RSS

Card să ai, că sănătate…e destulă!

26 Iun

Sună la interfon, tulburându-mi somnul de frumusețe: ”Poșta!”

Deschid buimacă, iau plicul și mă retrag grăbită. De la cine o fi?

24 mai 2012.

Imi zvâcneștre tâmpla stângă, cum se întâmplă de fapt când o idee se screme sa iasă din cutiuța magică.

”De ce nu-ți faci tu, Agatha dragă, asigurarea pentru călătoria în Norvegia? Că acușica e plecarea.”

Păi să o facem zic. 35 de RON mi s-a părut cam pretențios chiar și pentru o poliță făcătoare de minuni. Dar dacă, Doamne ferește, pățesc ceva printre fiorduri? Și cum sunt moștenitoare pe linie directă a lui Hagi Tudose… nu mă-ndur. ”Dincolo era mai ieftin!” Unde naiba?  Oriunde m-aș fi dus ”dincolo”, era din ce în ce mai scump. Deh! Famelie mare, renumerație mică, după buget!

Dar ”ce-mi dă în gând ideea?” (Ei, bine, domnilor, îl iubesc pe Caragiale!) Cât mai este până la plecare? Să tot fie vreo șaisprezece zile. Perfect! am timp să-mi procur un minunat și elegant card de sănătate! Îl mai folosisem și cu alte ocazii și era GRATIS! (Ceea ce pentru noi românii reprezintă un detaliu esențial🙂 ) Singurul dezavantaj e că expiră în trei luni și tot trebuie să ceri altul dacă ți se face dor de ducă din nou. Se eliberează în 7 zile lucrătoare, ceea ce este minunat. Depun la ghișeu toate docomentele, las numărul de telefon și aștept să ajungă instrumentul.

Care s-a lăsat așteptat ca mireasa la altar. ”Nu-i nimic”, îmi zic joi înainte de vineri, ultima zi în care mai puteam face ceva în acest sens înainte de a pleca din țară. Mă înfățoșez la minunatul ghișeu, sprijin termopanul scump în așteptarea funcționarului public la dispoziția cetățeanului onorabil al urbei. Intru.

”Am venit după card”, zic. ”Nu a ajuns deși am depus cererea de pe data……….”

Nu apuc să sfârșesc fraza elaborată.

”A, nici nu va veni!”

”…?!…” Ochii mei tulburi așteptau o completare logică a frazei. Cum aceasta nu a sosit, mă încumet să continui discuția: ”Ați spus că ajunge în 7 zile lucrătoare…”

A urmat o poveste plictisitoare despre guvernul în schimbare, despre lipsa de fonduri, despre faptul că nu mai au material din care să facă aceste carduri…Blah-blah….

Mă uit tâmpă la ”duamnă” și o întreb cum rămâne până la urmă. Cred că i se face milă de privirea motanului lui Shrec. Zice: ”Vă dam o hârtie. Are aceeași valoare”.

Îmi vin în minte o tonă de vorbe de aruncat: ”Păi bine, măi…mustețea, și dacă eu nu veneam acum aici, plecam dând din buze spre îndepărtata țară! Mi-ați cerut numărul de telefon și ați spus să aștept liniștită acasă că vine cardul. Dacă tot aveați hârtia magică, de ce mama lui proces-verbal nu ați trimis-o pe aia cu scuzele de rigoare”. Și apoi o sumă întreagă de”@$^&*()P&^% $%^&*   )(*&^!!!!!”

M-am mulțumit să iau hârtia și să mă car de acolo repede până nu mă răzgândesc.

În Norvegia a fost minunat, după cum știți deja🙂 Niciun eveniment nefericit nu mi-a tulburat liniștea și bucuria de a fi acolo. M-am întors de 8 zile….

Sună la interfon, tulburându-mi somnul de frumusețe: ”Poșta!”

Deschid buimacă, iau plicul și mă retrag grăbită. De la cine o fi?

În plic se află…cardul meu de sănătate! Wow! Câtă promptitudine!!! Nu am decât o lună de când am depus cererea!

🙂

 
35 comentarii

Scris de pe Iunie 26, 2012 în Râsu'- plânsu'

 

Etichete: , , , , , , , , , ,

35 responses to “Card să ai, că sănătate…e destulă!

  1. almanahe

    Iunie 26, 2012 at 1:35 pm

    And I say Romania is my country!!!!🙂

     
    • dagatha

      Iunie 26, 2012 at 2:51 pm

      ours, my dear, ours!
      I still can not hate it, though!
      :-)))

       
  2. isis

    Iunie 26, 2012 at 2:01 pm

    Am si eu o poveste de-asta, traita in ultimele zile…
    Toate documentele necesare aplicatiei pentru studii in strainatate sunt in regula, asa cum au fost cerute de catre centrul de orientare care a acordat asistenta in acest sens in ultimele luni. Aplicatia e trimisa, asteptam acceptul ori refuzul din partea universitatii olandeze. Si asteptam, si asteptam… si nu mai vine! Asa ca ne hotaram sa cerem lamuriri. Ni se spune ca documentele n-au fost in regula, caci actul de identitate trebuia sa fie valabil macar pe tot parcursul primului an de studii, iar acesta, desi valabil, expira peste cateva luni.
    Si de ce nu ni s-a spus inca de la inceput? Cei care se ocupa zilnic cu astfel de aplicatii ar fi trebuit sa cunoasca legislatia din tarile respective si toate conditiile obligatorii in aceste cazuri, zic eu.
    Dar daca, tooot asteptand noi plicul magic, perioada de solutionare a problemei trecea, fara a o mai putea rezolva, facand inutila toata alergatura de pana atunci si determinand iesirea din cursa?

    Chiar si asa, ramane principiul general valabil: nu e cel mai rau lucru care ni se poate intampla🙂

    Uită! Si bucura-te de ce ai trait in Norvegia si de ceea ce urmeaza…

     
    • dagatha

      Iunie 26, 2012 at 2:50 pm

      🙂
      Mi s-a părut extrem de amuzant totul ACUM. Când experiența s-a dovedit minunată, când am văzut atâtea și când stresul plecării la drum lung nu te mai împiedică să faci haz de necaz…
      Ai mare dreptate: nu e cel mai rău lucru care ni se poate întâmpla!🙂

      Și la voi până la urmă? Soluția?

       
      • isis

        Iunie 26, 2012 at 3:48 pm

        Cum si pasaportul ii expirase (in ultimii ani el mergand doar in tari ale Uniunii Europene, unde acesta nu era necesar), a fost nevoie sa facem alt act de identitate, care sa respecte cerinta legislatiei olandeze. Am ales sa innoim pasaportul, deoarece era nevoie de mai putine documente pentru operatiune si-l puteam face de urgenta.
        Ce n-am stiut noi a fost faptul ca, pentru obtinerea unui pasaport electronic simplu NU mai exista posibilitatea regimului de urgenta, termenul minim de eliberare fiind 10 zile lucratoare… iar unul eletronic temporar (care se poate elibera ca urgenta, contra unei taxe de 100 RON) e valabil doar 1 an din momentul eliberarii lui… deci nu corespundea nevoilor noastre.

        Ca urmare, singura optiune a fost cea a asteptarii timp de 14 zile calendaristice, insotita de absolut necesarele explicatii date universitatii olandeze si solicitarea acceptarii, cu intelegere, a noului document, in momentul in care-l primeam. Adica… mare agitatie!🙂

         
      • dagatha

        Iunie 26, 2012 at 4:11 pm

        pfui! ce de tensiune…

         
  3. Ciprian Bojan

    Iunie 26, 2012 at 2:09 pm

    dis iz Rumeinia, mai diăr frend!😆

     
    • dagatha

      Iunie 26, 2012 at 2:47 pm

      heheeeeeeeeeee, yes, it is! :-)))

       
      • Ciprian Bojan

        Iunie 26, 2012 at 3:42 pm

        Și-oi mai zâși una: bini că iești mătăluță sănătoasî șî plină di viațî șî ne mai scrii colea câti un articolaș di ne scoți zâmbete di bucurii…🙂

         
      • dagatha

        Iunie 26, 2012 at 4:12 pm

        păi când știu că sunt așteptată cu atâta drag aici….🙂

         
  4. vavaly

    Iunie 26, 2012 at 2:35 pm

    Daca aveai de dat macar si un leu catre vreo banca sau alta institutie sa vezi ce se infiinta factorul la usa ta sa te anunte in termen. Dar asa… ce interes aveau sa te anunte la timp? Bine ca acum l ai primit…pana pleci expira, comanzi altul, vine dupa si tot asa …. :))

     
    • dagatha

      Iunie 26, 2012 at 2:47 pm

      păi nu aveau interes, aveau datoria! :-)))
      Da, știu, știu sunt eu deplasată!
      Pe ăsta îl păstrez în vitrină, amintire de acum!

       
  5. Pantusha

    Iunie 28, 2012 at 12:12 am

    :)))))))))) Auzi? Ai patit ca in bancul ala cu pititcul :)))
    Merge piticul la circ si intra val vartej la director zicand:
    -Dom’ director, am un numar taaare de tot! Trebe sa il vedeti, sigur o sa vreti sa ma includeti in spectacol!
    – Haai, domule, lasa-ma! Nu am nevoie de un alt numar acu’
    – Doar sa va arat! E genial! O sa prinda la public!
    – Nu domule…
    – Va juuur! Uitati, doar trebe sa ma loviti cu ciocanul asta in moalele capuli!
    – Doaamne fereste! Mai omule, lasa-ma sa traiesc in liniste!
    – Nu stiti ce ratati, Dom’director! Doar o data!

    Directorul se lasa greu convins, dar ia in disperare in cele din urma ciocanul si ii da una piticului fix in crestet. Piticul pica lat, il iau cu salvarea, harmalaie mare! Ca la…circ.
    La o luna de zile, bate cineva la usa directorului.
    – Tataaaaaaam! (era…piticul).

     
  6. Liviu Radulescu

    Iunie 28, 2012 at 4:40 pm

    Buna seara, un mesaj ontopic🙂 articolul a fost propus pentru dezbaterea Blogstorming-14, pe MWB!
    http://www.mostwantedblog.org/2012/06/28/blogstorming-14/

     
    • dagatha

      Iunie 28, 2012 at 5:00 pm

      Wow! Onorată să fiu nominalizată la începutul acestui demers! Mulțumiri MostWantedBlog! Să dezbatem, dară!🙂

       
  7. psi

    Iunie 28, 2012 at 7:03 pm

    oricum nu te acoperea decât în caz de urgenţă gen paracetamol, carmol şi comprese calde pe-un picior de lemn şi numai în spitalele de stat.😀
    dar îmi place, totdeauna mi-a plăcut, felul tău de a scrie, efervescent.
    sper că eşti bine. mai vin, mai tac.. .dar sunt pe-aci.
    miaoo!

     
    • dagatha

      Iunie 28, 2012 at 11:19 pm

      da, Psi, dragă, știu că nu-i mare fâs, dar nu arată bine un card nou în portofel??? În plus, despre ce aș mai fi scris aici?
      Despre treceri și tăceri…știu foarte bine..🙂

       
  8. ancagiurgiu

    Iulie 4, 2012 at 12:29 pm

    …intrebare intrebatoarea: da’ asigurare cu 35 ron ti-ai mai facut sau te-ai bazat pe „hartiuta” :))

     
    • dagatha

      Iulie 4, 2012 at 1:04 pm

      :-)))
      Nu, am învățat o rugăciune puternică să mă ferească de nenorociri printre fiorduri! :-)))
      E o întreagă poveste și cu asigurarea aia, dar era prea morbidă să povestesc aici. sau…nu? 😆

       
  9. ancagiurgiu

    Iulie 5, 2012 at 9:32 am

    Ai putea face un articol intreg :))

    …daca vrei sa-ti impartasesc ceva morbid…apropo de asigurari…cunosc si eu o poveste, ca am lucrat in turism
    …o colega colaboratoare din Grecia, a dat peste o familie …cu val negru…
    Adica, in prima zi cand au ajuns la ei, cu masina personala, el, ea si doi copii, el, din pacate, a facut infarct si nu a mai putut fi resuscitat. Nu aveau in asigurare cuprinsa repatrierea trupului neinsufletit, asa incat colega mea s-a dat peste cap, a contactat autoritati…in fine, o intreaga poveste.
    Macabru este faptul ca doamna (eu as zice ca de la soc) si-a luat copiii si s-a dus la plaja, ca pe ea n-o intereseaza, ca a venit in vacanta!
    Ii multumesc in fiecare zi cand imi aduc aminte de intamplare, lui Dumnezeu, ca n-am trecut personal, prin asa ceva, sau prin evenimente asemanatoare. Intamplarea e adevarata, din pacate.
    Asa ca sfatul meu: cititi cu mare atentie „scrisul mic” din asigurari .

     
    • dagatha

      Iulie 5, 2012 at 12:18 pm

      da, exact la povești de genul ăsta mă refeream și eu! Într-una din plecările de anul ăsta, exact așa s-a pus problema…Brrrrr! E drept că nu poți decât să speri că te întorci cu bine acasă…
      Mai bine vorbim de lucruri mai vesele😀
      Bine venit sfatul tău!
      Mulțumim!🙂

       
  10. Camelia

    Iulie 8, 2012 at 7:31 pm

    Tu ştii să faci şi dintr-un spus cu obidă or’ cu amărăciune unul în arena cu hazul, oricare ţi-ar fi „disputa”…însă nu pot spune că m-a amuzat întâmplarea nicidecum. Absurdul ăsta care ne e dat de multe ori să îl trăim bag de seamă că se tot insinuează pe zi ce trece în mijlocul existentului…e ca un ceva ce îşi tot urmează o cale cu un „firesc” ce începe să mă înspăimânte.

     
    • dagatha

      Iulie 8, 2012 at 11:51 pm

      Da, Camelia, dar cu absurdul nu poți lupta decât râzându-ți de el cu toată puterea. Am încetat să mă mai consum, rar mă mai lovește câte o revoltă în adevăratul sens al cuvântului. Și asta de când m-am rupt de oraș și am dat de viața liniștită de la țară…

       
  11. Camelia

    Iulie 9, 2012 at 12:03 am

    Da, da…te afli în singurătatea liniştii care de când cu viaţa la ţară licăre dulce, de-asta ţi-ai făcut răzmeriţa adormitoare şi nu mai dansezi cu ea şi nu te mai cheamă pe dinafară; o ţii de tine îndepărtată…

     
    • dagatha

      Iulie 9, 2012 at 12:04 am

      da și mi-e mult mai bine…🙂

       
  12. Hapi

    Iulie 9, 2012 at 10:22 am

    Si eu il am in portmoneu de vreo 4 ani…..Tot pe ala care expira in 3 luni. Cu toate astea – exact in acea perioada cand era valabil m-am intors dintr o calatorie cu febra intestinala, o viroza, nu am mai avut asa ceva
    Mi-au facut testele din cap pana in picioare si am avut de platit…..200 de euro
    Cu tot cu card. Nu l-am mai updatat

     
    • dagatha

      Iulie 9, 2012 at 12:59 pm

      :-)))) Bine că mi-ai zis DUPĂ ce m-am întors. Aveam să fac ceva intestinal numai când vedeam suma! :-)))

