RSS

Eu sunt acum….

01 Oct

…un fir de praf purtat de vânt spre zări adânci…

Orice lucru bun e scurt. Dragostea e scurtă, viața înfloritoare e scurtă, tinerețea e scurtă, primăvara e scurtă. Orice lucru bun are aripi, zboară. Avetik Isahakyan

Eu sunt acum…o mână de lut uscat, fărâmicios…Mai sunt viață? Sau sunt doar un trup inert?
Mai sunt oare lucrarea lui Dumnezeu? Sau și-a întors El fața de la mine? ”Trebuie să fi fost un om foarte rău, dacă Dumnezeu m-a pedepsit atât de crunt…

Citisem mai demult într-un mail trimis ”la grămadă” despre felul în care nu conștientizăm ce avem decât atunci când nu ne mai aparține. Mă plâng uneori că nu-mi stă părul bine. Mă uit în oglindă și încerc să-l aranjez, dar se încăpățânează și atunci mă supăr. Oare ce simți când îl pierzi de tot, într-o singură noapte? ”Nu ești pregătit pentru asta, oricât de mult te amăgești. Nu ești pregătit deloc pentru asta…

Te plângi de o stare de amorțeală, de lipsa chefului de a face lucrurile pe care trebuie să le faci. Cum e oare să simți neputința? Să nu-ți poți săruta copilul pe frunte înainte să plece la școală pentru că nu te poți ridica din pat…Să încerci din răsputeri să-i zâmbești și să-i spui că totul va fi bine, când nici măcar tu nu mai ai putere să crezi asta? Să nu poți merge, să-ți fie rău permanent… ”Sunt o jumătate de om. Nu a mai rămas nimic din mine”.

Căutăm explicații pentru ceea ce ni se întâmplă rău, dar uităm să fim mulțumiți atunci când ne este bine. Ne gândim: ”Nu, mie nu mi se poate întâmpla!”. Și tocmai atunci, destinul te lovește. Tare. În stomac. În moalele capului. În inimă.

A. este colega mea de câțiva ani buni. Am împărțit aceeași catedră, ne-am alternat „funcțiile”, ne-am respectat și ne-am ajutat. A. este cea care m-a învățat pas cu pas cum să aplic pentru bursele Comenius. Mi-a arătat, m-a susținut, m-a încurajat. Câți ar fi făcut asta? Apoi m-a luat în echipa ei de proiect. Și iar am călătorit. Am văzut țări, am cunoscut oameni, am învățat multe. Nu am fost cele mai bune prietene în sensul acela al confesiunilor sau al timpului petrecut împreună. Dar ne leagă multe lucruri. Bune și rele.

Acum am șansa de a pleca în noiembrie în Belgia. Un seminar de contact pentru stabilirea de parteneriate multilaterale. Este aplicația ei. A muncit pentru ea, și-a făcut speranțe, s-a bucurat. Dar nu mai poate merge. E bolnavă. Foarte bolnavă. E ciudat cum vorbești cu un om astăzi, pare perfect sănătos, și în nicio lună, cade. Devii neputincios, nu știi ce să spui, nu știi ce să faci, te simți ca un elev care nu și-a învățat o lecție (deși lecția asta nu se învață niciunde, nicicând).

Mă bucur că plec? Da, e o altă șansă de a descoperi călătorind.

Sunt împăcată că plec? Nu. E ca și cum îți clădești fericirea proprie pe căderea celui de lângă tine. E un sentiment de vină care nu-ți dă pace. Simți la fel ca atunci când tu râzi și te bucuri și chiui de fericire, în timp ce alături, la apartamentul vecin, cineva își plânge un înger…

Aș vrea să o pot ajuta. Dar eu sunt acum...neputincioasă. Eu sunt acum un simplu spectator într-o piesă proastă de teatru. Eu, maestră a vorbelor, sunt acum incapabilă să mânuiesc cuvintele, astfel încât să spună ce trebuie să spună…

Eu sunt cum sunt…dar EA? Ea cum o fi? 😦

……………………………………………..

Adaptare pentru Clubul Psi: carmen pricop, Dictatura Justitiei, Scorpio, almanahe, dor, Silving.

Anunțuri
 
21 comentarii

Scris de pe Octombrie 1, 2012 în Despre viață, Provocarea de luni

 

Etichete: , , , , , , , , , ,

21 de răspunsuri la „Eu sunt acum….

  1. psi

    Octombrie 1, 2012 at 6:23 pm

    offf… nici eu nu ştiu ce să scriu acum.
    te ajută o îmbrăţişare pisicească?

     
    • dagatha

      Octombrie 1, 2012 at 6:59 pm

      ai făcut tu mai mult decât o îmbrățișare pisicească 🙂

       
      • psi

        Octombrie 1, 2012 at 9:28 pm

        hope so! 🙂

         
  2. almanahe

    Octombrie 1, 2012 at 9:27 pm

    Ea este acum în sufletul tău, şi scriind despre ea, acum e şi-n noi. Şi cu singuranţă că se vor îndrepta numai gânduri bune înspre ea. Dar ştiu că nu e suficient…
    Dacă am crede mai mult în gândurile bune şi spuse chiar cu voce tare, îndreptate spre oamenii nu neapărat în momentele lor de cădere în nevoie, ci de dinainte, poate-am face încă un pas înainte în lupta asta cu viaţa, cu moartea. Din păcate nu prea reuşim nici unul.

     
    • dagatha

      Octombrie 2, 2012 at 6:05 pm

      Da, dacă am putea…
      De fapt, ar fi multe lucruri pe care am putea să le facem în lumea asta, dar ne lipsește…nu știu…voința? Interesul? Motivația?
      De ce ne-om fi dând seama de lucruri când e destul de târziu?
      Vreau să cred în minuni…Vreau să cred în gânduri bune…

       
  3. cammely

    Octombrie 1, 2012 at 10:16 pm

    of, da
    cumplit sentimentul
    stiu cum e sa simti ca nu poti face nimic, ca nu depinde de tine, ca nu mai poti ajuta
    las-o sa te simta, arata-i iubire, e singurul lucru care il putem face cand nu mai putem face nimic concret
    Doamne ajuta sa fie bine, oamenilor buni li se intampla lucruri minunate in ochii lui Dumnezeu, chiar daca noua ni se pare o tragedie.

     
    • dagatha

      Octombrie 2, 2012 at 6:10 pm

      Mulțumesc pentru gândul tău bun către ea. 🙂
      Eu încerc să gândesc pozitiv în ceea ce o privește. Ideea e alta: mă înfioară cum se cuibărește boala în noi ca un șarpe. În tăcere. Te pândește și te sfâșie pe neașteptate fără să-ți lase posibilitatea de a te apăra…Asta mă sperie cumplit!

       
  4. dordefemeie

    Octombrie 2, 2012 at 12:34 pm

    Asa este, neputinta doare cel mai rau… vrei sa ajuti si nu ai cum. Nu ai ce faci trebuie sa mergi inainte si sa o sprijini macar moral atat cat se poate.

     
    • dagatha

      Octombrie 2, 2012 at 6:12 pm

      Eu….merg înainte. Sunt ”din afară”. Iar de sprijinit…nu știu ce și cum să fac…Poate ajută gândul bun, cum zicea Alma mai sus.

       
  5. isis

    Octombrie 2, 2012 at 5:49 pm

    Ce-as putea sa mai zic eu?…

     
    • dagatha

      Octombrie 2, 2012 at 6:13 pm

      Ai putea să-mi zici că ești mai bine 🙂

       
  6. Ciprian Bojan

    Octombrie 2, 2012 at 7:03 pm

    Sentimentul acesta de neputință, l-am încercat… Nu pot spune decât că e foarte greu, dar că, poate din astea se pot trage anumite învățăminte… E mai greu cu acceptarea, de fapt nici nu există acceptare a acestor situații, poate ne agățăm mai flămând de ceea ce avem și prețuim… Dumnezeu e calea aceea, cred!

     
    • dagatha

      Octombrie 2, 2012 at 10:41 pm

      of…
      Da, cred că singurul Dumnezeu îți poate da putere…

       
  7. convietuire

    Octombrie 2, 2012 at 10:40 pm

    Poate mai multe ganduri bune, adunate la un loc (in acest loc) vor conta… traiesc mereu cu speranta asta, desi aproape fiindu-mi teama s-o mai sper…

     
    • dagatha

      Octombrie 2, 2012 at 10:45 pm

      M-am gândit și eu la asta, deși DUPĂ ce am scris postarea. Gândurile bune adunate aici nu au cum să facă rău, nu? 🙂

       
  8. Cristina

    Octombrie 3, 2012 at 4:09 pm

    Dagatha, cred ca cel mai important ajutor pentru ea e sa fie ajutata sa nu-si piarda speranta niciun moment. Sa simta ca nu e singura in coltul ala in care a bagat-o viata.

    Pastrez si eu pentru ea special o parte din gandurile bune.

    Sanatate si multa speranta de bine!

     
    • dagatha

      Octombrie 7, 2012 at 9:36 am

      nu sunt prea bună la asta….
      mulțumesc, Cristina, pentru gândul bun.

       

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
Cosmisian's Blog - Ganduri Neinfinite

“I've lived through some terrible things in my life, some of which actually happened.”― Mark Twain

Blogul unei tipe oarecare

"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"

CÂRCIUMĂ DE FIȚE

îmi rezerv dreptul de a-mi selecta clienții

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Numai Filme

by Ana Ayana

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

JURNAL

Ajutor pentru luat zborul

SENSURI

De ce îi este omului de astăzi foame ? De iubire şi de sens. (N. Steinhardt)

Creatii manuale-Amy Crafts

Despre pasiunea pentru handmade

Poteci de dor

"Adevărul pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde

DrStoica / da-te-n blogul meu, te rog!

zâmbet, coaching, film, pamflet, fotografie, pareri, aiurea... dar hai sa fim pozitivi!

ComiCultural

Nu știu că nu știu nimic

Înşiră-te mărgăritare

Vorbe, cuvinte și litere prăfuite, despre lume, cu lume și pentru lume

Traista cu merinde

Toate lucrurile imi sunt ingaduite,dar nu toate sunt de folos.

Cu presa de perete

un blog de Alex Nedea

Machete Didactice

Machete didactice si materiale care vin în sprijinul mămicilor, educatorilor si tuturor celor implicati în educatia copiilor la scoală sau acasă.

Pishky's Blog

Numai cuvintele zburau între noi, înainte și înapoi - N. Stănescu

psi-words

... loc de joacă pentru cuvânt. serios!

Tiberiuorasanu's Blog

LECTURI, păreri, impresii de călătorie. Eu citez NU plagiez.

Un blog de poveste

Oborul cu fantezii

Valerica Oprisanu

Just another WordPress site

Spanac

Distribuitor autorizat de fazani hazlii

Cățărătorii

Când urci pe scara vieţii, nu uita să dai bună ziua tuturor, pentru ca atunci când cobori să aibă cine îţi răspunde

La Fée Blanche

Contesă de Chou-Fleur

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută. crochiuri. cotidiene

Hapi. Riverwoman

Lift up the receiver, I'll make you a believer

Loc de dat cu capu'

sau cum să te fereşti de invizibil

Per aspera ad astra

Maison de santé

ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață

Blogul Buceginatura2000

Informatii despre Mediu, Turism, Bucegi sit Natura 2000

Alma Nahe(r)

Să se ducă la muncă, ca să nu mai citească şi ei nişte almanahe!

Surorile Marx

globus de miuzici, filme si alte rautati

Redsky2010's Blog

Trecand prin viata cu ochii larg deschisi

Dictatura justitiei

Just another WordPress.com site

Ochiul care rade

Felii de viata

Tink3rbe11's Blog

Eu in forma bruta

Pruncu

de vorba cu mine insumi

Tabakera

...pentru ganduri la care nu pot renunta

Despre sufletul meu

Pentru că mulţi seamănă cu mine şi n-au curaj să spună

Pseudolirice

Pseudo lirice

%d blogeri au apreciat asta: