A Mid-Winter Evening Tale

De data aceasta are și cuvinte 🙂 , pentru că povestea continuă.

După experiența de azi, mi-am dat seama că imaginea postată pentru WW aici este total irelevantă. Prin urmare, a trebuit obligatoriu să revin, pentru că altfel, aveați să ratați frumusețe de poveste într-o seară de iarnă. 🙂

Urăsc iarna!!!! Asta am mai spus-o. De ce? Să recapitulăm:

  • Frigul! Ăsta mă ucide negreșit (și fără îndoială 😀 ). Dacă ai noroc de un pui de Crivăț, frecvent, de altfel, în zonă, ți-ai asigurat gratis o ședință de criogenie, căci așa rămâi, înghețat, unde te-a prins.  Probabil caloriferele veșnic reci din copilărie m-au făcut să-mi doresc dintotdeauna sobă cu lemne. De aceea, când am avut la îndemâna una, era să-mi omor consortul de căldură. Eu mai puneam „un lemnuc” pe foc, el deschidea geamul. În creierii nopții și-a dat seama că eu sabotam întreaga acțiune, zădărnicindu-i lupta pentru supraviețuire, și a pus piciorul în prag: „Până aici, femeie! Niciun lemn în plus!”
  • Umezeala! Aia de-ți pătrunde prin orișice fel de cizme, indiferent de piele, de mărime, de grosime, de material sintetic etc. Oriunde calci, fie zăpadă umedă care se topește instant, fie noroi cu tona.
  • Zilele scurte! Întunericul mă scoate din minți. Am senzația că nu am niciun spor în nimic, pentru că se face noapte aproape imediat.
  • Lipsa de activități antrenante! Mai ales când este vorba de copil.

Aș mai avea o mulțime de motive, dar nu despre asta este vorba astăzi aici.

Ninsoarea de azi s-a întrecut cu gluma. Copilul – sătul de stat în casă, proaspăt cules de la grădi, plictisit de aceleași jucării și de părinții care nu înțeleg că trebuie OBLIGATORIU să se joace „șineva cu mine”. Așa că, decretăm: ne schimbăm și ieșim cu sania afară!

Ne-am plictisit repede, așa că am început o bulgăreală pe cinste!

Ne-am luptat….

E lesne de înțeles cine a câștigat, nu?

Am făcut îngerași de zăpadă…și am vrut să vedem ce gust au fulgii 🙂

Omul de zăpadă nu ne-a ieșit pentru că era prea moale și pufoasă, dar ne-am încadrat în decor 😀

Distracția a fost maximă. Vecina a ieșit cu un vin fiert…

Apoi i-am arătat lui tati cum se curăță zăpada din fața blocului

Am însemnat mașina, ca să fin siguri că nu ne-o ia nimeni…

Și am fugit în casă la căldurică 🙂

Happy WW pentru cei care ne-au comentat incipitul aventurii din miercurea silențioasă, în semn de mulțumire pentru că au trecut pe la noi 🙂 : abbilbal, TU1074, DJ, posesoarea de pitici voinici, abisuridiverse, Doru, RokksanaPisicimea Sa, Ema, Ciprian, Carmen, Costin, cer senin, Moi, Anaconde, Almanahe, Andreotti, Vero, Tiberiu, Yousef, Max Peter

39 de comentarii

  1. Iarna, aşa, urâtă cum e, văd că te-a învins( şi ea), d’agatho, căci uite câta veselia se tăvăleşte prin nămeţi. Sunteţi oamenii ei, aşa că schimbă partea cu „o urăsc”, că nu ţine!

    …iar omuleţul tău mic m-a topit…

    • are și ea, beata biata, frumusețea ei, atâta vreme cât întrunește două condiții esențiale: a) se termină odată cu sărbătorile; b) nu trebuie s stau mai mult de două ore afară, cum a fost cazul ieri 😀

      • dagatha, nu chiar orice! dar hai să recunoaştem că nu ştiu să urăsc şi că ceea ce nu îmi place, îmi este indiferent. 😉
        şiii… gerurile cele mari au venit! asta da bucurie! 😀

      • pfui! cum nu știu eu să strunesc cuvintele astea! A ieșit…ca o cizmă stricată! 😦 Dar tu mă ierți, nu-i așa? 🙂
        ger zici??? Aici a înghețat și gheața, dacă vrei să știi! 😆

  2. mi-a placut parte cu „un lemnuc ” in plus pe foc….un an am stat undeva unde am avut soba…a fost singura iarna cand am stat fara sosete si imbracata sumar in casa…si tot asa, mai puneam un lemnuc,mai deschideam geamul sa nu ma sufoc…da’ cine era rosioara in obraji de caldura? 🙂

    vad ca v-ati distrat pe cinste, pintu a gasit pe „sineva” sa-l scoata din plictiseala…bravo 🙂 ma bucur pentru voi …

  3. …tu știi ce mă bucur, dagatha mea, că ai văzut în final partea bună a ninsorii, a frigului, a umezelii și a zilei scurte????….ai făcut dintr-o miercuri fără cuvinte o poveste de-o ții minte!:))))

  4. Heheheee! Mi-a placut la nebuniee! Pupiciovics de la Bucuresti unde-n casa singur esti :))) Sa mai spun ca pe o gheata de toata pomina am inaintat cu ajutorul ….vantului puternic ?! Si fara voia mea, nu glumesc.

    As prefera sa fiu la voi la cucuietii din deal 🙂 Se vede din poze spiritu’ al bun 😉

  5. Una dintre cele mai frumoase poveşti de zăpadă, pe care ţi-am citit-o cu ochii sufletului, simţind cum pe dinăuntrul meu începe, cald, să mă ningă. Privindu-vă, împreună, voi şi neaua, am simţit cum înăuntrul, copilului din mine îi porniseră la zbenguială toate gândurile, ronţăind la ţurţuri şi mâncând bulgări de omăt, dansând cu fulgii, şi, la sfârşit, zâmbind unor chipuri de omuleţi desenaţi cu acea inocenţă care doar copilăriei îi spune pe nume o amintire pe care ai asculta-o în neştire, pentru că pot să îţi văd cuvintele, nu doar să ţi le citesc; te aud cu ochii…şi îţi mulţumesc pentru toate urmele pe care le-ai făcut să le ating.
    Copilul tău e cea mai frumoasă poveste a tuturor ţie anotimpuri.

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s