RSS

10 motive pentru care iubesc revista Meki

10 Mar

În ciuda micilor neplăceri din trecut cu vechea echipă, revista Meki a rămas preferata mea în ceea ce privește revistele pentru copii. De când o cunosc pe Alina, a revenit dorința de a contribui cumva la promovarea acestei reviste. De aceea, am povestit despre ea tuturor cunoscuților care au copii și nu numai.  Tot de aceea, am născocit niște idei care sper să prindă și să ajute la dezvoltarea ei. Una dintre ele a fost tocmai concursul proaspăt inițiat, al cărei sponsor principal este revista Meki. În ceea ce-l privește pe Andrei, conținutul revistei îl provoacă. Se bucură atunci când apare un nou număr și abia așteaptă să-l răsfoiască.

O iubesc pentru cel puțin 10 motive:

  1. Articolele sunt diverse. Deși este prezentată drept cea mai bună revistă de benzi desenate pentru copii, Meki este mai mult de atât. Pentru cei curioși să o descopere, puteți răsfoi un exemplar online AICI.
  2. Este potrivită vârstei preșcolare. Activitățile sunt structurate în funcție de obiectivele specifice grupei de vârstă și dezvoltă abilități. Alina este educatoare, deci știe cel mai bine ce este mai potrivit pentru activitățile cu copiii de grădiniță. Fiecare activitate are eticheta care indică vârsta pentru care este potrivită aceasta.
  3. Conține povești frumos ilustrate. Oana și Alex sunt protagoniștii unei serii foarte interesante și educative. La finalul poveștilor sunt întrebări pe marginea ei, menite să orienteze părinții care vor să facă mai mult decât să citească o poveste înainte de culcare.
  4. Conține poezii ușoare și distractive pentru copii, ghicitori, jocuri de perspicacitate, lecția de engleză pentru pici sau jocuri de grup. Poveștile alcătuite doar din imagini îi ajută pe cei mici să fie inventivi atunci când trebuie să-și imagineze replicile între personaje sau continuarea poveștii. Este ideală pentru grădiniță, dar și pentru zilele de iarnă când nu ai alternativă pentru activitățile acasă cu copiii .
  5. Prezintă informații generale de tip enciclopedie, adaptate, ca limbaj și prezentare, vârstei copiilor.
  6. Andrei e îndrăgostit de seria benzilor desenate „Max și prietenii săi”, a cărei lectură se termină cu o discuție între noi doi: „Ce am învățat noi de aici?”🙂 Se distrează copios când Max sau prietenii lui fac câte o poznă, iar partea mai frumoasă este că atunci când el însuși se află într-o situație asemănătoare, își amintește de urmările personajului din povestea cu benzi desenate.
  7. Caietul de lucru!!!! Este, pentru mine, un ajutor extraordinar! Genial organizat, cuprinde activități atât de variate, încât Andrei e în stare să petreacă ore lucrând. (A se ține cont de faptul că el se plictisește foarte repede în alte situații.). Cel mai mult îi plac jocurile de genul „Găsește 5 diferențe”, „Labirintul”, „Găsește în paginile revistei obiectul rătăcit”, „Numără obiectele din imagine”, „Unește punctele pentru a descoperi ce se ascunde în coș” etc.
  8. Sarcinile vizează diferite abilități și deprinderi: identifică, asocaiză, colorează, găsește etc.
  9. Activitățile creative sunt incitante (de exemplu: Creează o felicitare folosind modelul dat)
  10. Apar și articole pentru părinți, care să-i ajute să înțeleagă mai bine unele aspecte ale comportamentului celor mici.

M-aș bucura să știu că această postare v-a stârnit interesul. Știu că multe grădinițe folosesc la clasă revista Meki, dar încă nu este cunoscută pe deplin. După părerea mea, este un veritabil manual pentru grădiniță!

