Aniversare

”Mami, mâine e sâmbăta mea?”

😀

4 ani e vârstă serioasă! Trebuie să te pregătești cum se cuvine pentru petrecere și să nu uiți nimic esențial pentru fericirea Pințului. Așa că l-am pregătit de culcare și după ce am fost sigură că doarme dus (era și cazul după joaca trasă împreună cu ceilalți doi mushetari o zi întreagă! ) m-am apucat de treburi. I-am ornat camera (așa, ca pentru băieți!) ….

….. și i-am pus pe scăunel o mică parte din cadou, astfel încât să fie primul lucru pe care îl vede dimineața când deschide ochișorii. (Mereu am considerat că ziua de naștere este importantă și că trebuie tratată ca atare. Pe același principiu, indiferent de situație, trebuie să existe cel puțin un cadou surpriză, chiar dacă e simbolic, care trebuie dat exact în ziua cu pricina).

Dimineața devreme, se aud piciorușele goale pe parchet. Era tot un zambet, dar nu îndrăznise să pună mâna pe ghiozdănelul lui nou, marca Spiderman! Abia după ce m-am întors cu el în cameră l-a luat și l-a analizat.

”Pot să merg cu ăsta chiar și la grădi!”

🙂

L-am pupat amândoi, i-am cântat ”La mulți ani!”, dar…ceva lipsea…

”Bun. Și invitații unde-s???”

😀

Nu poți să te lupți cu privirea serioasă a unui proaspăt aniversat de 4 ani!

„Vin și invitații. În câteva ore”.

Numai bine avem timp să alergăm după cadou. Vorbim despre cel consistent, desigur. Mi-am băgat bine în cap că e ziua COPILULUI, așadar cadoul trebuie să fie spre încântarea LUI. Am renunțat de mult la a lua ”ce ne trebuie”, pentru că nimic nu se compară cu bucuria Pințului atunci când primește ceva ce îi place.

Cum alegi cadoul cel mai potrivit care să meargă la sigur? Se ia una bucată copil și două bucăți adulți și se merge țintă la unul sau mai multe (după caz) magazine de jucării. Am început cu Noriel pentru că părea să aibă ceea ce ”îi trebuia lui”. Suntem norocoși că ÎNCĂ mai avem vârsta aceea la care părinții îl direcționează pe copil spre ce ”trebuie/nu trebuie” cumpărat și nu invers. (Așa ne place nouă să ne amăgim :-D) După câteva alegeri …nepotrivite, și-a întins mâinile spre un lego cu protagonistul deja celebru. Ne-am uitat unul la altul, ca doi adulți responsabili ce suntem și am decis că e bine așa. Copilul fericit și noi scăpați de griji cu suficient timp înainte de a ajunge invitații acasă. Dacă porneam în aventura asta fără cupil, sigur pierdeam ore bune prin magazine și veneam acasă și cu un cadou deloc interesant. A mai urmat o trotinetă și niște…bakugani cu tot cu lansatoare, că deh! are și copilul o pasiune. Apoi ne-am întors la petrecere.

Nu au lipsit prietenii lui cei mai buni, V. și A. și bineînțeles micuțul M, despre care v-am menționat într-o postare anterioară 😀

Nu a fost nimic sofisticat. Tindem să facem petreceri pentru noi adulții, mai mult decât pentru bucuria copiilor. Așa că anul acesta am lăsat la o parte orice formalism și fandoseli. Am făcut pentru ei ce știam că…le place (mulțumim, Luciana! 😀 ) :

După care… mult-așteptatul…tort! (mulțumim, Fluturaș 😀 )

Pentru noi a fost la fel de simplu. Cu salată de ton…

…și de ardei copți….

Și tortul nostru, pe măsură!

Pentru că totul a fost extrem de reușit, am luat-o a doua zi de la capăt cu petrecutul. 🙂

La mulți ani, Pințule!