RSS

Destin și destine…

22 Aug

Îţi faci propriul tău drum în viaţă  şi de-a lungul acestui drum întâlneşti oameni.

Anthony Hopkins

Gândurile-mi sunt cam încurcate astăzi… Poate că reiterează ițele destinului care-și râde uneori de noi cu satisfacție. M-au tulburat întâmplările și coincidențele de care m-am lovit în ultimele 24 de ore. Poate azi ar trebui să fie doar… ”miercurea fără cuvinte”…

Nu știu să răspund astăzi la întrebarea ”Ce a fost mai întâi: omul sau destinul lui?” Astăzi e ziua aceea când nu caut răspunsuri, nu le cer, ci doar îmi arunc gândurile în virtual, poate-și pierd din intensitate și-mi dau pace…

Blogul este o altă formă de socializare. Eu zic că e superioară celorlalte, deja consacrate și mediatizate peste măsură. Nu mă întrebați de ce zic asta și aș fi încântată dacă am evita polemicile pe tema cu pricina deocamdată. Cred că fiecare cunoaște povești frumoase născute pe bloguri sau poate a avut norocul să le trăiască. Să cunoască oameni care le-au schimbat viața, fie și prin simpla lor trecere…

Și totuși…

Am o vagă senzație că destinul își joacă, nerușinat, cărțile… Te face să te întrebi revoltat de ce naiba ți-aduce un om aproape, dacă nu era în Planul pe care ți l-ai făcut cu atâta meticulozitate? De ce ți-l aduce, dacă apoi ți-l ia când ți-e lumea mai dragă, făcând ca toate lucrurile să pară mai urâte decât ar fi fost înainte? Și-atunci îți ridici privirea încruntată din nou către cer și-ti urli deznădejdea. Ești revoltat pentru că nu înțelegi și nu poți să lupți cu o durere pe care o ai în piept, apărută de nicăieri și deloc cu gând de plecare. O fi pentru că ”așa a fost scris”? Sau pentru că e cineva acolo sus care se joacă frumos cu ațele de care atârnăm fiecare? Accepți răspunsul? Mergi mai departe? Cum faci să mergi mai departe?

Fiecare om are destinul său; singura regulă este să-l accepte şi să-l urmeze oriunde l-ar duce.  Henry Miller

Destinul lui Andy a fost ca o poveste. L-a adus aici ca să-și împlinească un vis. Și l-a împlinit. Numai că undeva, cineva a decis că firul se rupe aici. Că povestea lui nu va ajunge niciodată până la adânci bătrâneți… Ci va arde rapid și uluitor, marcând o comunitatea vrituală întreagă…A rămas un suflet să-l plângă…să-l aștepte…să-l cheme…să-l caute în toate cotloanele universului pe care și l-au construit împreună…Și-a  acceptat el destinul? Dar ea? Nu știu…Știu doar că pe două bloguri…timpul a înghețat într-o miercuri fără cuvinte

Poate am citit prea mult despre dispariții dureroase în nici 24 de ore… O mămică luptătoare care nu s-a putut stinge decât imediat ce și-a îmbrățișat fiul la cea de a treia aniversare… Și-a acceptat ea destinul? Îl vor accepta cei doi copii ai ei? Dar sufletul gol rămas în urmă? Nu știu…

Un pui care a luptat cei doi ani din viața lui cu o boală din acelea care nu joacă deloc cinstit s-a stins în brațe părinților lui care se rugau încă pentru o minune…Oare ei acceptă destinul acesta? Nu știu…

Fiecare destin are în dotare şi firimituri de noroc, dar nu ştim pe ce raft sunt aşezate. Vasile Ghica

Nu-ți rămâne decât să cauți firimiturile și să speri că-ți vor ajunge pentru Planul pe care ți l-ai încropit sperând…

Și apoi mai este alt fel de moarte…La fel de…grea pentru că-ți ia de langă tine un vis, un suflet, o bucată din tine…Sau propria ta moarte din punctul acesta de vedere…când renunți la tine…sau la ceva ce ai fost ca să o poți lua de la capăt…Accepți asta???