Spor la răsfoit!🙂

 
19 comentarii

Scris de pe Martie 10, 2012 în De interes general

 

Etichete: , , , , , , , , , , ,

19 responses to “10 motive pentru care iubesc revista Meki

  1. almanahe

    Martie 10, 2012 at 7:20 pm

    am răsfoit-o cu plăcere, d’agatho!
    din păcate, era calculatoarelor şi a jocurilor-poveşti e un adversar reduntant…şi-apoi părinţii din ziua de azi se simt în largul lor când îi ştiu mulţumiţi, acolo, în casă, la calculator…răsfoitul unei reviste le-ar rupe din timpul lor liber, şi aşa puţin, şi-i înţeleg.🙂

     
    • dagatha

      Martie 10, 2012 at 7:28 pm

      Cred că eu înțeleg cel mai bine ceea ce zici. Mereu ne ocupăm timpul (mă includ, din păcate, în categorie!) cu lucruri care, în fond, nu contează cu adevărat. Alergăm, suntem preocupați, ne străduim să facem bani ca să trăim decent și la urmă, cei pentru care se presupune că muncim atât, cresc și se înstrăinează. Cu gândul ăsta, mă bucur enorm când Andrei îmi cere să „facem lecții”. O oră pe zi cu copilul tău…cred că se poate și merită! De aceea mă bucur că există revista asta. Andrei nu are răbdare să facă lucruri practice (uite, cum sunt, de exemplu Dante și Matei ale fetelor de pe http://copiisimame.wordpress.com/). Dar revista asta îl pasionează! Tocmai pentru că este atât de diversă. Iar eu sunt, astfel, trasă de mânecă și pot face cu el lucruri la care nici nu m-am gândit.

       
  2. almanahe

    Martie 10, 2012 at 7:49 pm

    ştiu ce spui, mamele pe care le cunosc eu îşi aduc copiii la mine la cursul de teatru, căci n-au răbdare să se joace cu ei, constructiv…nişte pupici, ciupituri de obraji, îmbrăţişări, şi cam atât;
    deviez un pic, ca să-ţi povestesc o istorie întâmplată de curând; un pici, băieţel, „cursant” de-al meu, a făcut pipi pe el, căci până să ajungă la baie, care-i foarte departe, nu s-a mai putut ţine; a revenit în sala de curs foarte supărat, căci ştia că mama sa o să-l certe; cum nu se pătase pe pantalonaşi, l-am lăsat numai în ei şi i-am pus dresurile, şosetele şi cizmuliţele la uscat, pe calorifer, căci abia îl adusese la curs, şi dacă i-aş fi sunat să-l ia, l-ar fi certat şi mai tare; când îl dezbrăcam, n-am putut să nu observ că avea un body cu capse, pe care chiar el mi l-a arătat, că-l udase, şi ar fi vrut să-l dea şi pe acela jos; evident că i-am povestit fratelui său care venise să-l ia, dar nu i-am spus nimic despre body, pe care el sărăcuţul, nu putea să-l deschidă, căci capsele erau rezistente; data următoare când a venit la curs am aflat că maică-sa în bătuse…oare de ce?căci, lui, sărăcuţul îi dăduseră bătaie de cap(şi pantaloni uzi) capsele pe care chiar dumneaei i le închisese „ermetic”…unele mame mă scot din sărite, oricât de ocupate ar fi, n-au nicio scuză.🙂
    am exemple destule…

    bine că îi place puştiului tău revista.🙂

     
    • dagatha

      Martie 10, 2012 at 9:09 pm

      O, doamne! Nici chiar așa!
      E drept, unii părinți vor să respire și atunci îi implică în activități diverse pe copiii lor. Din fericire, acestea le ajută mai mult decât ar face-o statul cu ei acasă, în condițiile în care acolo nu s-ar ocupa nimeni de ei. Dar medalia are și revers!
      Îmi fac în fiecare zi procese de conștiință că nu fac suficient pentru copilul meu! De obicei, caut ca în fiecare zi să facem ceva împreună. Uneori ne iese, alteori nu coincid planurile noastre😀
      Activitățile propuse de Meki se mulează pe ceea ce vrea el să facă în etapa asta. Cine știe ce o fi mai târziu!
      Teatru aș vrea să facă și el! E prea talentat!😆😆 Are potențial, vreau să zic. Asta dacă îi va plăcea, desigur. Și bineînțeles, nițel sport. Tot ce și cât vrea.
      Am avut și eu un ”cerc de teatru” la școală. Dar…sprijinul exterior „deosebit” a dus la stingerea activității. Am rămas cu amintirile plăcute🙂

       
  3. VictorCh

    Martie 11, 2012 at 2:51 am

    Frumos din partea dumitale – dupa parerea mea – (si un bun exemplu „Asa DA!” pt ceilalti parinti) atat faptul ca faci publicitate revistei care te ajuta (ajutand-o astfel), cat si faptul ca-„ti bati capul” incercand sa ajuti SI ALTFEL, cat mai mult. Ma bucur sa cunosc SI ASTFEL de oameni…

     
    • dagatha

      Martie 11, 2012 at 3:20 am

      Mulțumesc pentru apreciere.🙂
      Din păcate, îmi lipsesc încă multe calități pe care un părinte trebuie să le aibă. Dar mă străduiesc să recuperez🙂
      Nu aș face reclamă gratuită (a se înțelege „fără un motiv întemeiat” și nu faptul că aș avea vreun beneficiu, altul decât cele deja subliniate). Consider că este cea mai bună în acest domeniu. iar cel mai potrivit argument este chipul Pințului când deschide revista😆

       
      • VictorCh

        Martie 11, 2012 at 4:08 am

        „Din păcate, îmi lipsesc încă multe calități pe care un părinte trebuie să le aibă.”
        Nu cred ca exista printre noi cineva perfect – si nici macar pe dumneata nu te banuiesc de asa ceva (ba nici macar PE MINE!😀😛😆 )

        In optica mea, problema nu este cat iti mai lipseste dumitale pana la perfectiune (fie si numa in calitate de parinte), ci unde te situezi fata de media („ochiometrica” a) parintilor de astfel de copii.
        Hai ca dumneata esti „in interiorul sistemului” si ar trebui sa intelegi FOARTE bine ceea ce vreau eu sa spun: IA „ridica-te pe varfuri” si „uita-te in jur cu atentie” (mental, desigur), si fa te rog un „studiu de caz” – dintre toti parintii de copii (!) la care te poti gandi acuma, despre care STII (ai constatat) CUM se poarta (CU copiii lor si IN LEGATURA CU copiii lor), despre CATI stii (in mod pertinent) ca fac pentru (si „cu”) copiii lor mai mult decat faci dumneata.
        ATENTIE: NU ma refer la CE si CAT – LE DAU copiilor (ca bani si/sau obiecte materiale mai mult sau mai putin costisitoare), ci cat le dau copiilor DIN EI INSISI, din sufletul si preocuparile si timpul si efortul lor – si asta s-o faca in mod „gandit”, „cu judecata”, bine si util pt copil. CATI sunt cei care CHIAR FAC efortul de a se educa pe ei insisi pt a sti cat mai bine cum sa-si educe copiii (atat pt a dobandi cunostintele necesare de transmis copiilor (daca nu dispun deja de ele) cat si MAI ALES pt a dobandi METODICA conform careia sa transmita aceste cunostinte catre copil, astfel incat copilul sa si le si insuseasca cat mai deplin si in mod mai util (si utilizabil) si in mod mai usor asimilabil de catre copil si mai placut acestuia) – si de a si-i si educa (ei personal, nu prin „personal specializat”, in principiu platit) conform celor invatate?
        In ACEST context, spune-mi, te rog, cam CUM apreciezi DUMNEATA (cadru didactic educat pt a face aprecieri si a acorda calificative) pozitia dumitale proprie intre toti ceilalti parinti pe care-i stii: crezi ca te situezi intre cei care RESPECTA SI URMEAZA aceste obiective, SAU intre cei care „nu prea” (si asta te rog s-o faci PRIN RAPORTARE LA CEILALTI PARINTI, nu la cazul ideal): esti pe langa medie, esti printre fruntasi, esti printre codasi? (Sau consideri cumva ca am gresit in estimarea a ceea ce este necesar sa faca parintii – ei insisi – pt educarea copiilor lor? Sau ca educarea copiilor n-ar avea nevoie si de contributia directa in acest scop a eforturilor parintilor si ar fi mai oportun sa fie lasata exclusiv in seama „cadrelor de specialitate”?)

        Scuza-ma, dar eu cred ca SI modestia exagerata (si… nejustificata) este… contraproductiva.

         
      • dagatha

        Martie 11, 2012 at 7:03 pm

        Sincer, nu știu dacă e important unde te situezi față de ceilalți, ci felul în care simți că îți faci sau nu „treaba de părinte”. Nu știu cât fac alții mai mult sau mai puțin și nici nu cred că există întotdeauna soluții universal valabile pentru situații care se particularizează, până la urmă, în funcție de factorii specifici fiecărei familii în parte. Știu doar că uneori SIMT pur și simplu că nu fac suficient. Asta însemnând că nu petrec suficient de mult timp împreună cu copilul meu, că proiecte personale sau profesionale ocupă, proporțional, mai mult timp decât cel pe care AR TREBUI să-l acord copilului meu. Evident, încerc să fac cât mai multe, dar trăgând linie la un moment dat, eu însămi mă declar nemulțuimită: aș fi putut face mai mult.
        Dacă ar fi să discut despre nenumăratele cazuri cunoscute de la școală și dacă aș vrea să fac o comparație (ceea ce nu mi se pare relevant!), pot să spun că sunt mama perfectă!😆😆 Există însă și cazuri printre familiile prietene, în care situația se regăsește la polul opus.Par să acorde mai mult timp copilului decât pricărei alte activități. Iarăși evit comparațiile pentru că nu este relevant, având în vedere că fiecare familie are circumstanțe. Consider că sunt cel mai bun părinte pe care l-ar putea avea vreodată copilul meu, și totodată știu că aș putea fi „și mai perfectă” (dacă-mi permiți licența ne-poetică😀 )

        Nu mă refer nici eu la partea materială!!! Mă străduiesc să nu-i lipsească nimic din ceea ce este esențial pentru dezvoltarea lui fizică și psihică. Atât cât se poate. „Metodica” creșterii copilului pentru a deveni OM nu se învață în nicio școală și nu este de găsit în nicio carte. Evident, sunt multe cărți care sugerează metode și exemple, bazate pe experiența de viață a unora sau pe studii de caz și de psihologie a copilului sau a părintelui. (Din această gamă, mai trag un ochi pe blogul Grațioasei http://gratioasa.wordpress.com/2012/03/08/parintii-sunt-oameni-nu-zei-ii/). Dar când e vorba despre copilul tău, ai senzația că în unele situații nimic din ce scrie la carte nu se aplică. Și atunci trebuie să fii PĂRINTE. Trebuie să găsești soluția, trebuie să testezi soluția respectivă.

        Nu m-ar mulțumi să știu că sunt „mai bună decât alții”! Și nici că mă apropii de un standard de perfecțiune ideală. Nu contează să sunt „pe lângă medie, printre fruntași sau printre codași” (apropo, cum ai putea sp faci o astfel de clasificare/categorizare?) Vreau, doar, să simt că sunt părintele perfect pentru copilul meu. Și nu e modestie exagerată! Cum am mai precizat, sunt conștientă de calitățile mele (nu multe, dar suficiente) :-))) Modestia nu e una dintre ele :-)))) Unii chiar ar putea spune că îmi lipsește de tot! :-)))

        2. „(Sau consideri cumva ca am gresit in estimarea a ceea ce este necesar sa faca parintii – ei insisi – pt educarea copiilor lor? Sau ca educarea copiilor n-ar avea nevoie si de contributia directa in acest scop a eforturilor parintilor si ar fi mai oportun sa fie lasata exclusiv in seama “cadrelor de specialitate”?)”
        Nu știu sigur dacă am înțeles bine aceste întrebări. (E posibil să nu, după cum mă știu😆 ).
        În niciun caz nu consider că educația copiilor ar trebui lăsată în seama „cadrelor de specialitate”! Rolul primordial îl au părinții! Poate dacă voi avea timp, voi dezvolta subiectul ulterior.

