Duzina de cuvinte (17) – Scâncet

M-ai chemat? Mi-a părut că simt mustul buzelor tale îmbiindu-mă să închid ochii și să-mi continui visul frumos…

Ori poate eu am vrut să te-aud frământând valuri, strâns lipit de sufletul meu pe care l-ai găsit aproape agonizând sub murmurul frunzelor moarte. Cu siguranță a fost ecoul îndepărtat al poveștii ce tocmai și-a adunat eroii pentru reverența finală. O înclinare, capete aplecate în semn de respect pentru cei care au fost martori la evoluția protagoniștilor, zâmbetul larg de final… Acum că și ecoul poveștii s-a dus, a mai rămas doar vântul răscolind aceleași frunze uscate, sperând să descopere alte suflete tari pentru a le face eroi de poveste. Doar că pentru spectacolul acesta nu există bis.

Mi-a părut luna pustie. O fi fost pentru că i-au alungat greierii toate stelele? Sau poate pentru că e prea departe de pământ și nu-l mai poate săruta decât pe furiș cu câte o umbră de lumină ca marmura la ceas de crepuscul, undeva la marginea lumii.

Am simțit porți închizându-se. Cu zgomot de fiare ruginite și scârțâit de chei grele cu râs malefic. Mi-aș fi dorit să fie mâini puternice care să le țină deschise până când veșnicia și-ar fi cernit mângâieri dulci și le-ar fi făcut să înțepenească așa: porți larg deschise, către suflete tari…

I-a întrebat cineva pe fluturi dacă vor să iasă din cocon? Își acceptă metamorfoza scrijelită în ființa lor ca pe un destin căruia nu i se pot împotrivi. Și pentru că nu luptă, se consolează cu imaginea mândră a unui veșmânt maculat de urma renunțării, acoperit de strălucirea culorilor false, ca viața pe care au ales să o ducă.

Sunt propriul meu menestrel. Imi cânt gândul ascuns printre pietre spălate de râuri, printre munți încântați de ecouri și printre hăuri însetate de vieți. Mi-am scos trupul din mlaștini și l-am vindecat.
Mi-a rămas doar o urmă ca să-mi păstreze în minte glasul tău mut și să mă doară de fiecare dată când tânjesc să calc în Valea Plângerii.

……………………………………………..

Am avut și eu chef de joacă azi, dragă psi 🙂
Am tras un ochi la almanahe și am văzut că altii au fost mai harnici :-D: drugwash,  tineriu(o dată), tineriu( de două ori)carmen pricop, vero și vero, anacondele, scorpio, virusache, irealia, lolita, dor, dunia, cammely.

49 de comentarii

  1. […] verovers, veronicisme, anacondele, scorpio, virusache, irealia, lolita, dor, dunia, cammely, d’agatha. Share this:FacebookTwitterLike this:Like19 bloggers like this. ▶ 63 Răspunsuri /* 0) { […]

  2. Mi-a placut mult. „Am simțit porți închizându-se. Cu zgomot de fiare ruginite și scârțâit de chei grele cu râs malefic. ” incredibil de vizuala zicerea asta.

  3. dacă spun că mi-e dor e cumva inexact, pentru că te-am mai citit în vremea din urmă. dar… de lipsit, tot mi-ai lipsit, într-un nu ştiu ce fel, într-un nu ştiu cum mod.
    😀 te trec eu în tabel, chiar dacă e închis acum.

  4. […] apoi te invit să îi citeşti şi comentezi pe membrii clubului psi care au scris astăzi: almanahe, tiberiu, carmen, tibi, dragoş, vero, tot vero, anacondele, scorpio, virusache, irealia, lolita, tot dragoş, cammely, dunia, dor, dictatura justiţiei şi tot dictatura justiţiei, dagatha […]

  5. frumos, frumos! imi zboara gandul la raul din munte si la vaile cu ecouri…pe unde am mai petrecut si eu niste ani… si niste clipe…. 🙂

  6. „Sunt propriul meu menestrel. Imi cânt gândul ascuns printre pietre spălate de râuri, printre munți încântați de ecouri și printre hăuri însetate de vieți. Mi-am scos trupul din mlaștini și l-am vindecat.”
    Foarte frumos incondeiat !

  7. […] apoi te invit să îi citeşti şi comentezi pe membrii clubului psi care au scris astăzi: almanahe, tiberiu, carmen, tibi, dragoş, vero, tot vero, anacondele, scorpio, virusache, irealia, lolita, tot dragoş, cammely, dunia, dor, dictatura justiţiei şi tot dictatura justiţiei, dagatha […]

Lasă un răspuns către abisurile Anulează răspunsul