RSS

Despre curaj, uși și timp

20 Apr

„If you’re brave enough to say good bye, life will reward you with a new hello”.

Paulo Coelho

Nu mai știu de unde a pornit ideea acestei postări. Poate din sugestia recentă a lui VictorCh de a dezvălui celorlalți vorbe înțelepte ce mi s-au lipit de suflet și nescrise încă aici. Sau poate m-am luat după un nor nebun și-mprăștiat care, scotocind prin dulapul cu amintiri, s-a trezit cu un dor teribil de trecut. Sigur m-au răscolit și vorbele din Tabakera fermecată:

„Poate că nici nu e nevoie să ghicim[…] pentru că știm deja răspunsul: [ușa] este încuiată, căci noi înșine am încuiat-o cândva – atunci când ne-am abandonat visele nebun de frumoase, în schimbul unei realități păcătos de mărunte și lipsite de strălucire…”

Despre curaj

Despre curajul de a o lua de la capăt mereu, de a te ridica, de a te scutura de praf după ce viața te „alintă” părintește cu o palmă. Viața! Ce ciudat cum dăm mereu vina pe alții pentru eșecurile noastre. Dar, pe de altă parte, ce repede ne asumăm succesele! Nu viața te-a împins către o alegere sau alta. Viața ți le-a înfățișat pe amândouă, stânga și dreapta și s-a retras rânjind în timp ce tu te-ai jucat de-a „ala. bala” cu inconștiență. TU ai ales! Tu ai luat-o spre stânga, iremediabil greșit. Tu te-ai bucurat de iluziile strălucitoare pe care le- ai confundat cu adevărata viață. Ți-ai găsit, apoi, scuze și ai încercat să ascunzi sub preșul de la ușă toate mizeriile. Numai că, într-un târziu, te-au năpădit. Nu mai poți sta pe ele sperând că nimeni nu va observa. În fond, nici nu contează dacă și cine observă. E suficient că le vezi tu! Că le știi tu! E ca și cum le-ar ști o lume întreagă. Și nici măcar ăsta nu este cel mai grav lucru. Mai grav este când, cu același rânjet, viața îți reînnoiește contractul și-ți mai dă o extraopțiune, iar tu o iei tot spre stânga, din nou iremediabil greșit.

Despre uși

Despre ușile care răsar la tot pasul în fața ta. Uși deschise larg care te invită să le pășești pragul, promițându-ți strălucirea eternă. Sau despre uși care, deschise fiind, nu par să-ți ofere o lume la care ai visat. Și totuși, undeva acolo, ascuns, știi că ACEEA este ușa ta! Știi că trebuie să intri și să înfrunți vijelia. Și chiar dacă toate prezicerile sunt sumbre, îți faci curaj și intri, ascultându-ți chemarea interioară.

Despre uși închise… în spatele cărora nu știi niciodată ce se ascunde, iar dacă ai făcut o alegere, nu e drum de întoarcere. Direcția e mereu înainte. Și când simți că ajungi la  capăt și nu mai este nimic dincolo, apar alte uși încuiate și o iei de la capăt. Mereu.

Ce faci în fața unei uși închise? Întorci spatele cu teamă și cauți una care promite mai multe? Dar dacă ratezi ce este dincolo? Dacă tocmai acolo este ceea ce ai căutat mereu? Atunci bați și intri? Dar dacă nu-ți place ceea ce găsești acolo? Iar dacă ușa e încuiată? O forțezi? Intri chiar dacă are plăcuța „Interzis” pe ea?

Alegeri…curaj

Și apoi mai este timpul… Care pare mereu să ne fie dușman pentru că nu se oprește niciodată când îi cerem. Nu întoarce capul înspre noi și pare să fie surd. Tot curaj îți trebuie și de data asta. Curaj să nu-l irosești și, atunci când ți se oferă șansa, să nu eziți, să nu pierzi timp prețios eschivându-te. Curaj să te mulțumești cu timpul pe care îl ai și să-l petreci în modul cel mai frumos cu putință. Iar atunci când timpul se termină, să nu cerșești altul, ci să poți mulțumi împăcat că ți s-a dat.

Spune la revedere și, cu siguranță, vei primi șansa să spui din nou: Bună…

 
18 comentarii

Scris de pe Aprilie 20, 2012 în Despre viață

 

Etichete: , , , , , ,

18 responses to “Despre curaj, uși și timp

  1. pitici, dar voinici

    Aprilie 20, 2012 at 1:56 pm

    m-ai pus pe ganduri…

     
  2. Andreotti

    Aprilie 20, 2012 at 7:38 pm

    Îți mulțumesc, Dagatha mea pentru exuberanța ta, pentru forță dar mai ales pentru cele ”doo pălmi”:))))
    Ești minunată!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

     
    • dagatha

      Aprilie 20, 2012 at 7:55 pm

      Ei,,,chiar minunată…eh..nu știu ce să zic…știi.. modestia nu-mi permite!
      :-)))))

       
      • Andreotti

        Aprilie 20, 2012 at 8:05 pm

        lasă că-mi permit io!!!…și încă-cum:)))) ești MINUNATĂ!…na, cu majuscule!!!!:)

         
      • dagatha

        Aprilie 20, 2012 at 8:21 pm

        😆😆
        ei, atunci nu mă pot opune evidenței!😆
        Mă duc totuși să mă uit în oglindă să văd cu ochii mei!
        :-)))

         
  3. vavaly

    Aprilie 20, 2012 at 9:44 pm

    Wow ce -mi place… despre curaj pe care am fost invatati sa nu -l avem , despre usi inchise pe care ne-am invatat sa le ocolim (ba chiar si pe cele intredeschise ) , despre timpul care este acelasi pentru toti dar nu stiu cum se face ca pentru altii aduce lucruri bune si pentru altii doar nu pot, nu stiu , nu nu nu …

     
  4. almanahe

    Aprilie 20, 2012 at 10:15 pm

    ei, uite, eu am tot zis „la revedere” da’ nu se lipea bine şi cu înţeles, iar „bună” suna în funcţie de interes, intenţie personală a celui/celei ce-l slobozea…ultimul meu „la revedere” a fost forţat să rămână mut, de un „la revedere” al cuiva…n-o să-i zic „bună” prima, în niciun caz! Mi-a ajuns colecţia, am una, remarcabilă…a încercat un „bună” , nu zic nu, relativ imediat, dar nu, mersi, intenţia era tot de factură personală a posesorului de „bună”; drept pentru care, aş completa adăugând că sunt momente când „la revedere” are legătură cu şansa de a zice din nou „bună”, dar nu înainte de a descoperi în trimitere, vezi „la”(diapazonule!) ŞANSA de a zice din nou „bună”, „hello” sau alt apelativ de legătură…strânsă!

     
  5. paul man

    Aprilie 20, 2012 at 10:54 pm

    mda…

     
  6. isis

    Aprilie 21, 2012 at 12:02 am

    Hei, abia acum am acces la net, asa ca acum vad ce frumos si plin de miez scrii tu pe-aici!
    Sunt cam adormita in clipa de fata, iar zilele astea sunt cam ocupata cu o conferinta… asa ca acele mai multe cuvinte care-mi stau pe limba in secunda asta – despre curaj, usi si timp – vor ajunge la tine de-abia dupa ce ma linistesc, draga mea. Pana atunci…multumesc!

    P.S. In seara asta Justin mi-a spus povestea cu usa neagra. Ti-o spun si tie poimaine…😉

     
  7. dagatha

    Aprilie 21, 2012 at 8:08 am

    @vavaly – depinde de noi cum recuperam ceea ce ne-a fost refuzat: incredere, indrazneala, curiozitate, dorinta de a depasi tot ce am fost invatati sa nu facem. Cat despre timp, el este acelasi, noi suntem diferiti.

     
  8. dagatha

    Aprilie 21, 2012 at 8:14 am

    @almanahe – uneori simti ca un ” la revedere” e tot ce te scoate dintr-un cerc vicios, sau pur si simplu asta simti ca trebuie sa faci. Hello-ul nu trebuie asteptat, nu trebuie asteptat, trebuie sa-si faca intrarea.

     
  9. dagatha

    Aprilie 21, 2012 at 8:16 am

    @paulman – ce coincidenta! Chiar ma gandeam ca nu ai mai trecut pe aici. „Mda…” este aprobator? Sau dimpotriva?

     
  10. dagatha

    Aprilie 21, 2012 at 8:17 am

    @isis – te astept cu drag sa revii. Si eu tot pe fuga. Scriu din Otopeni, asteptand avionul🙂

     
  11. Ciprian Bojan

    Aprilie 21, 2012 at 10:39 am

    Curajul= o frică mare de lașitate
    Ușile (închise)= nepăsarea față de faptul că oamenii aflați în spatele ușilor ar putea schimba rolul cu aceia din fața ușilor.
    Timpul, mereu timpul… o permanență invariabilă pe care o percepem noi greșit….

     
  12. psi

    Aprilie 21, 2012 at 11:04 am

    bunăăăă… dimineaţa, sâmbăta, viaţa.
    şi o îmbrăţişare pisicească.

     
  13. dagatha

    Aprilie 22, 2012 at 8:40 am

    @Ciprian: curajul este uneori doza de nebunie necesara. usile inchise pot sa provoace si, in egala masura, sa inhibe. Iar timpul… isi vede nestingherit de singurul lucru pe care stie sa-l faca.

     
  14. dagatha

    Aprilie 22, 2012 at 8:42 am

    @psi: buna dimineata, duminica dimineata, evident🙂

     

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
Blogul unei tipe oarecare

"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"

CÂRCIUMĂ DE FIȚE

îmi rezerv dreptul de a-mi selecta clienții

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Numai Filme

by Ana Ayana

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

JURNAL

Ajutor pentru luat zborul

SENSURI

De ce îi este omului de astăzi foame ? De iubire şi de sens. (N. Steinhardt)

Creatii manuale-Amy Crafts

Despre pasiunea pentru handmade

Poteci de dor

"Adevărul pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde

DrStoica / da-te-n blogul meu, te rog!

zâmbet, coaching, film, pamflet, fotografie, pareri, aiurea... dar hai sa fim pozitivi!

ComiCultural

Nu știu că nu știu nimic

Înşiră-te mărgăritare

Vorbe, cuvinte și litere prăfuite, despre lume, cu lume și pentru lume

Traista cu merinde

Toate lucrurile imi sunt ingaduite,dar nu toate sunt de folos.

Cu presa de perete

un blog de Alex Nedea

Machete Didactice

Machete didactice si materiale care vin în sprijinul mămicilor, educatorilor si tuturor celor implicati în educatia copiilor la scoală sau acasă.

Pishky's Blog

Numai cuvintele zburau între noi, înainte și înapoi - N. Stănescu

psi-words

... loc de joacă pentru cuvânt. serios!

Tiberiuorasanu's Blog

LECTURI, păreri, impresii de călătorie. Eu citez NU plagiez.

Valerica Oprisanu

Just another WordPress site

Spanac

Distribuitor autorizat de fazani hazlii

Cățărătorii

Când urci pe scara vieţii, nu uita să dai bună ziua tuturor, pentru ca atunci când cobori să aibă cine îţi răspunde

La Fée Blanche

Contesă de Chou-Fleur

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

Hapi. Riverwoman

Lift up the receiver, I'll make you a believer

Loc de dat cu capu'

sau cum să te fereşti de invizibil

Per aspera ad astra

Maison de santé

ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață

Blogul Buceginatura2000

Informatii despre Mediu, Turism, Bucegi sit Natura 2000

Pitici, dar Voinici

mens sana in corpore sano

Alma Nahe(r)

Să se ducă la muncă, ca să nu mai citească şi ei nişte almanahe!

Surorile Marx

globus de miuzici, filme si alte rautati

Redsky2010's Blog

Trecand prin viata cu ochii larg deschisi

Dictatura justitiei

Just another WordPress.com site

Ochiul care rade

Felii de viata

Tink3rbe11's Blog

Eu in forma bruta

Pruncu

de vorba cu mine insumi

Tabakera

...pentru ganduri la care nu pot renunta

Despre sufletul meu

Pentru că mulţi seamănă cu mine şi n-au curaj să spună

Pseudolirice

Pseudo lirice

%d blogeri au apreciat asta: