Bac 2012

”Doa’n’soară, pregătiți-vă să aveți un șoc!”

Doamne, zic, nu și Raluca! Căutam aspacardinul pe care credeam că l-am pus la îndemână de dimineață, știind că azi e zi de rezultate. Raluca este una din fetele cu note bune și pretenții pe măsură. Tenismenă, fusese deja acceptată la mai multe universități din SUA. Tot cu tenisul.

”Zi!”, îngaim eu cu tensiunea aproape de limită, încercând să țin telefonul bine.

”Am luat 9.50 la română!!!!”

Mi-au dat lacrimile! De bucuria ei, de satisfacția mea, habar nu mai am de ce, dar a fost un sentiment plăcut!

Când am văzut subiectele, cunoscând punctele slabe ale elevilor mei, m-a apucat un soi de …dezamăgire: va fi prăpăd și anul acesta!

Apoi au venit și alte note: 8,75, 8,70, 9,20…Treptat mi-a mai venit inima la loc. Sunt note mari pentru un liceu cu program sportiv, în care majoritatea au pus mereu cartea muuult după sport. Tocmai de aceea sunt mândră de ei. Au luat exclusiv pe munca lor. Fără meditații particulare (n-au avut nici timp și nici bani), fără aranjamente murdare.

Evident, sunt și mulți picați. Prea mulți. Dar în egoismul meu, la aceia m-am uitat numai la nota de la română. Dacă a fost peste 5…înseamnă că mi-am făcut treaba. Dacă nu…mai am de muncă…

Și apoi mai este presa:

Epicentrul catastrofei se află în județul  …”

Dezastru la bac!”

Au picat 60 la sută din elevii înscriși…”

Iată presa română! Veritabili jurnaliști, care sunt de fapt rezultatul aceluiași sistem defectuos de învățământ! Dacă ne-am uita și la greșelile din exprimare….

Ne place să fim gravi, patetici, să exagerăm…Câți au picat? 50%! A, ba nu, 70%! Și se reia știrea la fiecare 5 minute. Da, rezultatele sunt, din nou, dezastruoase. Și vor mai fi. Ne-am obișnuit să avem numai premianți, numai promovați, numai studenți, licențiați, masteranzi…Toate erau la superlativ! Doar că ”pe dinafară-i vopsit gardul și-năuntru…”Dumnezeu cu mila. De aceea, ne șochează asemenea rezultate. Am desființat școlile profesionale pentru că nu trebuie să știm să FACEM ceva, trebuie să știm să ne PREfacem că am învățat. Dovada clară e, evident, diploma, sau, după caz, diplomele,  pe care o/le fluturăm cu fast. Apoi, toată lumea face o facultate. Musai! Dacă tot a terminat doășpe clase și a mai dat Ăl de Sus de a luat și bacaloriatu’, ce să faci cu banii lu’ tata? O, da, o facultate! Și…cam ce să ne facem? Hmmm…știu eu, știu eu! PROFESOR!!! Că e simplu, nu e mare brânză să fii profesor. Plimbi un catalog (dă bine în poză, pari important), le spui două vorbe elevilor și gata programul. Cu titularizarea nu e problemă, se rezolvă, așa că…batem palma?? Bătem, cum să nu bătem. Și uite așa se îmbogățește tagma profesoricească. Și cercul continuă să fie …al naibii de rotund. Și dacă nu e profesor, poate medic! A, ba nu, merge și inginer! s.c.l, s.a.m.d, s.a.

Nu pot să vorbesc decât din punctul meu de vedere, nu dețin răspunsuri universal valabile. Nu e nimic nou față de anul trecut. Nu e nimic nou față de realitatea pe care o știm cu toții, cei implicați în proces. Doar că majoritatea a preferat să o bage sub preș, uitându-se peste umăr dacă nu cumva îi vede cineva. Am mai scris despre asta și anul trecut, nu-mi face nicio plăcere să reiau. Pe un sistem croit atât de prost încât crapă din toate încheieturile, nu poți reconstrui decât dacă dărâmi tot și o iei de la capăt. Or noi am ajuns să fim țara cârpelilor.

Și ca să fiu în trend…hai să vorbim despre vinovați! (A câta oară se face asta? Ce rezultate a avut atâta vorbărie despre cine trebuie să plătească? Deocamdată plătesc niște copii. Pentru greșeli grave ale celor ce se presupune că sunt adulți. Pentru polițe neplătite la timp sau pentru războaie politice.)

1. Subiectele au fost grele. Care??? La română??? Nici poveste! Da, au luat prin surprindere, asta e clar. Dar nu au fost grele. Primele două subiecte, cu mici excepții puteau fi făcute fără nicio problemă, dacă elevii ar fi fost antrenați în acest sens. La punctul al treilea…ei bine… să spunem că Eminescu nu mai este de mult timp printre scriitorii preferați ai tinerilor noștri. Nu se mai identifică deloc cu viziunea poetului despre lume. Să fie poate pentru că trăiesc…în alt secol???

2. Profesori slab pregătiți. Rezon! Nu toți, dar prea mulți. Să luăm cazul meu, spre exemplificare. (”Eu nu pot scrie onest decât la persoana I”, zice Camil Petrescu). Pregătită – checked. Prezentă la ore- checked. Feed-back pozitiv de la majoritatea celor prezenți – checked. Peste program de două ori pe săptămână- checked. Recapitulare pentru examen ca la carte- checked. Deci sunt ok. Nu e de la mine :-D. Și tocmai pentru că unii au rezultate bune și foarte bune, vreau să cred că m-am străduit, cel puțin, să-mi fac treaba. Da, nu toți învață la fel, fiecare are ritmul și stilul lui, dar de adus la școală nu am cum să-i aduc tot eu. Și nu e pentru că nu e ora mea interesantă. Ci pentru că, în viziunea lor, școala nu le oferă prea multe perspective.

3. Camerele video montate? Hmmm… Da, poate fi stresant pentru unii să fie în ”lumina reflectoarelor” fără voie. Dar cred că sunt prea puțini cei care tocmai din această cauză nu au reușit să se concentreze pe subiecte. Aș aplauda, în schimb, prezența camerelor in sălile în care se corectează.

4. Programa? O, da! Programa trebuie revizuită, dar nu cum înțelege Farfuridi reforma: Iată dar opinia mea. (în supremă luptă cu oboseala care-l biruie.) Din două una, daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele… esenţiale… Din această dilemă nu puteţi ieşi… Am zis!

Curat dilemă! Da, aș schimba-o mâine. Și așa, nepricepută într-ale elaborarea docomentelor cum mi-s, sigur aș face-o mai bună!

5. Sistemul? Mă gândesc să sar peste aspectul acesta, pentru că deja știm cu toții cum (nu) merg lucrurile.

Mă gândesc cam cum va arăta viitorul…Mic, negru și încert…A cui e vina? Am senzația că nimănui nu-i mai pasă: părinți, profesori, politicieni…Fiecare găsim o scuză, mai mult sau mai puțin pertinentă.

Soluții??? Poate dați voi câteva.

36 de comentarii

  1. Facilitatea data de un prezent in care efortul de a cauta, de a intelege, de a supravietui , de a evada pentru a putea supravietui, prin carti , de dragul lor, nu mai este necesar.

  2. Hmm, prietenă bună. O coc de mult, va trebui s-o spun cu voce mare, și voi lăsa link-ul de la articol, tomna pe toate bloagele reprezentative din țară! Da, da, mi-a urcat tensiunea de nervi și tre’ s-o zic, că altfel ”iesplodez”… Da, da! Poate chiar azi, oricum în curând.
    Și, până una- alta, iaca și un articol care începe să ridice colțu’ draperiei… http://www.ziarmm.ro/examenul-de-bacalaureat-un-exemplu-al-esecului-democratiei-in-romania/
    I’ll be back sooooooon! 😀

  3. Ma bucur c-ai avut rezultate bune.
    Presa va scrie mereu ceva spectaculos cu care sa atraga atentia. Faptul ca a fost un bacalaureat cu rezultate asteptate si care s-a desfasurat normal , nu era interesant pentru ei
    Din pacate

  4. la soluţii nu mă bag, dar zic şi io ca tot rumânu: ce-ar fi să învăţăm o dată pentru totdeauna că liceul nu e obligatoriu, că nu toţi suntem deştepţi, că vina nu este doar la unii ci la toţi… etc, etc…
    nu ştiu cum rezişti. uneori vă privesc pe voi, cei pe care vă cunosc în branşă şi mă tot întreb asta…
    societatea noastră e tot mai bolnavă de lipsa profesioniştilor. şi la noi, la economişti e ca la profesor: sunt unii care habar nu au cine a fost keynes ori ce înseamnă pib-ul. 😉

  5. hai,mai! cine vrea sa invete,invata! nepoata mea a luat bursa de merit tot liceul! acum a luat bacul cu 9.28! deci se poate…daca vrei!
    parintii nu au posibilitati,chiar deloc! amandoi au 1300 ron la un loc! deci,nu au reusit sa-i plateasca nu stiu ce meditatii sau mai stiu eu ce!
    conteaza sa fie copilul motivat si sa vrea sa faca ceva mai departe une are nevoie de nota de la bac!
    cum bine zicea cineva pe fb ieri: daca ar fi toti invatati,cine ar mai matura strada?

      • te indruma si disperarea sa nu ajungi ca mama si ca tata,cu slujbe de c…. dand din coate ca sa ofere copilului ceea ce are nevoie!
        te indruma si dorinta acuta de a face ceva cu viata ta!
        te indruma si bunica – cea care te sustine si iti spune ca e bine sa faci ca matusa/unchiul tau,nu ca parintii tai 😉
        te indruma multe! important e sa intelegi unde te indruma si sa intelegi care e drumul tau in viata!

    • „cine vrea sa invete,invata!”
      Hm! Daca totul decurge „normal”, cam asa este, da’ mai exista si MULTE alte situatii care nu-‘s chiar atat de „normale”, si in acest caz PARCA-‘s mai multe conditii decat „vrutul”:
      – daca vrea (de acord, asta-i prima)
      – daca „poate” (daca „mansarda” ii este destul de „primitoare” incat sa si-o poata „mobila”, si inca – posibil – fara ajutor si indrumare)
      – daca are de la cine / de la ce / de pe ce sa invete
      – daca este macar LASAT (daca nu si ajutat) sa invete (nu in putine cazuri copilul este scos – uneori „cu forta”, in mod silit si impotriva dorintei lui – din procesul educativ si fie dat (contra bani sau produse) altora drept mana de lucru, fie pus sa munceasca chiar acasa pt a contribui la venitul / hrana familiei)
      – daca – fie de la natura, fie in mod educat – simte imboldul de a afla, de a invata – si daca stie CUM s-o faca, SAU (cu exceptia unor cazuri cu-adevarat incorigibile) daca respectivul copil – chiar daca nu vrea sa invete – este constrans (prin coercitie, impotriva vointei lui) s-o faca.

      „daca ar fi toti invatati,cine ar mai matura strada?”
      DIN PACATE realitatile concrete ale perioadei actuale „spun” ca nu este neaparat necesar sa nu fi invatat ca sa ajungi in situatia de a „matura strada” (de a presta o „activitate profesionala” MULT sub calificarea dobandita) (dac’-ar fi sa nu ne gandim ddecat la „capsunari” – multi recrutati din sistemul de invatamant sau „de la „cultura” ” – sau la vanzatoarele de „butic” absolvente de facultate… sau la inginerii care fac pe taximetristii 😦 )

  6. E adevarat ca stirile nagative fac rating si par interesante, dar din pacate tot aceste stiri dau directia de urmat… manipulare prin negativ, asta se stie. Dar eu vin cu raspuns – intrebare catre voi, altfel: si daca si mama si tata au invatat de si au tocit coatele, si au luat bacul cu note mari, si au facut si facultati si mastere si altele si tot nu si permit o meditatie, tot un salariu de c… au, chiar daca isi iubesc slujba, meseria, atunci ce motivatie sa i mai dai copilului sa invete? cum sa le dai fetelor modele de urmat pe doamna doctor sau pe doamna profesoara cand nici acestea nu o duc mai bine? cand tot ce vad in jurul lor copiii este despre distractie, bani castigati usor, lasa ca merge si asa, cum mai faci din ei oameni responsabili? sunt multe, mult prea multe de luat in calcul si nu cred ca solutia e asa usor de dat de catre specialistii lui peste de la tv sau din ministere.

    • Corect! Totuși…o soluție trebuie să existe! Și ar fi cu atât mai eficientă cu cât s-ar implica în identificarea ei cât mai mulți dintre actanți/ factori, Doar că am impresia că multora NU LE PASĂ. Și mă refer la toate tagmele implicate, de la părinți, profesori, politicieni, până la bieții copii care nu au nici valori și nici nu știu încotro s-o apuce.

  7. Si-uite-asa mi s-a umflat mie pipota de mandrie! Brava profa’! Da, mi-ar placea sa se rezolve toate trebili astea, sunt tare de acord ca meseriasi de calitate nu se mai ‘cresc’ la noi! Desi ai sanse sa iti castigi traiul daca stii sa-ti faci treaba in zidarie, tencuiala, ca electrician samd, societatea si sistemul de invatamant considera ca e rusinos sa nu faci facultatea.

    O vizita in Germania (nici acolo nu-s toate un lapte si-o miere, dar au exemple ff bune la capitolul asta) si-ai sa vezi tineri care lucreaza cu mandrie in ferme, urca pe tractoare, repara tevi, etc. si au un simt al serviciului facut corect si curat (?!!) de ramai cu gura cascata.

    Ii respect pe toti meseriasii (putini cat mai sunt) si cred cadaca nu ar fi incurajati tinerii sa mearga la o scoala platita cu bani grei (care nu le e nici folositoare nici draga), daca nu li s-ar cumpara din prima telefoane scumpe si nu ar fi incurajati sa li se cumpere haine, haine si….haine, daca s-ar incuraja practicarea unui sport in timpul liber care le caleste disciplina, daca…daca…daca… Atunci poate nu s-ar mai discuta de profesori neinteresati, elevi lenesi si note proaste.

    M-am lungit, dar la asa provocare nu-mi pot musca limba chiar de tot.
    Mai zic ink o data: brava de asa reusita in asa context! Si nu snt subiectiva deloc!

    • Da unde e comentariul meu??? mă autosabotez????

      Ziceam că nu ești subiectivă absolut deloc, Păntușa! 😆
      Zici de Germania. Experiența m-a învățat că mai sunt și alte țări la fel. Se numesc ”civilizate”. Diferența o face mentalitatea. Noi încă alergăm după țoale, telefoane, fandoseli…
      Eh!

  8. Felicitari, Dagatha, pentru tot ce reusesti sa faci ca elevii tai sa devina oameni impliniti!

    Felicitari si elevei acceptate in SUA, ajutata si de performantele sportive! Aici, sportul le da o sansa extraordinara elevilor sa obtina burse la universitati, pentru ca altfel e cocosant pentru parinti sa scoata zeci de mii anual din buzunar numai pentru a-si tine copilul in facultate. M-am mirat ca primesc copii cu performante sportive si din alte tari. Inainte sa aud acum, la tine, mai trasesem concluzia asta dintr-o postare a universitatii unde mi-am facut masteratul aici (Purdue), care se batea cu pumnii in piept ca are 4 sportivi in competitie la Londra, sub 4 steaguri diferite.

    Cat despre presa si cum intelege sa priveasca invatamantul, e dezamagitor. Oamenii cu cap, insa, s-au saturat de schizofrenia si paranoia din presa romaneasca si incearca sa-si traga concluziile singuri.

    Succes, Dagatha!

    • Mulțumesc, draga mea…Dar nu am eu merite. Nu reușesc eu nimic, ei reușesc. Și e tare frumos să ai satisfacția că le-ai fost ghid…că pot să-ți mulțumească la un moment dat pentru un sfat sau pentru o vorbă bună. Sistemul nu prea mă lasă să-i ajut …încă nu am renunțat…deși mă gândesc că lehamitea e din ce în ce mai …mare…

      • „…nu am eu merite. Nu reușesc eu nimic, ei reușesc.”
        Deocamdata nu am timp / energie / rabdare sa comentez peste tot pe unde ma trage inima (citind „inapoi” prin blog), da’ aici „eu nu ma pot abtine”: oare pt succesul vitei-de-vie nu are nici un merit aracul bine pus care a ridicat-o catre soare?

  9. Sunt un prieten universal, după cum bine știi. Printre prietenii mei se numără și copii, adolescenți și oameni în vârstă. Uneori. ei întreabă și eu le răspund. Dacă știu! Alteori, eu întreb și primesc răspunsuri. Azi am primit un răspuns mai deosebit, ce m-a făcut să-mi aduc aminte de articolul tău…
    Îți las aici un link. Are mai puțină importanță despre ce cred eu. Deja am adunat o mulțime de etichete. Mult mai important e ce crezi tu, despre concluziile tale după experiența de elev, cea de profesor și părinte.
    Vizionare plăcută!
    http://vimeo.com/40735449

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s