         
  4. VictorCh

    Martie 11, 2012 at 9:23 pm

    Atunci cand analizezi / estimezi situatia in care te gasesti (din indiferent CARE punct d vedere) experienta mea m-a invatat ca este bine sa „privesti” atat „inainte si in sus”, ca sa-ti „vezi” nerealizarile si neimplinirile si ceea ce mai ai de facut, cat si „inapoi si in jos”, ca sa constati ce etape ai depasit deja (realizandu-le), ce ai invatat, de CE (…neplacut, dezavantajos) „ai scapat” de a ti se intampla. In mod similar am invatat ca realizarile si implinirile unei persoane sa le analizez / estimez / apreciez in functie de mai multe criterii: de pozitia / situatia din care provine (a progresat, a „stat pe loc” SAU a regresat), de ceea ce ISI PROPUSESE sa realizeze (cat a realizat si cat nu – si aici se deschide o discutie ampla referitoare la corectitudinea / oportunitatea / fezabilitatea / etc a ceea ce-si propusese), de masura in care ceea ce a realizat constituie sau nu o „baza de lansare” adecvata pt a realiza ceea ce isi propune acum sa realizeze (eventual din ceea ce ramasese nerealizat din ceea ce isi propusese inainte), de „locul” unde se situeaza intre ceilalti oameni in urma a ceea ce a realizat deja etc – si (de ce sa nu recunosc deschis) de modul / / tipul / amploarea reusitelor lui in evolutie / devenire fata de reusitele MELE.
    Da, ai dreptate, din perspectiva PERSONALA (si din optica celui care se analizeaza pt a stabili etape si obiective ulterioare ale devenirii / dezvoltarii sale) cea mai mare importanta o are propria opinie a persoanei asupra evolutiei / realizarilor / neimplinirilor / situatiei sale momentane (si nu spune nimeni ca ar fi obligatoriu / necesar – sau macar util, practic – sa fii pe deplin multumita cu ceea ce ai reusit, dar e bine ca NICI – PREA nemultumita sa nu fii), dar atunci cand toate aceste elemente le prezinti altora CONTEAZA si unde anume te situezi prin comparatie – iar dumneata (in opinia mea) NU esti indreptatita sa vorbesti atat de… depreciativ fata de cea care esti.

    „Nu contează să sunt „pe lângă medie, printre fruntași sau printre codași” (apropo, cum ai putea sp faci o astfel de clasificare/categorizare?)”
    N-o fi contand – in opinia dumitale, da’-‘n opinia mea NICI lipsit de importanta nu este. Iar modalitatea de estimare, de apreciere este relativ simpla (daca esti invatat sa gandesti): te uiti la copil, si te intrebi in CE masura parintele a reusit sa implineasca necesitatile copilulu (necesitati materiale / fizice, intelectuale, psihice, sufletesti, morale) si in CE masura a reusit sa-si „inarmeze” / doteze copilul cu tot ceea ce ii era / este / va fi necesar acestuia in viata (BINEINTELES, prin comparatie cu ceea ce AR FI FOST NORMAL sa fi deprins copilul pana la varsta respectiva si tinand cont de posibilitatile / capacitatile individuale / personale ale respectivului copil: la aceeasi varsta, pt un anumit copil poate fi o realizare (mare, notabila) faptul ca nu-si mai „uda patul”, nu-si mai „suge degetul”, alearga singur fara sa se impiedice si IN SFARSIT il pronunta si pe „r”, pe cand in privinta vreunui anumit ALT copil, cu o alta inzestrare nativa, poate sa nu fie deplasata nemultumirea ca inca nu scrie povestiri publicabile, ca muzica pe care o compune mai contine disonante, ca n-a deprins inca tehnica contre-jour-ului, ca inca n-a invatat („pe-de-rost”, „din cap”) decat poezii din lirica romana (si in limba romana) – sau ca nu stie inca „sa mearga cu” bicicleta, cu skiurile, cu patinele (eventual cu „rolele”), sau ca nu stie sa-si asorteze imbracamintea dupa culoare, materiale, „stil” vestimentar etc.
    Bineinteles ca exemplele date de mine sunt „cam extreme” (Sic!), cam prea indepartate intre ele, si daca nivelul unui copil „normal”, mediu (de aceeasi varsta) este cam la jumatatea „distantei” intre exemplele mentionate, inseamna ca ma referisem la un retardat si respectiv la un geniu – dar SI ACESTI copii tre’ sa beneficieze (poate chiar mai mult decat ceilalti, cei „medii”) de educatie (si inca de educatie specifica si adecvata lor).

    2. …sau (mai precis) isi au si „cadrele de specialitate” importanta lor si nu poate fi negat ca au si ele de jucat un rol important in educarea copilului (altfel desfiintam scolile), dar ca rolul acestora nu suplineste (decat – eventual, la nevoie – putin si nu de cea mai buna calitate, nu cu cele mai bune rezultate) rolul educativ al parintilor / familiei (sa nu uitam de fratii mai mari, de bunici, de unchi / matusi / verisori etc.) intrucat in principiu se ocupa de „nise” diferite ale educatiei. (Asta insa nu inseamna ca nu isi pot „incalca domeniul” unii altora: si parintii il pot invata pe copil alfabetul, cifrele / numerele, cititul, scrisul, socotitul, „cititul ceasului”, poezii de recitat, cantecele adecvate varstei si nivelului de dezvoltare al copilului, si – pe de alta parte – nici cadrelor didactice „nu le cade coroana” daca invata copilul (caruia acasa i-au fost omisi „cei 7 ani”) sa salute, sa spuna „te rog” si „multumesc”, sa nu injure, sa se pieptene, sa-si taie unghiile, sa foloseasca batista, sa se stearga pe picioare etc.

     
    • VictorCh

      Martie 11, 2012 at 9:32 pm

      P.S. TARE mult „ne-am intins” aici cu comentariile (LUNGI – de amploare comparabila cu a articolului pe marginea caruia comentam), si mai si sunt… nu tocmai „on-topic” (desi NICI chiar off-topic nu sunt). Ce-ar fi daca ai prelua (sau nu) aceste comentarii intr-o noua postare cu un subiect de acest gen?

       
      • dagatha

        Martie 12, 2012 at 6:01 pm

        comentariile lungi se pare că sunt specialitatea noastră uneori!😆😆
        Doar știi că unele discuții s-au încheiat cu o postare nouă despre subiect. Și tare mă tentează să fac asta și de data aceasta, dar acum sunt atât de „încâlcită” în lucruri de făcut, mai ales că pregătesc o plecare scurtă cu un proiect încât mă văd nevoită să amân.
        PS: Sper că starea de sănătate e din ce în ce mai bună față de ultima dată când am vorbit despre acest subiect.

         
        • VictorCh

          Martie 12, 2012 at 7:13 pm

          Da, „mi-o facusi”, „ti-a iesit”…

          Neputand (inca) sa ies „in lume”, ma plictisesc teribil – da’-‘n urma starii de sanatate sunt mai-mereu agitat si n-am rabdare pt ceva mai mult decat (cel mult) cateva zeci de minute, dupa care tre’ sa „topai” la ALTCEVA (si nu prea mai am – disponibil – LA CE activitate (diferita si pe care s-o pot indeplini) sa „sar”.)

          Hai sa abandonam (deocamdata) subiectul „sanatatea mea”… (PE LANGA „problema mare” – PESTE ea, in plus) am mai „facut” si-o… nu-stiu-ce (raceala, viroza, ce-o fi), si-acu’ ma mai lupt SI cu-o febra; da’ CUM (Biiip!) „m-am procopsit” cu boala, cand eu nu ies, si la noi RAR mai vin alte „vizite”?…

           
      • dagatha

        Martie 12, 2012 at 9:27 pm

        Nu știi cum e cu bolile? Vin când nu te aștepți și stau pe capul tău până îți vine să-ți iei câmpii! sunt cei mai deranjanți musafiri și mai vin li cu toată familia după ele! Lipsă acută de bun simț, zic eu🙂 Și noi am răcit iarna asta de o mie de ori! Păntușa, viitoare mămică de gemeni, e și e aîn tratative cu o viroza afurisită și se pare că musai să treacă pe antibiotice deși….. Nici nu știi cum e mai bine.
        Despre sănătate, de la mine numai urări de bine🙂

         
      • VictorCh

        Martie 12, 2012 at 11:20 pm

        Pantusa (PANA sa „treaca pe antibiotice”) A INCERCAT intai Oscilococcinum – initial „doza de soc” (de 3-4-5 ori pe zi cate un „tub”) si apoi „doza de intretinere” (2-3 tuburi zilnic) – sau eventual ALTE produse NATURISTE? („Oscilo” se aplica SUBLINGUAL (sub limba), unde se lasa sa se dizolve incet pana cand este absorbit in organism tot continutul tubului!) Este PRODUS NATURIST – eu „fac misto” de el numindu-l „nisip de tartita”. (La mine in general a fost eficace; de ACEASTA data am neglijat sa-l iau la timp, si momentan nu dispun de… „suportul pecuniar” pt o administrare indelungata.) Daca asta nu „merge”, poate incerca cu „Tagremin” (care – din cate stiu eu – este nu propriu-zis un ANTIBIOTIC, ci o sulfamida).

         
      • dagatha

        Martie 13, 2012 at 1:54 pm

        Ei, Victore dragă, suntem noi mai…nici şi nevinovate ( :-)))) ), dar când vine vorba de tratamente…nimeni nu ne întrece. Paranoia de sarcină este specialitatea noastră! Eu am început şi am dat-o cu succes mai departe😆 Să fii matale sănătos cât Oscillo sublingual am luat! :-)))) (ca să nu mai zic de fii miu).
        Din păcate, la ea pare să fie ceva mai puternic, pentru că a luat o vreme bună naturiste de tot felul, apoi a trecut pe lucruri mai „serioase”, dar nu cedează deloc. Antibioticul a fost la noi mereu ultima soluţie, când chiar nu s-a mai putut. Păntuşa are o sarcină considerată „cu risc” pentru că e „dublă”😀 Iar tusea accentuată de care nu reuşeşte să mai scape poate avea efecte mai grave decât administrarea antibioticului. În plus, durerea în gât a devenit insuportabilă. Deci Oscillo ar fi ceea ce numim în limbaj obişnuit, „o frecţie la un picior de lemn”. Noi zicem că va fi bine🙂
        Ca să repet a „milioana” oară: URĂSC IARNA!!!!!

         
      • VictorCh

        Martie 14, 2012 at 8:29 am

        OK – am priceput.
        Multa sanatate Pantusei!

         
      • dagatha

        Martie 14, 2012 at 10:12 pm

        Mulțumim, așijderea🙂

         
  5. VictorCh

    Martie 12, 2012 at 2:14 pm

    dagatha, esti „complet neserioasa”!
    Las’-o-‘ncolo de treaba, eu ma plang de parcimonia si precaritatea resurselor mele de energie si/sau timp disponibile pt net, si-acuma vii dumneata si-” ‘mi arunci in cap” cu linku’ asta: http://gratioasa.wordpress.com/2012/03/08/parintii-sunt-oameni-nu-zei-ii/ (si ma faci – bineinteles – „sa trec pe-acolo” ca s’-„arunc un ochi”) – si-acuma am INCA O „tema de casa”: sa-mi gasesc destul timp si MAI ALES – energie, ca sa citesc mai mult (si – probabil – mai multe) din ceea ce scrie pe-acolo, si sa-mi SI exprim opinia personala (ca’-‘n cateva directii DEJA am obiectii).
    Mentionez ca n-am citit lucrarea despre care vorbeste in articol (si pe baza careia zice ca a scris postarea/ile) – si NICI nu am de gand s-o fac in viitorul previzibil – deci voi comenta NU ideile autorului cartii, ci doar ceea ce scrie DANSA pe blog, cu formularile dansei – indiferent ale cui sunt IDEILE.
    (Asta – bineinteles – admitand ca eu CHIAR IMI VOI GASI timpul / energia necesare pt a citi SI COMENTA, si ca dansa ma va accepta acolo cu locvacitatea mea cu tot!)

     
    • dagatha

      Martie 12, 2012 at 6:12 pm

      :-)))))))))))))))))))))))
      Iaca mi-a ieșit „răzbunarea”!😆 În caz că te plictiseai, dragă Victor!😆
      Sănătos să fii! Că îți mai trimit și altele! (linkuri, zic!)😆😆

       

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
Blogul unei tipe oarecare

"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"

CÂRCIUMĂ DE FIȚE

îmi rezerv dreptul de a-mi selecta clienții

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Numai Filme

by Ana Ayana

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

JURNAL

Ajutor pentru luat zborul

SENSURI

De ce îi este omului de astăzi foame ? De iubire şi de sens. (N. Steinhardt)

Creatii manuale-Amy Crafts

Despre pasiunea pentru handmade

Poteci de dor

"Adevărul pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde

DrStoica / da-te-n blogul meu, te rog!

zâmbet, coaching, film, pamflet, fotografie, pareri, aiurea... dar hai sa fim pozitivi!

ComiCultural

Nu știu că nu știu nimic

Înşiră-te mărgăritare

Vorbe, cuvinte și litere prăfuite, despre lume, cu lume și pentru lume

Traista cu merinde

Toate lucrurile imi sunt ingaduite,dar nu toate sunt de folos.

Cu presa de perete

un blog de Alex Nedea

Machete Didactice

Machete didactice si materiale care vin în sprijinul mămicilor, educatorilor si tuturor celor implicati în educatia copiilor la scoală sau acasă.

Pishky's Blog

Numai cuvintele zburau între noi, înainte și înapoi - N. Stănescu

psi-words

... loc de joacă pentru cuvânt. serios!

Tiberiuorasanu's Blog

LECTURI, păreri, impresii de călătorie. Eu citez NU plagiez.

Valerica Oprisanu

Just another WordPress site

Spanac

Distribuitor autorizat de fazani hazlii

Cățărătorii

Când urci pe scara vieţii, nu uita să dai bună ziua tuturor, pentru ca atunci când cobori să aibă cine îţi răspunde

La Fée Blanche

Contesă de Chou-Fleur

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

Hapi. Riverwoman

Lift up the receiver, I'll make you a believer

Loc de dat cu capu'

sau cum să te fereşti de invizibil

Per aspera ad astra

Maison de santé

ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață

Blogul Buceginatura2000

Informatii despre Mediu, Turism, Bucegi sit Natura 2000

Pitici, dar Voinici

mens sana in corpore sano

Alma Nahe(r)

Să se ducă la muncă, ca să nu mai citească şi ei nişte almanahe!

Surorile Marx

globus de miuzici, filme si alte rautati

Redsky2010's Blog

Trecand prin viata cu ochii larg deschisi

Dictatura justitiei

Just another WordPress.com site

Ochiul care rade

Felii de viata

Tink3rbe11's Blog

Eu in forma bruta

Pruncu

de vorba cu mine insumi

Tabakera

...pentru ganduri la care nu pot renunta

Despre sufletul meu

Pentru că mulţi seamănă cu mine şi n-au curaj să spună

Pseudolirice

Pseudo lirice

%d blogeri au apreciat asta: