RSS

Xenușca- prințesa belicoasă

14 Iul

That would be me!

Da, dânșilor și dânselor, am mai recunoscut asta în alte câteva postări nevrozate, am o mie patru sute de ani vechime (adică 1400), că de aia îmi place mie de Surorile demente Marx – par din același contingent (nu transcendent, nu ascendent și nici măcar descendent). Sunt la fel de senilă, gheboasă, grasă și cu un neg păros în barbă. (Mă rog, partea cu negul e original blend, just mine, să nu se supere stimabilele cucoane!). Stau la partier și am o condică de prezență pe care o țin pe un pervaz pitit după draperiile groase de Pașcani. Scriu în ea cine intră în bloc, cine iese, de ce, cum, când și ce am eu de spus în legătură cu asta, la fel cum mai mulți de categoria mea numără mașinile care trec prin fața casei, pe culori. Nu am veață socială (ca să mă iesprim elegant), sunt asocială, sociopată și socialisto-comunistă. Pe principiul ”Nicio zi fără ceartă”, i-am luat la rând pe toți vecinii ca să știe că exist și deci cuget (sau era invers?) și, mai ales, cine iaste ză bos in town, pardon, în sat.

Acum că v-ați făcut o idee cam cu cine stați de vorbă (fie și formal) să purcedem la noua întâmplare.

Un an de zile am boierit-o! Niciun vecin de-a stânga, de-a dreapta, de-a susul și mai ales de-a josul, nu mi-a tulburat liniștea, somnul, integrarea în absolutul spiralat și meditația Zen. Uneori, vecinii de la 3 au mai dat câte un party ad-hoc, dar fiind mai cald, am ieșit în fața blocului că nu se aude așa tare ca din casă cum duduie basul. Între timp am descoprit că pot fi și simpatici, așa că i-am mai iertat de părticele puse la sfânta biserică, spre purificarea sufletului lor amorțit.

Dar…

De vreo două săptămâni, poate și mai bine, se mută vecinii de la 1. Adicătelea de deasupra. Am observat, tot de după draperie, mașina care le-a cărat mobilierul, sacii imenși cu obiecte, țoale, bebelouri etc. Am răbdat până s-au decis exact în care colț să monteze fotoliul moștenire prin trântirea obiectului cu putere de parchetul tip ”trafic intens”. Apoi și-au montat mobila de bucătărie și au împușcat toți pereții disponibili ca să o pironească. Au urmat tablourile foarte prețioase înfățișând „Carul cu boi răsturnat” și „Țărani de la câmp la bloc”. Restul acțiunilor nu le-am mai identificat pentru că eram pre(a)ocupată să-mi fac programare la psihiatru. Altul, că primul s-a internat după câteva ședințe.

Bun, ați zice. Și care e …baiul? Omul se mută, trebuie să-și amenajeze culcușul în care va locui restul vieții.

Baiul e, oameni buni, că TOATE aceste amenajări interioare se petrec începând  cu ora 13.30. Taman ora când Pințul își face somnul de frumusețe, spre fericirea mea, care reușesc (eu adică) să mai trag aer în piept și să stau tolănită pe balansoar sau în hamac fără să trebuiască să sar pentru diverse acțiuni neprevăzute sau activități cultural-artistice.

M-am înfățoșat, civilizat, la femeie, nu din prima zi, că nu dădea bine, dar după ce am considerat că suntem de suficient timp vecine ca să tragem prima ceartă. I-am explicat elegant care e situațiunea, ținând strâns la spate cuțitul de bucătărie în cazul în care m-ar fi contrazis. Se uita tâmp la mine în timp ce îngăima: „Păi acum au venit meseriașii… ” Zic: „Nu știu ce faceți, dar faceți după vreo oră jumătate”. S-au oprit. Moamăăă, ce rău mi-a părut! Zic, na! Femeia nu și-o fi dat seama. M-am dus cu crucea peste ea să o pun eu la punct.

Norocul meu că nu m-a ținut părerea de rău. Zilele următoare, aceleași zgomote, aceeași oră, aceeași nervi ai capului zburliți la maxim. Am tăcut, am sperat că e ultima zi, cât mai pot să împuște???

Azi, dau să culc Pințul, printre alergăturile între felurile de mâncare bibilite prin bucătărie. „Eu nu dorm!”. Ei, aș! Conving cupilu, care se duce cuminte în camera lui și…la 13.30 trecute fix, rotopercutorul!!! Mama lui, zic! Consortul, care are o relație mai bună cu Zen-ul, se duce tacticos. Madama nu deschide ușa. Nu-i nimic, Mă dai afară pe ușă, intrăm pe geam! Scot capul cu tot cu baticul de bucătărie exact când aud vorbind la telefon. Deasupra, cocalarul! Cum recunoști un cocalar când ești cu gâtul sucit înspre în sus, plină de draci? După tatuajul dezgustător  de pe umăr, pieptul dezgolit, brățara de un kil și, bineînțeles ghiulul. (Acum mă gândesc că a fost mai bine că nu m-am dus la ușă!). Vorbea la telefon în timp ce eu vorbeam cu el. Dreg vocea, chem înapoi calmul care se cam dusese pe coclauri, îi explic stimabilului că fii-miu are 4 ani și musai să doarmă la prânz, adică taman acu! și aștept un răspuns. El îmi face o concesie și îi spune persoanei de la mobilular să stea ”un pic oleacă” și cască urechile mari la mine. Și ochii. „A, tăiam blatul pentru bucătărie”. Nedumerită, reiau povestea, concluzionând clar că doarme cupilu!!!! Nu am mai scos nimic de la el, dădea doar din cap ca și cum nu despre el era vorba, ci despre vreun vecin căruia m-am plâns așa…într-o doară. Și mă privea fix. De sus în jos cred că decolteul era mai apetisant, că omul nu mai avea cuvintele la el. Am intrat în casă bombănind. A mai tras de două ori cu blatul și s-au calmat.

Eu încă nu! Stau în hamac și ascut paloșul lui Harap-Alb.

Anunțuri
 
26 comentarii

Scris de pe Iulie 14, 2012 în Râsu'- plânsu'

 

Etichete: , , , , , , , , , ,

26 de răspunsuri la „Xenușca- prințesa belicoasă

  1. Pantusha

    Iulie 14, 2012 at 3:38 pm

    😀 Auzi, cand rezolvi, zi-mi. Am o vecina care asculta emisiuni dintr-asea de show pe la 23h00, de aud eu exact toate glumele proaste si haulelile studiolui. Fix cand tre sa dorm eu. Need I say more? Ca dupa 2 descinderi la usa ei din partea lu’ babatu’, ramane sa ma duc eu cu tot cu bu(r)toi, poate raspunde la un snataj emotional.

    Consortul (ca sa te citez) e gata sa ii cumpere un aparat auditiv hipersensibil, doar-doar o sa putem dormi. Doar ca dupa ce am citit articolul tau, mi-am dat seama ca nu toti pishuie ochii cand aud de un cupil care…sumfera din cauza LOR!!

    Deshi, cand ziceai ca vii pe la mine :D?

     
    • dagatha

      Iulie 15, 2012 at 12:38 am

      apoi…nu viu dacă și tu tot din aceștia mirobolanți ai! dar răzbunarea ta va fi cruntă! Căci nepoții mei, sânge din sângele meu, vor recupera decalajul decibelic soon! :-)))

       
  2. psi

    Iulie 14, 2012 at 3:58 pm

    s-aduc şi io sabia motanului cel încălţat? tocmai ce-am ascuţit-o dimineaţă!
    offf… nu vreau să spun că acesta este doar începutul…

     
    • dagatha

      Iulie 15, 2012 at 12:39 am

      dacă-i ascuțită…musai s-o aduci! și urlăm ca la Tom și Jerry: ”” touche, Pussi-cat! C’est la guerre!”

       
  3. buceginatura2000

    Iulie 14, 2012 at 7:36 pm

    Ai si un umor deosebit in a descrie situatia 🙂 Chiar daca nu este prea ok…ma gandesc ca poate nu or gauri toti peretii, taia tot prin apartament si poate se asterne linistea in vreo saptamana. Dar daca sunt certati cu educatia, bunul simt, o sa gaseasca altceva de facut si tot va vor deranja. Genul acesta de vecini nu si-l doreste nimeni!

     
    • dagatha

      Iulie 15, 2012 at 12:40 am

      da, dar nici genul MEU de vecini nu o să și-l dorească! (zise Xenușca :-))) )

       
  4. ch3815h

    Iulie 14, 2012 at 8:23 pm

    pfoai!

     
    • dagatha

      Iulie 15, 2012 at 12:40 am

      Parol, să mă-ngropi, Năică!
      😆

       
  5. freeson4

    Iulie 14, 2012 at 9:03 pm

    🙂 Succesul primei infatisari…
    „Nu știu ce faceți, dar faceți după vreo oră jumătate”…
    O analiza atenta „pe text” demostreaza clar futilitatea cutitului ascuns la spate.

    Gandindu-ma la tatuaj, laghiul si la bratara, nu vad de ce nu ti-ai dat seama ca doua oara ar fi mers mai bine cu cutitul.

     
    • dagatha

      Iulie 15, 2012 at 12:43 am

      😆
      Futilitate sau nu, cuțitul ”ierea” Decât că nu mă pun io cu matahala. Nu de alta, da nu mă salva nimeni, Că toți așteaptă să scape de mine de la etajul 1 în sus :-)))

       
  6. almanahe

    Iulie 14, 2012 at 10:17 pm

    a, io parcă nici nu mai am vecini de ceva vreme, doamne-ajută!(doamne-doamne al vecinilor)…unu’ singur a avut anu’ ăsta bani de şi-a renovat apartamentu’, da’ lucrează în cadrul armatei, acolo nu e criză. 🙂

     
    • dagatha

      Iulie 15, 2012 at 12:44 am

      ce noroc chior pe tine, Alma-naho! Nu-i vrei pe ai mei? Zău, dacă-i speli olecuță, par noi. Și îți dau și bani pe ei! 😀

       
  7. Otilia

    Iulie 18, 2012 at 2:37 pm

    Mai simplu este sa stai la casa, dar cati dintre noi sa ne mutam acolo?! astora le trebuie o galeata de apa rece sa se calemeze.

     
    • dagatha

      Iulie 18, 2012 at 6:13 pm

      nu știu dacă e mai simplu, că tipi de ăștia de i-am descris aici, nu de sfiesc să scoată muzica manelească în curte în timp ce sfârâie grătarul și, având contract cu vântul, aduce și miros și sunet taman în curtea ta.
      mai bine în creierii munților! Cu oile!
      😆

       
  8. Camelia

    Iulie 19, 2012 at 10:23 pm

    Lumea bunului simţ ar trebui recâştigată; din păcate, între ea şi semenii tăi cu pricina şi mulţi alţii aidoma parazitaţi cu nesimţire s-au creat nişte distanţe care se adâncesc şi se tot adâncesc…unde nu mai pui că se poartă de parcă nu ar avea voie să se „atingă” de creier…
    Ai grijă cu paloşul ăla, că ţi se aude gândul precum pregătiri întru festin canibalistic, cu sfârtecatul a ceea ce ai putea găsi prin preajmă, cu un etaj mai sus, deşi acum când ţi-am citit cuvintele, cred că se va fi potolit dezlănţuiala şantieristică…dar să ştii că păţaniile astea bălăngănindu-se zgomotos sunt trăite de oricare, contemporane aşadar.

     
    • dagatha

      Iulie 20, 2012 at 6:29 am

      Camelia dragă, paloșul e după ușă. îl scot doar în caz de urgență 😆
      și da, mie îmi trece repede. E drept că mă apucă des…:lol:

       
  9. Camelia

    Iulie 21, 2012 at 1:52 pm

    O întrebare, Agatha; ţie ceva lăuntric nu îţi spune că îndărătul „surorilor demenţiale Marx” se ascund de fapt doi adami madamizaţi, dacă nu chiar unul singur?

     
    • dagatha

      Iulie 26, 2012 at 9:10 pm

      draga mea, blogurile sunt apanajul perfect al măştilor 🙂 Putem fi cine vrem şi spune ce vrem. Am cunoscut cândva un caz ca acesta pe care-l menţionezi. Mărturisesc că mi s-a părut mult mai interesant aşa 😀
      Cât despre „surorile demente”….doar „ele” ştiu ce e pe acolo 😀

       
  10. Poteci de dor

    Ianuarie 29, 2014 at 8:04 am

    Vecini de pus în ramă 😀

     

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
Cosmisian's Blog - Ganduri Neinfinite

“I've lived through some terrible things in my life, some of which actually happened.”― Mark Twain

Blogul unei tipe oarecare

"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"

CÂRCIUMĂ DE FIȚE

îmi rezerv dreptul de a-mi selecta clienții

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Numai Filme

by Ana Ayana

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

JURNAL

Ajutor pentru luat zborul

SENSURI

De ce îi este omului de astăzi foame ? De iubire şi de sens. (N. Steinhardt)

Creatii manuale-Amy Crafts

Despre pasiunea pentru handmade

Poteci de dor

"Adevărul pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde

DrStoica / da-te-n blogul meu, te rog!

zâmbet, coaching, film, pamflet, fotografie, pareri, aiurea... dar hai sa fim pozitivi!

ComiCultural

Nu știu că nu știu nimic

Înşiră-te mărgăritare

Vorbe, cuvinte și litere prăfuite, despre lume, cu lume și pentru lume

Traista cu merinde

Toate lucrurile imi sunt ingaduite,dar nu toate sunt de folos.

Cu presa de perete

un blog de Alex Nedea

Thaumaturge

talk about candles, circles, planets, stars, bananas, chants, runes and the importance of having at least four good meals every day”

Machete Didactice

Machete didactice si materiale care vin în sprijinul mămicilor, educatorilor si tuturor celor implicati în educatia copiilor la scoală sau acasă.

Pishky's Blog

Numai cuvintele zburau între noi, înainte și înapoi - N. Stănescu

psi-words

... loc de joacă pentru cuvânt. serios!

Tiberiuorasanu's Blog

LECTURI, păreri, impresii de călătorie. Eu citez NU plagiez.

Un blog de poveste

Oborul cu fantezii

Valerica Oprisanu

Just another WordPress site

Spanac

Distribuitor autorizat de fazani hazlii

Cățărătorii

Când urci pe scara vieţii, nu uita să dai bună ziua tuturor, pentru ca atunci când cobori să aibă cine îţi răspunde

La Fée Blanche

Contesă de Chou-Fleur

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută. crochiuri. cotidiene

Hapi. Riverwoman

Lift up the receiver, I'll make you a believer

Loc de dat cu capu'

sau cum să te fereşti de invizibil

Per aspera ad astra

Maison de santé

ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață

Blogul Buceginatura2000

Informatii despre Mediu, Turism, Bucegi sit Natura 2000

Alma Nahe(r)

Să se ducă la muncă, ca să nu mai citească şi ei nişte almanahe!

Surorile Marx

globus de miuzici, filme si alte rautati

Redsky2010's Blog

Trecand prin viata cu ochii larg deschisi

Dictatura justitiei

Just another WordPress.com site

Ochiul care rade

Felii de viata

Tink3rbe11's Blog

Eu in forma bruta

Pruncu

de vorba cu mine insumi

Tabakera

...pentru ganduri la care nu pot renunta

Despre sufletul meu

Pentru că mulţi seamănă cu mine şi n-au curaj să spună

Pseudolirice

Pseudo lirice

%d blogeri au apreciat asta: