Ursuleții năzdrăvani se întorc! 😆
Ursuleților, noi oricum am bănuit că VOI ați învățat-o pe mami cum să facă fluturele, așa că nu era o problemă cu postarea anterioară. Dar ne bucurăm nespus că ne-ați mai arătat câte ceva din ideile și talentele voastre 🙂
Pentru că am observat ulterior că una dintre cerințe era ca lucrarea să fie făcută si cu cei mici, și la fluturașii noștri nu se vedea acest lucru… am mai făcut astăzi niște felicitări cu ursuleții mei.
Cu siguranță, că bunicile ar fi tare încântate să primească un mărțișor care să le aducă aminte de nepoțeii scumpi. De aceea, am lucrat cu drag pentru bunici și pentru un super mega concurs niște felicitări miniaturale personalizate.
Sunt extrem de simplu de făcut.
1. Materiale necesare:
-foarfecă, lipici, coli colorate, cutter, fotografii în care apar copilașii dumneavoastră.
2. Tăiați un pătrat și îndoiți-l pentru a forma o felicitare. Tăiați o fereastră micuță cu un cutter (noi am făcut-o de 4×4 cm).
3. Pe fereastră am lipit un abțibild sub care vom prinde și ața mărțișorului.
4. Am decupat din hârtia cartonată colorată o floricică pe care am lipit chipul copilașului.
5. Floricica se lipește în interiorul felicitării.
6. Le punem într-un plic și le trimitem bunicilor 🙂
Ursuleții și mama lor 🙂
BLOG D'AGATHA 
Ptiu, minunea Domnului! Da’ ce nastrusnic de simple idei!?! (Mai precis – idei faine cu REALIZARE simpla…)
nu-i așa?
Mulțumim pentru prezență și aprecieri! 🙂
🙂 🙂 🙂
Multumim frumos pentru postare :)…a fost o surpriza pentru mine….ma gandeam ca sigur trebuie sa alegi unul dintre cele doua proiecte.
Ursuletii mei nazdravani au fost tare incantati ca i-am transformat in floricele :).
Si multumim tuturor pentru cuvintele minunate!
D’Agatha, tare apreciati si incurajati ne-am simtit pe blogul tau!
Este extraordinar cat de mult insenineaza sufletul o incurajare, un zambet, o apreciere….:)
Nu aveam cum să las deoparte aşa minunăţii 🙂
Scopurile concursului sunt mai multe: să încurajăm, să creăm, să admirăm, să aflăm idei noi, să ne bucurăm şi tot aşa.
mă bucură mult că aţi fost aşa activi!
🙂
Asa-i, ar fi fost pacat de ORICARE sa nu apara si sa nu participe la concurs – da’ frumos din partea dumitale ar fi fost sa fi precizat de la inceput ca participarea nu-i limitata la o singura „realizare”.
Acu’ macar mai asteapta nitel, ca poate or mai vrea si altii sa-ti mai trimita inca o realizare – doua.
ooo, dragă Victor, LA ÎNCEPUT nici nu m-am așteptat să am atâția participanți, nicidecum că ar fi vrut cineva să înscrie DOUĂ realizări în concurs!
În plus, am fost întrebată pe e-mail dacă se poate așa ceva, iar eu mi-am zis: de ce nu? Să fim creativi!
Sunt novice la organizat astfel de concursuri, așa încât…răbdare cu mine :-)))
Fir-ar sa fie de net! Am scris un comentariu „consistent” si (bineinteles) am uitat sa-l „copy” – si S-A PIERDUT. Incerc sa-l rezum.
Argumentul este valabil si se accepta. Vei sti (si vor sti si cititorii dumitale) pt altadata.
Pacat ca n-ai si publicat pe blog macar o „apdatare” dupa primirea acelui mail si luarea unei hotarari.
DE CE n-ai avea multi participanti (si inca SI MAI multe „participari”; si participarile DE CE limitate numeric – fie si la doua de participant? Poate vreunul are mai multe…) odata ce reusesti atat de bine sa „ajungi la sufletul omului”? (Dupa cum ATAT de multi iti scrisesem atunci cand… „ai chiulit”.)
😆
Păi nu spusăi că nici nu mi-a trecut prin cap să limitez ceva?
N-am limitat nimic. Nici la numărul de participanți, nici la numărul de participări.
E-mailul nu era o idee de o postare. Iar cine a citit comentariile și celelalte postări, știe de discuție, Cine nu, știe unde să mă caute ca să mă întrebe, iar eu voi lămuri ne-lămuritele :-)))
Da, am aflat atunci câți oameni sunt CARE mă citesc și mă apreciază, și, sincer, am fost
foartecopleșită!E-mailul n-o fi fost vreo idee „de-o postare”, da’ un „later edit” – merita! („Ne-limitarea” merita mentionata UNDEVA!)
Urmeaza un „victorism” – ne-doritorii sa fie avizati si sa nu citeasca: „Foarte coplesita”? 😆 „Coplesit” are PRIN SINE INSUSI functie de superlativ; vrei sa-i mai pui si grade de comparatie, ca la „mai superior” sau „cel mai maxim” sau „mai putin principal”?
(Rog a se remarca faptul ca N-AM „taxat” absenta lui „CARE” din „…cati oameni sunt *** ma citesc si ma apreciaza…”. 😛 )
Victor, ești „foarte incorigibil”! 😆 😆
Spre deosebire de mine, CARE ( 😀 ) mă „corijez” imediat ce mi se aduce la cunoștință :-)))
Mulțam de sesizări!
Din păcate, eu nu mai sunt nepoţel … din lipsă de bunici.
da, nu mai ești nepoțel, dar ești altceva pentru altcineva! asta contează! 🙂
Floricele cu feţe zâmbitoare; o felicitare căreia nu îi mai trebuie niciun cuvânt, e spus totul.
da 🙂
Victor, cu toată simpatia, las-o mai uşurel, pentru că şi domnia ta face greşeli, ţi-o spun cu prietenia. Fii, rogu-te, mai unduitor.
Multumesc pt atrasul atentiei.
Eu „ma oferisem” sa incetez, si mi s-a cerut sa nu. (Sau oi fi interpretat eu gresit raspunsul? dagata?)
* Scuze pt omiterea neintentionata a literei „h” din nume – simplu mistype.
Pe cat de simple, pe atat de frumoase! Floricele chiar zambesc de la ferestre! Primavara e asteptata cu bucurie si asta se vede din stradania mcutelor maini indemanatice!
Felicitari si mult succes!
Exact: simplu și de efect!