Complicații de la o banală…răceală

A fost odată…ca niciodată.

A nu, formula e din alt registru, acela al finalurilor cu happily ever after. Și de aici o întreagă polemică legată de existența basmelor într-o lume ca a noastră.

O banală răceală. Sau cel puțin așa o tratăm. Credem că nu e nevoie de ajutor, credem că știm ce să facem cu ea, ne-o asumăm și o ducem pe picioare de cele mai multe ori ignorând-o, tot sperând că va pleca singură. Hmmm…Oare?

Te trezești așa într-o dimineață, pur și simplu amețit de niște simptome care nu-ți dau pace. Te ia cu dureri de cap, vocea pare să nu mai aibă forță pentru a purta mesajul către cel de lângă tine, tremuri și starea de disconfort de scoate din minți. Zici că ți se pare. Crezi că ție nu ți se poate întâmpla să te doboare. Bei un ceai calmant, te oblojești, și mergi înainte. A doua zi ți se pare că tratamentul a avut efect și zâmbești fericit: ai avut dreptate! Ești mai puternic decât răceala. Ai învins-o, ai alungat-o, totul e back to normal. Ceea ce nu știi tu, însă, este că virusul sălășluiește tot acolo. A pierdut o bătălie, dar speră să câștige tot războiul. Stă pitit și apare la următoarea cotitură când sistemul tău… „imunitar” e vraiște.

Strike two! Deja te-ai obișnuit cu simptomele și ai senzația că știi cum funcționează. Faci ce știi că ai mai făcut. Mergi pe principiul că dacă te faci că nu o vezi, rezolvi problema. Uneori mai bagi un antibiotic de control ca să fii sigur că ai lovit-o. Deții controlul!

Da, dar nenorocita de răceală poate deveni gripă. Și are atâtea tulpini cât balaurul cu șapte capete. Tai unul, ies zece. De aceea este absolut necesar un tratament complet. Poate chiar unul radical uneori. Și după aceea devii imun pentru tot restul vieții. (Există așa ceva?)

Ca să concluzionăm și să mai lăsăm vorbăria:  suferim de …răceală. Ce facem? Cum ne purtăm?

a)      Îi dăm cu flit (vorba poporului înțelpt), adică ne așezăm într-un colț cu ochii închiși și așteptăm să treacă

b)      Îi dăm tratament intensiv de …eradicare, pe sistemul „or else!”.

Ce te faci, însă, când „răceala” asta…e de altă natură? Când ți se administrează drept tratament regulat, aplicat frecvent până devine obișnuință, deși ai crezut că vei primi căldură. Ce variantă alegi atunci dintre cele două menționate mai sus? Cum stârpești capetele balaurului ca să fii sigur că nu te atinge iremediabil și nu-ți mănâncă sănătatea încet, dar sigur?

Eu una, mi-am refăcut stocul de paracetamol!

😀

38 de comentarii

  1. Ce-ti veni soro pe canicula asta sa ti amintesti de raceala…. raceala- frig- remember? sau ai gasit un frigider in care ai salashluit o vreme si te ai ales cu o raceala ce numai pleaca?
    serios acum, sanatate sa avem , sistem imunitar strong, deoarece cu sistemul de sanatate ce se preconizeaza nu o sa ne mai permitem nici raciti sa fim . Asa ca da i cu miere de albine, polen , catina si ce alte remedii naturiste ne mai sunt accesibile … inca.

  2. ghimbir cu miere… rădăcină de ghimir rasă, amestecată cu miere şi zeamă de lămâie. am mereu un borcan în frigider, chiar şi vara. 😉
    cum ai reuşit? 😦

  3. mare lucru ca n-am racit si eu, ca pe caldurile astea mari am toate sansele
    eu cad vara si nu iarna pe zapada, asa ca si cu raceala tot cam la fel stau
    nu ma mira deloc ca mai sunt si altii ca mine
    sanatate multa si sa auzim de bine!

  4. curentul in mijloacele de transport in comun fara aer conditionat e o buba mare care dilata neregulat formele superioare ale mingii ganditoare. greu de evitat totusi pe astfel de zapuseli.

  5. ne-ai cam dus pe alte piste cu „raceala” ta; in cazul asta nu cred ca trece cu paracetamol 🙂
    tre’ sa cauti alte „medicamente”

  6. raceala inseamna dezechilibru, nu?
    problema e ca se da si se ia. si uite asa afecteaza cand pe unul, cand pe altul…

    imunitatea cuiva e vorba in vant. agentu’ sufera mutatii si se muleaza pe „sensilibitatile” fiecaruia.

    ar trebui din cand in cand sa dam cuvantul si agentului patogen. virusul e si el (era sa zic om) viu si o avea propriile ratiuni care sa ii justifice existenta. asa cum s-a descoperit ca lupii nu sunt tocmai rai, ci mai fac curatenie printre jivine, de ce virusul ala nu ar avea un rol similar, anume acela de a arata ce nu e intocmai cum trebuie la o persoana, unde treaba evolutiei sau a creatorului (dupa cum doriti) nu a fost dusa pana la capat.

    hehe! virusul pe post de turnesol…! hai ca am luat-o razna!

    • Clar ai luat-o razna! 😆 Dar nu despre asta e vorba aici. :mrgreen:
      Cine a zis că e de rău cu virusul? Cineva trebuie să facă și selecția nu? Unde nu merge cu mama natură, o face omul cu mâna lui, că deh! se plictisește…
      Din fericire…eu am antidot! Nu știu alții cum sunt… 😀

  7. Uneori revăd Matrix cu ochii fizici. Citind, iar mi-am adus aminte de o replică din film:
    „Oooo, domnule Anderson, mă uimești! Ți-ai folosit toți mușchii din dotare, cu excepția unuia… Iar el este cel care contează!”
    Din cele două variante propuse, am alta. Mă retrag în mod regulat într-un loc mai special, unde sunt doar eu cu mine. Îmi dăruiesc mie căldură, cu alte cuvinte… 🙂
    Uite un exemplu din lucrurile care mă echilibrează:

  8. am 2 saptamani de cand nu traiesc, ci sunt ca un abur, de la o asa raceala, care pare cand pneumonie, cand tbc, cand spondilita… e un 3 in 1… sper sa nu fie si la tine la fel.
    e jalnica starea!
    sanatate si sa-l ascultam ca medicament pe Rybacutzu… ca el ne dinamizeaza… 🙂

  9. love dr. house, deci cred ca raceala e doar ”aratarea” care mascheaza cauza. Da, sistemul imunitar da tonul. Prin urmare,remediul pe ‘efect’ te poate mentine in viata dar clar cu lipsuri, limitari, recidive care rabufnesc mai ales la expunerea prelungita la frig.

    Daca remediul tau merge la cauza si ai curajul sa infrunti si recunosti inclusiv vreun diagnostic neplacut, nici atunci nu e tocma usor. Mai mereu e un tratament cu riscuri si treaba grea e sa decizi daca esti gata sa le asumi.

    Ma bucur totusi ca e un antidot, din oricare categorie ar face el parte acum. In orice caz, nu ai stat la viata ta prin spitale decat la nasteri (a ta si a celui mai grozav nazdravan 🙂 Deci te stiu ca n-o sa incepi acu 😉

    • daaaaaaaaaaaaaaa! Dr.House rulz! 🙄

      analiza ta profundă pe text demonstrează cine mă cunoaște cel mai bine pe lumea asta! De când ne știm? A, da…din 80. Iarna. De Crăciun, mai exact. Când a venit Moșu cu tine în desagă și te-a lăsat acasă 🙂

      Muah, Păntușa! Ai grijă de nepoții mei și de tine!

  10. 😉 A fost cadeaul,e drept cam …complex. Dar cine mai avea o eleva miscareatza sa treaca la dulap ca sa scrie cu creta si sa ia nota in catalog? :))))) Pupici intreitzi!

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s