Duzina de cuvinte (16) – Poem

e vremea să zbor…

până și munții își plâng eternitatea în erupții

smulgând miezul pământului

să-l dea cerului ofrandă

ți-am făcut gura mugur

și i-am sorbit dulceața întreagă

ca să te pot ține cântec la piept,

leagăn de gânduri și doruri

în timp ce luna pustie vechează somnuri adânci

am luat forma ta

și mi-am făcut-o culcuș

cioplit în lemn alb de mesteacăn

mi-e dor s-aud tropot de inimi flămânde

răscolind noaptea blândă

ți-am împletit din nuiele lăcaș

de stat cu capul în mâini în surdă sălbăticie

dar nu-ți aud încă glasul

și-ți tânjesc mângâierea

20 de comentarii

  1. E vremea să-ți mai spun,
    a nu știu câta oară,
    că visurile îmi devin erupții
    iar din visul cu tine crește un mugur
    căci te vrea întreagă
    înveșmântată-n cântec
    departe de fraza pustie
    ce încearcă să-ți redea forma
    adormită-n umbra unui mesteacăn
    pe lângă care adie tropot
    de rostiri de noapte blândă
    cernută peste nuiele albe
    în cea mai cruntă sălbăticie,
    ca să nu mă mai poți vedea
    cerșindu-ți umbra…

    🙂 mulțumescu-ți bună gazdă că mi-ai lăsat loc de rostire pe minunatu-ți tărâm! 🙂

    • O duzină cu acte în regulă aici pe pagina mea! 🙂

      e vremea să-ţi cânt!
      erupţii maligne
      mi-adorm câte-un gând
      spre ochi verzi şi coline.

      un mugur răsare,
      mesteacănu-i mut,
      iar cântecul pare
      să geamă pierdut.

      n-ai chip şi nici formă
      eşti tropot şi-atât
      hoinar fără noimă
      din umbră născut.

      lumina întreagă
      nicicum nu te-mbie
      doar noaptea te leagă
      de sălbăticie

      privirea ta blândă
      m-adoarme sub stele,
      pustie, plăpândă
      pe-un pat de nuiele

      • Deci io când îl bag pă zâmbăreț (adică pă acest 🙂 , mă-nțelegi) la înaintare se cheamă că nu mai am vorbele la mine, căci mut rămas-am! Ce duzină, ce cuvinte, mă băgași în epoca lu’ Tacimucles ălmăust veri forevăr! 😀

      • Esti „prea tanara”, dagatha! (SI nu prea atenta…) „Taci-mucles”, nu „taci-mulces” – iar accentul este semi-român si – da – semi-latin. (Sau o fi doar un simplu mistype?)

      • (Si totusi – pt informarea mea – (sa ma scuzi ca insist): nu iti fusese cunoscuta „formularea” „mucles”, SAU fusese doar un simplu mistype – in care caz am gresit ca l-am „taxat”?)

      • Sunt tânără, dar nici chiar așa! :-)))
        A fost o neatenție, așa cum văd că se întâmplă destul de des în ultima vreme.
        Sunt mereu pe fugă, așa că am dezvoltat o superficialitate …care stă ca lipitoarea de mine. Uneori scriu cu ochii după copil, alteori mai fac trei lucruri în același timp. Și tastez „Trimite un comentariu” fără să mai verific. Repezită din fire, mi se încrucară silabele :-)))

  2. Atâtea doruri nerostite strânse-n ochi, dar aud cum îţi tremură vocea tăcerii când simţi nespusul preatârziu, simţindu-te cu te duci şi cum vii fără să pleci însă, fără însă să stai, adăstând doar rugului adormitelor mele visuri neasfinţinde…asta am simţit când ţi-am citit tăcerea deschizândă a aşternerilor tale, atât de atingătoare.

  3. Stimate domn Victor Ch, dacă îmi permite Agatha, ca între prieteni, încerc o desluşire, pentru că îmi pare lesne…Minunata fiinţă s-a jucat, cu ghiduşie, în cuvinte…asta a făcut cu tacinumaiştiucum…o năzdrăvănie…iar pe domnia voastră vă bănuiesc de simţul umorului; arătaţi-vi-l!

  4. Camelia: Multumesc frumos pt „banuiala”; mi-ar place sa cred ca este intemeiata (eu ASA stiam) – da’ UITE ca momentan „ma caut” degeaba, ca nu „dau de el”: bagsama momentan mi-‘oi fi „ratacit” pe undeva respectivul simt…
    (Am inteles „piscatura”, si – recunosc – mi-o merit… Si sunt recunoscator pt eleganta verbala in care este „imbracata”.)

  5. Şi vă mai bănuiesc de ceva; că sunteţi bănăţean de-al meu, meleaguri pe care le-am părăsit însă de ceva vreme…destulă…să îmi spuneţi, rogu-vă, de’i aşa.

    • DIN PACATE respectiva „ratacire” NU este (din motive mai mult sau mai putin obiective, care „tin de” imprejurari… neprielnice din viata reala – prin contrast cu lumea virtuala) parelnica (Ah! Parfumul exprimarilor arhaice! Basmele copilariei, PLUS Rodica Ojog-Brasoveanu, Ioan Dan & co…), da’-‘mi place sa cred (vreau sa sper) ca este doar vremelnica.

      Si-o precizare: sunt unul singur (nu m-am dedublat – INCA), nu ma simt catusi-de-putin (cel putin in viata asta) „domn” si imi este cat se poate de suficient respectul intrinsec continut in comunicari, nesimtind ABSOLUT DELOC nevoia respectului formal reprezentat de exprimarea reverentioasa cu „pluralul de majestate” (glumesc, desigur – „de deferenta”), persoana a doua singular parandu-mi-se ca isi implineste PERFECT rolul, fiind absolut satisfacatoare. Multumesc!

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s