Poate trebuie doar să crezi în loc să te întrebi cum ar fi fost dacă….

Știu oameni care cred altceva. Cred că:

Destinul nu este legat de noroc; este mai degrabă legat de alegere. Nu este un lucru pe care trebuie să îl aştepţi, este mai degrabă un lucru care trebuie realizat. William Jennings Bryan

În fond…fiecare e liber să creadă ce vrea și să acționeze în consecință…

Mi-a plăcut mult o alegere din …paporniță

Anunțuri
 
35 comentarii

Scris de pe August 22, 2012 în Despre viață

 

Etichete: , , , , , , , , , , , ,

35 de răspunsuri la „Destin și destine…

  1. vavaly

    August 22, 2012 at 6:22 pm

    Vestile proaste nu bat la usa…ele vin peste noi ca niste bolovani, strivind pentru o clipa orice strigat. Destinul cred ca e doar un cuvand inventat de oameni pentru a explica ceea ce e inexplicabil. …”all we are is dust in the wind”…vorba cantecului.

     
    • dagatha

      August 22, 2012 at 10:20 pm

      să știi că exact ”dust in the wind” am vrut să postez inițial…

       
  2. psi

    August 22, 2012 at 6:42 pm

    nici nu vreau să mă gândesc cum ai scris, cum ai putut să aduni cuvintele. pentru mine astăzi, la ora opt dimineaţa, când totul s-a rostogolit peste mine desluşind rostul hâd al atâtor tăceri peste care eu am trecut sfioasă (deşi ar fi trebuit să le smulg vălurile ca nişte pânze de păianjen), cuvintele s-au oprit.
    îl cunoşteam pe andy atât cât ţi-l poate dezvălui virtualul pe un om, jumătatea unui întreg şi a unei miralculoase poveşti de iubire. schimbasem câteva cuvinte, nu ne eram străini. o cunoşteam pe jumătatea lui de întreg aşa cum poţi să cunoşti un om care , fără să spună prea mult îţi dezvăluie frumuseţea tulburătoare şi adâncă a sufletului…
    şi totuşi… se adună pe bloguri lumânări… prea devreme, mult prea curând.
    odihneşte-te în pace suflet bun! este tot ce pot să spun…

     
    • dagatha

      August 22, 2012 at 10:19 pm

      cuvintele…sunt oricum mult prea goale astăzi…

      dar nici nu le poți înăbuși întotdeauna, așa cum, poate, ar fi înțelept să o faci…

       
  3. convietuire

    August 22, 2012 at 8:12 pm

    M-a tulburat postarea ta… acum că am aflat explicația unor tăceri…
    Nu, nu cred că destinul ți-l „faci” singur. Ai posibilitatea de a alege, într-o anume măsură, stările pe care le trăiești, dar destinul, ca atare, e mai presus de alegerile tale.
    Și mai cred că întrebarea „cum ar fi fost dacă…” va rămâne oricum, chiar dacă ne forțăm zilnic să ne convingem că o putem ignora…

     
    • dagatha

      August 22, 2012 at 10:28 pm

      da…complicată poveste destinul ăsta….

      (Off-topic: erai în spam….)

       
  4. Vero

    August 22, 2012 at 8:57 pm

    Cred că blogurile te ajută să cunoşti oamenii altfel… fără să-i cunoşti. Poate că pe unii în vezi în câte o fotografie, dar nu ştii cum zâmbesc, cum râd, cum plâng, cum mulţumesc sau cum ocărăsc… Nu ştii cum le sună glasul…
    Dar le cunoşti cuvintele şi gândurile, visele şi sufletul… Sunt voci pe care le auzi în gând, suflete fără trupuri… Şi pierderea lor te răscoleşte la fel de mult ca pierderea unui prieten căruia îi strângi mâna zi de zi…

    Cât despre destin, durere, revoltă… De obicei mergem mai departe. Suntem făcuţi să mergem mai departe. Ne trezim mergând, fără să ştim cum…

     
    • dagatha

      August 22, 2012 at 10:15 pm

      sunt suflete care se ating…care te ating…și uneori e la fel de greu ca și cum ai cunoaște omul în persoană…
      și da,, găsim puterea să mergem mai departe chiar dacă în momentele acelea ne pare imposibil…

      îi doresc puterea asta Rokssanei…

       
  5. Andreotti

    August 22, 2012 at 9:17 pm

    Mda…se pare ca zilelea astea…nu știu!!:( ..parcă e tristețe peste tot…dar știi deja asta!

     
  6. gabi

    August 23, 2012 at 8:57 am

    Nu cred ca vreo „trecere” a cuiva pe langa noi e intamplatoare. Cred ca fiecare OM care trece prin viata noastra, chiar daca ramane acolo sau nu, chiar daca isi face prezenta si fizic sau nu, face parte din drumul nostru….ce pot sa spun… Dumnezeu sa-l ierte, multa putere celor care au ramas; m-a emotionat postarea ta, transmiti foarte bine gandurile care nu-ti dau pace, asa cum spui tu…

     
    • dagatha

      August 23, 2012 at 9:27 am

      nu e nimic întâmplător, asta e o certitudine 🙂

      avantajul despre care îți spuneam este acela că pot scrie aici nestigherită ca să mă lupt cu gândurile care nu îmi dau pace 🙂

       
  7. ivanovele

    August 24, 2012 at 9:25 pm

    Eu cred cu tarie ca destinul este consecinta alegerilor pe care le facem de-a lungul vietii, ca meritam ceea ce traim si NU cred in intamplare! Cred in energiile care se atrag, se cheama, cred in chimie desi URASC chimicalele!

     
    • dagatha

      August 24, 2012 at 11:30 pm

      sunt, totuși, atâtea variabile….
      de pildă, te-ar putea întreba cineva cum e moartea cuiva drag rezultat al alegerii tale?
      sau multe alte întrebări asemănătoare…
      cel mai greu e să fii împăcat cu tine…
      cred, însă, cu tărie, că toate se întâmplă cu un motiv….care e acela…poate nu vom afla niciodată….sau poate e chiar sub nasul nostru…

       
      • ivanovele

        August 25, 2012 at 6:18 am

        Intamplarile vietilor noastre sunt ca si povestile, LECTII din care sufletul nostru sa invete. Sa invete sa iubeasca mai mult, sa fie mai generos, sa controleze mai tare EGO-ul, sa invete adevaratele valori etc. Da si mie mi-a murit tatal, pe care l-am iubit nespus, in urma cu cateva luni, dar eu am alta perceptie despre trecerea dincolo, unde nu mai este suferinta si rautate!
        http://ivanovele.wordpress.com/2011/11/20/tatal-meu-s-a-dus-la-stele-sau-atunci-cand-ti-se-duc-radacinile-te-agati-de-lastari/

         
      • dagatha

        August 26, 2012 at 1:02 am

        da, și eu am altă percepție despre asta…

        Totul este ÎN noi și depinde DE noi. Nu știu dacă tot timpul în felul în care se întâmplă lucrurile, dar, cu siguranță, în felul în care le facem față…

        🙂

         
  8. Drugwash

    August 25, 2012 at 1:02 am

    Frumos ai scris despre poveşti cu final trist. Încă plutesc pe-o parte, ca o barjă descentrată, după nefericita întîmplare.

    Iar WP nu m-a anunţat de articolul ăsta. Ori dormeam cînd am răsfoit mail-urile…

     
    • dagatha

      August 26, 2012 at 1:05 am

      da…
      nu știu cât e de frumos cum am scris…dar trist sigur este…

      despre WP…te anunț eu de acum, dacă ei nu-și fac treaba 😀 Dau un mail? :mrgreen:

       
      • Drugwash

        August 26, 2012 at 3:22 am

        S-au speriat de mine, ştiu ăştia că n-am toate sertarele la locu’ lor, aşa că acu’ au făcut bine şi m-au anunţat. 😆 Să purcedem la citire, aşadar! 😉

         
      • dagatha

        August 26, 2012 at 10:28 am

        apoi…bine ca-ți știu de frică 🙂

        lectură..plăcută 🙂

         
  9. Zamfir

    August 27, 2012 at 4:05 pm

    Frumoase vorbe, frumos amestecate.

     
    • dagatha

      August 27, 2012 at 10:25 pm

      Mulțumim de apreciere 🙂 Da…Ulise nu zice nimic?
      😀

       

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
Cosmisian's Blog - Ganduri Neinfinite

“I've lived through some terrible things in my life, some of which actually happened.”― Mark Twain

Blogul unei tipe oarecare

"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"

CÂRCIUMĂ DE FIȚE

îmi rezerv dreptul de a-mi selecta clienții

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Numai Filme

by Ana Ayana

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

JURNAL

Ajutor pentru luat zborul

SENSURI

De ce îi este omului de astăzi foame ? De iubire şi de sens. (N. Steinhardt)

Creatii manuale-Amy Crafts

Despre pasiunea pentru handmade

Poteci de dor

"Adevărul pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde

DrStoica / da-te-n blogul meu, te rog!

zâmbet, coaching, film, pamflet, fotografie, pareri, aiurea... dar hai sa fim pozitivi!

ComiCultural

Nu știu că nu știu nimic

Înşiră-te mărgăritare

Vorbe, cuvinte și litere prăfuite, despre lume, cu lume și pentru lume

Traista cu merinde

Toate lucrurile imi sunt ingaduite,dar nu toate sunt de folos.

Cu presa de perete

un blog de Alex Nedea

Thaumaturge

talk about candles, circles, planets, stars, bananas, chants, runes and the importance of having at least four good meals every day”

Machete Didactice

Machete didactice si materiale care vin în sprijinul mămicilor, educatorilor si tuturor celor implicati în educatia copiilor la scoală sau acasă.

Pishky's Blog

Numai cuvintele zburau între noi, înainte și înapoi - N. Stănescu

psi-words

... loc de joacă pentru cuvânt. serios!

Tiberiuorasanu's Blog

LECTURI, păreri, impresii de călătorie. Eu citez NU plagiez.

Un blog de poveste

Oborul cu fantezii

Valerica Oprisanu

Just another WordPress site

Spanac

Distribuitor autorizat de fazani hazlii

Cățărătorii

Când urci pe scara vieţii, nu uita să dai bună ziua tuturor, pentru ca atunci când cobori să aibă cine îţi răspunde

La Fée Blanche

Contesă de Chou-Fleur

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută. crochiuri. cotidiene

Hapi. Riverwoman

Lift up the receiver, I'll make you a believer

Loc de dat cu capu'

sau cum să te fereşti de invizibil

Per aspera ad astra

Maison de santé

ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață

Blogul Buceginatura2000

Informatii despre Mediu, Turism, Bucegi sit Natura 2000

Alma Nahe(r)

Să se ducă la muncă, ca să nu mai citească şi ei nişte almanahe!

Surorile Marx

globus de miuzici, filme si alte rautati

Redsky2010's Blog

Trecand prin viata cu ochii larg deschisi

Dictatura justitiei

Just another WordPress.com site

Ochiul care rade

Felii de viata

Tink3rbe11's Blog

Eu in forma bruta

Pruncu

de vorba cu mine insumi

Tabakera

...pentru ganduri la care nu pot renunta

Despre sufletul meu

Pentru că mulţi seamănă cu mine şi n-au curaj să spună

Pseudolirice

Pseudo lirice

%d blogeri au apreciat asta: