

ComiCultural

Nu știu că nu știu nimic

Înşiră-te mărgăritare

Vorbe, cuvinte și litere prăfuite, despre lume, cu lume și pentru lume

Traista cu merinde

Toate lucrurile imi sunt ingaduite,dar nu toate sunt de folos.

Cu presa de perete

un blog de Alex Nedea

Thaumaturge

talk about candles, circles, planets, stars, bananas, chants, runes and the importance of having at least four good meals every day”

Machete didactice

machetedidactice.com

Pishky's Blog

Numai cuvintele zburau între noi, înainte și înapoi - N. Stănescu

psi-words

... loc de joacă pentru cuvânt. serios!

Tiberiuorasanu's Blog

LECTURI, păreri, impresii de călătorie. Eu citez NU plagiez.

Un blog de poveste

Oborul cu fantezii

Valerica Oprisanu

Just another WordPress site

Spanac

Distribuitor autorizat de fazani hazlii

Cățărătorii

Când urci pe scara vieţii, nu uita să dai bună ziua tuturor, pentru ca atunci când cobori să aibă cine îţi răspunde

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută. crochiuri. cotidiene

Hapi. Riverwoman

Lift up the receiver, I'll make you a believer

Loc de dat cu capu'

sau cum să te fereşti de invizibil

Per aspera ad astra

Maison de santé

ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață

Blogul Buceginatura2000

Informatii despre Mediu, Turism, Bucegi sit Natura 2000

Alma Nahe(r)

Să se ducă la muncă, ca să nu mai citească şi ei nişte almanahe!

Surorile Marx

globus de miuzici, filme si alte rautati

Redsky2010's Blog

Trecand prin viata cu ochii larg deschisi

Dictatura justitiei

Just another WordPress.com site

Ochiul care rade

Felii de viata

Tink3rbe11's Blog

Eu in forma bruta

Pruncu

de vorba cu mine insumi

Tabakera

...pentru ganduri la care nu pot renunta

Despre sufletul meu

Pentru că mulţi seamănă cu mine şi n-au curaj să spună

Pseudolirice

Pseudo lirice

%d blogeri au apreciat asta: