Card să ai, că sănătate…e destulă!

Sună la interfon, tulburându-mi somnul de frumusețe: ”Poșta!”

Deschid buimacă, iau plicul și mă retrag grăbită. De la cine o fi?

24 mai 2012.

Imi zvâcneștre tâmpla stângă, cum se întâmplă de fapt când o idee se screme sa iasă din cutiuța magică.

”De ce nu-ți faci tu, Agatha dragă, asigurarea pentru călătoria în Norvegia? Că acușica e plecarea.”

Păi să o facem zic. 35 de RON mi s-a părut cam pretențios chiar și pentru o poliță făcătoare de minuni. Dar dacă, Doamne ferește, pățesc ceva printre fiorduri? Și cum sunt moștenitoare pe linie directă a lui Hagi Tudose… nu mă-ndur. ”Dincolo era mai ieftin!” Unde naiba?  Oriunde m-aș fi dus ”dincolo”, era din ce în ce mai scump. Deh! Famelie mare, renumerație mică, după buget!

Dar ”ce-mi dă în gând ideea?” (Ei, bine, domnilor, îl iubesc pe Caragiale!) Cât mai este până la plecare? Să tot fie vreo șaisprezece zile. Perfect! am timp să-mi procur un minunat și elegant card de sănătate! Îl mai folosisem și cu alte ocazii și era GRATIS! (Ceea ce pentru noi românii reprezintă un detaliu esențial 🙂 ) Singurul dezavantaj e că expiră în trei luni și tot trebuie să ceri altul dacă ți se face dor de ducă din nou. Se eliberează în 7 zile lucrătoare, ceea ce este minunat. Depun la ghișeu toate docomentele, las numărul de telefon și aștept să ajungă instrumentul.

Care s-a lăsat așteptat ca mireasa la altar. ”Nu-i nimic”, îmi zic joi înainte de vineri, ultima zi în care mai puteam face ceva în acest sens înainte de a pleca din țară. Mă înfățoșez la minunatul ghișeu, sprijin termopanul scump în așteptarea funcționarului public la dispoziția cetățeanului onorabil al urbei. Intru.

”Am venit după card”, zic. ”Nu a ajuns deși am depus cererea de pe data……….”

Nu apuc să sfârșesc fraza elaborată.

”A, nici nu va veni!”

”…?!…” Ochii mei tulburi așteptau o completare logică a frazei. Cum aceasta nu a sosit, mă încumet să continui discuția: ”Ați spus că ajunge în 7 zile lucrătoare…”

A urmat o poveste plictisitoare despre guvernul în schimbare, despre lipsa de fonduri, despre faptul că nu mai au material din care să facă aceste carduri…Blah-blah….

Mă uit tâmpă la ”duamnă” și o întreb cum rămâne până la urmă. Cred că i se face milă de privirea motanului lui Shrec. Zice: ”Vă dam o hârtie. Are aceeași valoare”.

Îmi vin în minte o tonă de vorbe de aruncat: ”Păi bine, măi…mustețea, și dacă eu nu veneam acum aici, plecam dând din buze spre îndepărtata țară! Mi-ați cerut numărul de telefon și ați spus să aștept liniștită acasă că vine cardul. Dacă tot aveați hârtia magică, de ce mama lui proces-verbal nu ați trimis-o pe aia cu scuzele de rigoare”. Și apoi o sumă întreagă de”@$^&*()P&^% $%^&*   )(*&^!!!!!”

M-am mulțumit să iau hârtia și să mă car de acolo repede până nu mă răzgândesc.

În Norvegia a fost minunat, după cum știți deja 🙂 Niciun eveniment nefericit nu mi-a tulburat liniștea și bucuria de a fi acolo. M-am întors de 8 zile….

Sună la interfon, tulburându-mi somnul de frumusețe: ”Poșta!”

Deschid buimacă, iau plicul și mă retrag grăbită. De la cine o fi?

În plic se află…cardul meu de sănătate! Wow! Câtă promptitudine!!! Nu am decât o lună de când am depus cererea!

🙂

35 de comentarii

  1. Am si eu o poveste de-asta, traita in ultimele zile…
    Toate documentele necesare aplicatiei pentru studii in strainatate sunt in regula, asa cum au fost cerute de catre centrul de orientare care a acordat asistenta in acest sens in ultimele luni. Aplicatia e trimisa, asteptam acceptul ori refuzul din partea universitatii olandeze. Si asteptam, si asteptam… si nu mai vine! Asa ca ne hotaram sa cerem lamuriri. Ni se spune ca documentele n-au fost in regula, caci actul de identitate trebuia sa fie valabil macar pe tot parcursul primului an de studii, iar acesta, desi valabil, expira peste cateva luni.
    Si de ce nu ni s-a spus inca de la inceput? Cei care se ocupa zilnic cu astfel de aplicatii ar fi trebuit sa cunoasca legislatia din tarile respective si toate conditiile obligatorii in aceste cazuri, zic eu.
    Dar daca, tooot asteptand noi plicul magic, perioada de solutionare a problemei trecea, fara a o mai putea rezolva, facand inutila toata alergatura de pana atunci si determinand iesirea din cursa?

    Chiar si asa, ramane principiul general valabil: nu e cel mai rau lucru care ni se poate intampla 🙂

    Uită! Si bucura-te de ce ai trait in Norvegia si de ceea ce urmeaza…

    • 🙂
      Mi s-a părut extrem de amuzant totul ACUM. Când experiența s-a dovedit minunată, când am văzut atâtea și când stresul plecării la drum lung nu te mai împiedică să faci haz de necaz…
      Ai mare dreptate: nu e cel mai rău lucru care ni se poate întâmpla! 🙂

      Și la voi până la urmă? Soluția?

      • Cum si pasaportul ii expirase (in ultimii ani el mergand doar in tari ale Uniunii Europene, unde acesta nu era necesar), a fost nevoie sa facem alt act de identitate, care sa respecte cerinta legislatiei olandeze. Am ales sa innoim pasaportul, deoarece era nevoie de mai putine documente pentru operatiune si-l puteam face de urgenta.
        Ce n-am stiut noi a fost faptul ca, pentru obtinerea unui pasaport electronic simplu NU mai exista posibilitatea regimului de urgenta, termenul minim de eliberare fiind 10 zile lucratoare… iar unul eletronic temporar (care se poate elibera ca urgenta, contra unei taxe de 100 RON) e valabil doar 1 an din momentul eliberarii lui… deci nu corespundea nevoilor noastre.

        Ca urmare, singura optiune a fost cea a asteptarii timp de 14 zile calendaristice, insotita de absolut necesarele explicatii date universitatii olandeze si solicitarea acceptarii, cu intelegere, a noului document, in momentul in care-l primeam. Adica… mare agitatie! 🙂

  2. Daca aveai de dat macar si un leu catre vreo banca sau alta institutie sa vezi ce se infiinta factorul la usa ta sa te anunte in termen. Dar asa… ce interes aveau sa te anunte la timp? Bine ca acum l ai primit…pana pleci expira, comanzi altul, vine dupa si tot asa …. :))

  3. :)))))))))) Auzi? Ai patit ca in bancul ala cu pititcul :)))
    Merge piticul la circ si intra val vartej la director zicand:
    -Dom’ director, am un numar taaare de tot! Trebe sa il vedeti, sigur o sa vreti sa ma includeti in spectacol!
    – Haai, domule, lasa-ma! Nu am nevoie de un alt numar acu’
    – Doar sa va arat! E genial! O sa prinda la public!
    – Nu domule…
    – Va juuur! Uitati, doar trebe sa ma loviti cu ciocanul asta in moalele capuli!
    – Doaamne fereste! Mai omule, lasa-ma sa traiesc in liniste!
    – Nu stiti ce ratati, Dom’director! Doar o data!

    Directorul se lasa greu convins, dar ia in disperare in cele din urma ciocanul si ii da una piticului fix in crestet. Piticul pica lat, il iau cu salvarea, harmalaie mare! Ca la…circ.
    La o luna de zile, bate cineva la usa directorului.
    – Tataaaaaaam! (era…piticul).

  4. oricum nu te acoperea decât în caz de urgenţă gen paracetamol, carmol şi comprese calde pe-un picior de lemn şi numai în spitalele de stat. 😀
    dar îmi place, totdeauna mi-a plăcut, felul tău de a scrie, efervescent.
    sper că eşti bine. mai vin, mai tac.. .dar sunt pe-aci.
    miaoo!

    • da, Psi, dragă, știu că nu-i mare fâs, dar nu arată bine un card nou în portofel??? În plus, despre ce aș mai fi scris aici?
      Despre treceri și tăceri…știu foarte bine.. 🙂

    • :-)))
      Nu, am învățat o rugăciune puternică să mă ferească de nenorociri printre fiorduri! :-)))
      E o întreagă poveste și cu asigurarea aia, dar era prea morbidă să povestesc aici. sau…nu?
      😆

  5. Ai putea face un articol intreg :))

    …daca vrei sa-ti impartasesc ceva morbid…apropo de asigurari…cunosc si eu o poveste, ca am lucrat in turism
    …o colega colaboratoare din Grecia, a dat peste o familie …cu val negru…
    Adica, in prima zi cand au ajuns la ei, cu masina personala, el, ea si doi copii, el, din pacate, a facut infarct si nu a mai putut fi resuscitat. Nu aveau in asigurare cuprinsa repatrierea trupului neinsufletit, asa incat colega mea s-a dat peste cap, a contactat autoritati…in fine, o intreaga poveste.
    Macabru este faptul ca doamna (eu as zice ca de la soc) si-a luat copiii si s-a dus la plaja, ca pe ea n-o intereseaza, ca a venit in vacanta!
    Ii multumesc in fiecare zi cand imi aduc aminte de intamplare, lui Dumnezeu, ca n-am trecut personal, prin asa ceva, sau prin evenimente asemanatoare. Intamplarea e adevarata, din pacate.
    Asa ca sfatul meu: cititi cu mare atentie „scrisul mic” din asigurari .

    • da, exact la povești de genul ăsta mă refeream și eu! Într-una din plecările de anul ăsta, exact așa s-a pus problema…Brrrrr! E drept că nu poți decât să speri că te întorci cu bine acasă…
      Mai bine vorbim de lucruri mai vesele 😀
      Bine venit sfatul tău!
      Mulțumim! 🙂

  6. Tu ştii să faci şi dintr-un spus cu obidă or’ cu amărăciune unul în arena cu hazul, oricare ţi-ar fi „disputa”…însă nu pot spune că m-a amuzat întâmplarea nicidecum. Absurdul ăsta care ne e dat de multe ori să îl trăim bag de seamă că se tot insinuează pe zi ce trece în mijlocul existentului…e ca un ceva ce îşi tot urmează o cale cu un „firesc” ce începe să mă înspăimânte.

    • Da, Camelia, dar cu absurdul nu poți lupta decât râzându-ți de el cu toată puterea. Am încetat să mă mai consum, rar mă mai lovește câte o revoltă în adevăratul sens al cuvântului. Și asta de când m-am rupt de oraș și am dat de viața liniștită de la țară…

  7. Da, da…te afli în singurătatea liniştii care de când cu viaţa la ţară licăre dulce, de-asta ţi-ai făcut răzmeriţa adormitoare şi nu mai dansezi cu ea şi nu te mai cheamă pe dinafară; o ţii de tine îndepărtată…

  8. Si eu il am in portmoneu de vreo 4 ani…..Tot pe ala care expira in 3 luni. Cu toate astea – exact in acea perioada cand era valabil m-am intors dintr o calatorie cu febra intestinala, o viroza, nu am mai avut asa ceva
    Mi-au facut testele din cap pana in picioare si am avut de platit…..200 de euro
    Cu tot cu card. Nu l-am mai updatat

  9. Las’, mai bine fără asigurare, că noi am avut la francezi, când al meu şi-a verificat rezistenţa timpanului cu beţigaşul de urechi şi nici nu s-au uitat la ea! Dispreţ total! Noroc că băţul buclucaş n-a stricat decât de vreo 30 de euro! :))

    • 😆
      Deci se întâmplă și la case mai mari, ca să zic așa…
      Acu musai să plec în Cehia. Și nu știu dacă să merg cu ăla cartonatul de mi l-au adus aștia la spartul târgului (că-i fercheș, dă bine în poză la portofel 😆 ) sau să fac una serioasă de probleme mai…mari 😀

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s