       
  13. Hapi

    Iulie 9, 2012 at 12:29 pm

    Uita-te in spam…..eventual🙂

     
    • dagatha

      Iulie 9, 2012 at 12:53 pm

      apoi…ție-ți place acolo???? Cred că e a treia oară când te scot din desagă😆

       
  14. irealia

    August 20, 2012 at 5:15 pm

    Las’, mai bine fără asigurare, că noi am avut la francezi, când al meu şi-a verificat rezistenţa timpanului cu beţigaşul de urechi şi nici nu s-au uitat la ea! Dispreţ total! Noroc că băţul buclucaş n-a stricat decât de vreo 30 de euro! :))

     
    • dagatha

      August 20, 2012 at 5:18 pm

      😆
      Deci se întâmplă și la case mai mari, ca să zic așa…
      Acu musai să plec în Cehia. Și nu știu dacă să merg cu ăla cartonatul de mi l-au adus aștia la spartul târgului (că-i fercheș, dă bine în poză la portofel😆 ) sau să fac una serioasă de probleme mai…mari😀

       
  15. irealia

    August 20, 2012 at 5:25 pm

    Hmmm…sau nu!? :))

     
    • dagatha

      August 20, 2012 at 5:28 pm

      da, către varianta asta trăgeam și eu!😆

       

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
Blogul unei tipe oarecare

"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"

CÂRCIUMĂ DE FIȚE

îmi rezerv dreptul de a-mi selecta clienții

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Numai Filme

by Ana Ayana

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

JURNAL

Ajutor pentru luat zborul

SENSURI

De ce îi este omului de astăzi foame ? De iubire şi de sens. (N. Steinhardt)

Creatii manuale-Amy Crafts

Despre pasiunea pentru handmade

Poteci de dor

"Adevărul pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde

DrStoica / da-te-n blogul meu, te rog!

zâmbet, coaching, film, pamflet, fotografie, pareri, aiurea... dar hai sa fim pozitivi!

ComiCultural

Nu știu că nu știu nimic

Înşiră-te mărgăritare

Vorbe, cuvinte și litere prăfuite, despre lume, cu lume și pentru lume

Traista cu merinde

Toate lucrurile imi sunt ingaduite,dar nu toate sunt de folos.

Cu presa de perete

un blog de Alex Nedea

Machete Didactice

Machete didactice si materiale care vin în sprijinul mămicilor, educatorilor si tuturor celor implicati în educatia copiilor la scoală sau acasă.

Pishky's Blog

Numai cuvintele zburau între noi, înainte și înapoi - N. Stănescu

psi-words

... loc de joacă pentru cuvânt. serios!

Tiberiuorasanu's Blog

LECTURI, păreri, impresii de călătorie. Eu citez NU plagiez.

Valerica Oprisanu

Just another WordPress site

Spanac

Distribuitor autorizat de fazani hazlii

Cățărătorii

Când urci pe scara vieţii, nu uita să dai bună ziua tuturor, pentru ca atunci când cobori să aibă cine îţi răspunde

La Fée Blanche

Contesă de Chou-Fleur

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

Hapi. Riverwoman

Lift up the receiver, I'll make you a believer

Loc de dat cu capu'

sau cum să te fereşti de invizibil

Per aspera ad astra

Maison de santé

ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață

Blogul Buceginatura2000

Informatii despre Mediu, Turism, Bucegi sit Natura 2000

Pitici, dar Voinici

mens sana in corpore sano

Alma Nahe(r)

Să se ducă la muncă, ca să nu mai citească şi ei nişte almanahe!

Surorile Marx

globus de miuzici, filme si alte rautati

Redsky2010's Blog

Trecand prin viata cu ochii larg deschisi

Dictatura justitiei

Just another WordPress.com site

Ochiul care rade

Felii de viata

Tink3rbe11's Blog

Eu in forma bruta

Pruncu

de vorba cu mine insumi

Tabakera

...pentru ganduri la care nu pot renunta

Despre sufletul meu

Pentru că mulţi seamănă cu mine şi n-au curaj să spună

Pseudolirice

Pseudo lirice

%d blogeri au apreciat asta: