Remedii…naturale împotriva depresiei

Acest post este un pamflet. Vă rugăm să-l tratați ca atare. Dacă ați ajuns aici căutând ceva serios, ieșiți repede! Nu ne asumăm responsabilitatea pentru eventuale cazuri de suicid în urma aberațiilor debitate de autoarea blogului.

Postare dedicată Lucianei, spre descântare și alungare a stărilor depresive și a pornirilor criminale îndreptate către diferite ființe ale universului. Ducă-s-ar pe pustii! Am zis!

Motto (obligatoriu pentru orice lucrare de cercetare care se respectă, chiar dacă obiectul cercetării îl face subiectul mai sus menționat) :

„Lucrurile merg mai prost sub presiunea preocupării de a le face să meargă bine.” (Legile lui Murphy)

Murphy ăsta o fi fost el înțelept, dar prea are dreptate și asta mă scoate din minți uneori! Și are un optimism când înfățișează pesimismul…Cum ar fi, spre simpla exemplificare, următoarea cugetare…axiomatică:

„Cu cât mai mare este numărul celor implicați într-un eveniment, cu atât mai puțin inteligent devine fiecare dintre participanți.”

De unde m-o fi cunoscând, domnule?

Apoi…

Nu înțeleg de ce lumea asta trebuie să fie guvernată de principiul dihotomiilor: ba e bine, ba e rău, ba e sus ba e jos, ba e albă, ba e neagră, ba ești bogat și prost, ba ești sărac și deștept, dar la ce naiba îți folosește asta? Pe același principiu, dacă am avut sfânta depresie de ianuarie, de ce să nu o sondăm pe aia de iulie? Și dacă ne prinde și o zi de marți din urmă, e clar apocalipsă! Una neprevăzută de niciuna dintre evangheliile cunoscute până azi.

Depresie, depresie, dar să o știm și noi!

Avem nevoie de motive pentru a înota în marea adâncă a despresiei? Sau ne lăsăm cuprinși de ea ca de un drog puternic de care nu te poți dezlipi? Nu cumva ne complacem în starea de moleșeală indusă de acest sentiment pentru că simțim nevoia să ne mai lamentăm din când  în când? (Evident, excluse sunt cazurile care reprezintă motive serioase de deprimare, cazuri pe care nu le luăm în discuție aici, tocmai pentru că avem de a face cu un pamflet).

Capitolul 1. Începuturile

Să zicem că te trezești dimineața cu fața la cearșaf. Puteai să te trezeși cu ea la perete, în tavan, către fereastra care dă în grădină, dar nu! Tu trebuia să te trezești cu ea, fața adică, la cearșaf. De ce te-ai trezit așa? Pentru că te sufocai, nu aveai aer și sistemul de autoapărare se declanșează automat ca alarma de incendiu. Asta dacă ai noroc și sistemul cu pricina e în garanție, că dacă nu te trezești la timp, nu mai apuci să vezi cearșaful, ci albul imaculat al norilor în timp ce te ridici la cele sfinte unde Sf. Petru te anunță cu adâncă durere și profund regret că ai murit sufocat. Cu fața la cearșaf.

Puteați sări peste divagație. Este irelevantă pentru postare.

Și trezindu-te așa, te ia o stare de nervi. Urăști pe toată lumea, ai putea chiar să și ucizi cu orice ai la îndemână, mai ales cu privirea sau un cuvânt ales cu mare grijă. Ce-ți spui?

”I have a bad hair day!”

Și speri că-ți trece cu un pieptene/pieptăn sau cu o melodie potrivită trimisă de un prieten drag 🙂 :

Capitolul 2. Tehnica bulgărelui de zăpadă

Ca și cum nu ar fi suficient, te trezești că toate-ți merg de-a-ndoaselea, pentru că, nu e așa,

„Dacă ești ghinionist, îți rupi picioarele la poarta de intrare, după ce ai mers tot drumul pe jos”

Constați că orologiul a rămas în urmă (era mai bine pe vremea aceea) și nu a sunat când trebuia, prin urmare ești într-o mare întârziere. Dacă ai noroc și stai în cartierul nostru, poți chiar să nici nu ai apă curentă la ora respectivă, și atunci te rogi să-ți mai fi rămas un pahar de apă minerală, pentru ritualul matinal. Nu-ți găsești hainele potrivite pentru că ești total nehotărâtă cu ce s-ar asorta mai bine părul tău și așa într-o stare proastă, iar când, în sfârșit te decizi, nu ai nici curent să le calci. Evident, rezervorul e gol, pentru că acela din  voi doi care a adus mașina acasă ultima dată – poate chiar tu! – a uitat să-i facă plinul. Te repezi în stație și constați că tocmai a plecat tramvaiul și știi că mai vine unul după 10 minute în care va fi deja aglomerație maximă și mirosuri în combinații și permutări infinite. Cu greu ajungi la locul de muncă, firul de la ciorap a imprimat un design original într-o totală asimetrie și găsești ușile închise. Normal că ai uitat cheile de la birou! În torpedou! Și în timp ce zaci așa lipită de ușă, te lovește: e sâmbătă azi!!!!

Capitolul 3. Remedii???

O, da!

În funcție de gravitatea depresiei, acestea pot varia. Spun ”naturale” pentru că ele vin de la sine, instinctual, și nu ai nevoie să cauți ajutor specializat.

Poți să:

* urli cât te țin laringele și plămânii la oricine îți iese în cale (eficiență redusă, dar remediu bun pentru depresii minore)

*te închizi în baie cu 10 pachete de șervețele cu care să-ți ștergi ochii și să suni ca în trompetă (total ineficient pentru subsemnata)

*dai vina pe toată lumea și termini înjurând sistemul de mamă, de tată, de urmași și de cele sfinte (uneori merge)

*spargi vesela de porțelan de la mama soacră (hmmm…păcat de veselă)

*te întrebi încontinuu ”de ce mama m-o făcut” (inutil, după părerea mea)

*îți iei o prietenă bună și mergi la shopping!

Întrebare-concurs!!! Care dintre variante a funcționat cel mai bine la voi? Aveți voie să fiți creativi. Câștigătorul va fi desemnat total subiectiv, premiul va consta în onoarea de a ne povesti din fir-a-păr cum au decurs lucrurile.

Cât despre mine…La ieșirea din Mall cu celebrele pungi de cumpărături, aveam deja un zâmbet cât cele 6 ore petrecute azi ziurea prin oraș!

Să trăiești, Alina-vecina! 😆

65 de comentarii

  1. deja la faza cu sambata eram cu lacrimile curgand (sorry!)
    daca e totul asa cum ai descris…cam nimic nu ma ajuta! aiurea sau ba, sofatul ma relaxeaza cand sunt ultra nervoasa :)))
    daca sunt deprimata (dar varianta soft 😀 ), shoppingul este buuunnnnn!!!! (cu gaura din buget aferenta :)))))

  2. remediul meu împotriva a tot ce mă dezechilibrează este scrisul de dimineaţă. 😉 după aceea, poate să se întâmple orice, există şi rezolvare! sunt optimistă? nu. doar pozitivă…

  3. Poti face un serial cu Murphy? Siiigur mai gasim ceva care se potriveste la fiz! Tare de-acord 😀
    Delicios de bine-dispunator articolul (ca sa ma balbai). Ce e fain e ca la prima mica depresie, o sa ma gandesc la el, zis iz za trick.

    Cand zic depresie mica, ma refer la un miiiic lant ceva mai atipic pt mine. Bear with me for a second:
    – 2 noaptea, cald, geamuri deschise: unica famelie de guralivi de pe strada, canta vocal sau cu bongosurile fix sub geam.
    – la 5 min dupa ce termina ei repriza1: latratul haitei de 7 caini (minim!). Tot sub geam.
    – dupa o alternanta care te trezeste de tot: ochi in tavan si incercari de a gasi pozitia de dormit cu tot cu cei 2 bulgarasi de energie care deja misca in burtici de zor. (a se vedea la gasit pozitia, imaginea cu Sid incercand sa doarma pe piatra).
    – un pishu rapid (pardon de impudicitate, dar adevarat si necesar), o gura de apa, alti ochi in tavan si ….sooomn in sfarsit.
    – pana peste jumatate de ora cand incep sa ciripeasca in draci pasarelele dragalase din copacul de suuuuub…? geamul meeu 😀

    Amu asta e varianta premergatoare trezitului cu fata la cearsaf, urmeaza fix descrierea din articol 😀 cu kici variatiuni. Delicios.

    Remediul? articolul de mai sus, videos gen asta din tramvai (merci Monicas) un tel rapid la sora 😀 si evident un shoping oricat de mic (ex. macar o inghetata la wafa, de vanilie, ca pe vremuri la doar 1,5 Ron). Noroc ca pentru cei 2 „bundles of joy” am o justificare si de shopping mai amplu 😀 cu strictul necesar, bineinteles :))))))) )

    Multumiri de rabdare pentru toti cei care au reusit sa citeasca totusi ditamai comentu’ pana la final! Multumesc pe aceasta cale autoarei, pentru pretextul de a ma desfasura, pe care mi l-a oferit!
    Si mamei mele! (ca sa fie ca la Oscar)

    • de unde reiese clar, că e o genă!!!
      😆

      And I think we have a winner!!!

      Păntușa! Cu tot cu haita de câini și vecinii colorați.
      Bineînțeles că vine la pachet cu cei doi viitori nepoți, so….

      Înghețată…eu zic să încerci Polar. Că pare ca aia d epe vremuri. Știi tu, când eram noi mici :-)))

      • Am gasit una, exact la pachet de unt ca pe vremuuuri 😀 Doar ca nu se intarise inghetata de vanilie pe hartie intr-un mic strat dulceag pe la pliuri, ca odinioara. Si parca asta e prea alba 😛 Dar tot mi-a placut si o sa mai caut 😉

        Pentru adjudecare, ma simt flatusata (flatata si tuchata) dar realitatea m-a ajutat, zau 😀 Se pune deja commentul anterior ca articol sper 😛 Zeeenchiuuuuu!

  4. Tocmai primit azi video-ul. For the record, I love za seahorse still 😀 si ink nu am atins pragul asta de …tzafnoshenie. Fac matanii pentru atragerea starii de serendipity si dansul ploii pentru vremuri mai racoroase.

  5. Ce nu este de recomandat în depresie? A se săra şi pipera, după care ar urma umplerea cu ceva ce s-ar mai putea întâmpla precum nenorocire care nu vine niciodată singură, şi-apoi înfăşurarea cât mai cu putinţă de jur împrejur, urmată fireşte, de legarea ditamai, până la icnire…şi uite aşa, pârguie, se coace depresia, aluat de purgatoriu, cu tine dinăuntru.
    Ce de mai trăsnăi şi bazaconii ţi-am scris…dar aşa ameţesc eu aiurelile astea, când nu e de glumă cu ele şi vin din senin…mă prefac că le iau în joacă.

    Depresia te dizolvă, asta ca să revin la un ton grav…mi s-a întâmplat să cunosc nişte fiinţe care au trăit-o.

    • nu știu dacă poți săra și pipera…pentru că în cazul depresivului, EL însuși face asta din inerție. Totul e negru. iar dacă nu e, are el grijă să fie.
      eh…urâtă treabă depresia asta…Și dacă o lași din lesă…să te ții! Nu o mai prinzi din urmă…

      • E si o parte buna a depresiei. 🙂 Curata pe dinauntru.

        Evident, exista cazuri in care te curata de tot (cu variatiuni care pornesc de la un salon si o camasa cu maneci foarte lungi si ajung la meditatii dubitative legate de aroma sapunului si calitatea franghiei).

        Insa totul prinde o coaja de logica, atata vreme cat ceea ce nu omoara te face mai puternic.

        PS
        I love her hair too!
        😆

      • Nu știu cum e cu partea asta legată de…curățat…
        Dacă te referi la faptul că ai timp să te întorci puțin asupra propriei persoane și să te…introspectezi suficient cât să ieși din ea, din depresie adică, poate că ai dreptate…
        Mie mi-e teamă de depresia aia cronică. Aia cred că nu are leac. Și orice ți se întâmplă mai puțin așteptat sau dorit, te aduce înapoi în aceeași stare. Nu te omoară, dar te chinuiește încet ca picătura chinezească. Cred că depresia e o boală care pornește de la o disfuncționalitate a unui „buton” interior. Nu mai ai imunizare și nici forță să-ți reconstruiești sistemul.

        PS What’s not to love about her hair???
        😆

  6. Mi-a placut postul tau, foarte amuzant, iar cugetarea asta, „Cu cât mai mare este numărul celor implicați într-un eveniment, cu atât mai puțin inteligent devine fiecare dintre participanți.”, e geniala. Mi-a placut in mod deosebit.

    Intr-adevar, e greu cu depresia asta, iar remediile sunt totusi multiple. Unii asculta muzica, merg la shoping, fac sport, pleaca in tari calde, spre exemplu in Caraibe…, si exemplele pot continua…

  7. atunci o sa mai punem slagare de astea pentru depresie. eu cand am auzit melodia aia prima data, era sa iau droguri… :))))))))

      • Chiar ieri tot cautand pe youtube muzica, din link in link, am gasit o melodie data naibii de ciudata, dar care mi-a placut foarte mult. si desi am ascultat multa muzica ciudata la viata mea, ca asta parca nu am mai auzit. iti pun si tie link-ul, dar daca cititorii tai se revolta poti sa o scoti. 🙂

  8. cat despre fonduri europene pentru cursuri in Caraibe, eu zic ca trebuie sa mai incerci, ce acolo nu sunt scoli cu profesori dornici sa impartaseasca din experienta lor mare, chiar foarte mare am auzit, colegilor lor de pe batranul continent?

      • ei, poate intr-o zi o sa ajungi si pe acolo… oricum sa ne pui si noua o poza pe blog cu tine lenevind pe un sezlong, sub un palmier, sorbind dintr-un cocktail exotic.
        P.S. si in fundal un domn jamaican vanzand porumb, aspra de baie varianta Caraibe (hand made, of course), coliere si bratari desigur cu scoici tropicale…

  9. Draga mea, eu dupa 6 ore de shoping as fi cazut din nou in depresie si mai adanca :)). pe mine nu ma tin nervii atat de mult la cumparaturi dar ca sport e bun, macar obosesti si adormi ca un prunc (sau asa ar trebui daca nu as suferi de insomnii :)) ).
    oricum m am amuzat teribil de solutiile tale si se pare ca sezonul vacantei nu ne prea scuteste de a fi si sezonul depresiilor (macar o zi sau doua) – sau poate tocmai de aceea….
    hai noi sa fim sanatoase si voioase, copiii sa creasca mari , ca belele vin si pleaca.. ca si guvernele (ca tot e la moda).

    • oooo, da Vali dragă, mare dreptate ai! Dar eu sunt o Xena, doar mă știi. Lupt până cad lată. :-)) Nu de somn. Nici din ăla nu prea mai am.
      Shopingul e…un lux pentru mine. Așa că se întâmplă cam…o dată la vreo 2-3 ani, dacă e să calculăm după ultimele estimări.
      Pupici

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s