Eu sunt acum….

…un fir de praf purtat de vânt spre zări adânci…

Orice lucru bun e scurt. Dragostea e scurtă, viața înfloritoare e scurtă, tinerețea e scurtă, primăvara e scurtă. Orice lucru bun are aripi, zboară. Avetik Isahakyan

Eu sunt acum…o mână de lut uscat, fărâmicios…Mai sunt viață? Sau sunt doar un trup inert?
Mai sunt oare lucrarea lui Dumnezeu? Sau și-a întors El fața de la mine? ”Trebuie să fi fost un om foarte rău, dacă Dumnezeu m-a pedepsit atât de crunt…

Citisem mai demult într-un mail trimis ”la grămadă” despre felul în care nu conștientizăm ce avem decât atunci când nu ne mai aparține. Mă plâng uneori că nu-mi stă părul bine. Mă uit în oglindă și încerc să-l aranjez, dar se încăpățânează și atunci mă supăr. Oare ce simți când îl pierzi de tot, într-o singură noapte? ”Nu ești pregătit pentru asta, oricât de mult te amăgești. Nu ești pregătit deloc pentru asta…

Te plângi de o stare de amorțeală, de lipsa chefului de a face lucrurile pe care trebuie să le faci. Cum e oare să simți neputința? Să nu-ți poți săruta copilul pe frunte înainte să plece la școală pentru că nu te poți ridica din pat…Să încerci din răsputeri să-i zâmbești și să-i spui că totul va fi bine, când nici măcar tu nu mai ai putere să crezi asta? Să nu poți merge, să-ți fie rău permanent… ”Sunt o jumătate de om. Nu a mai rămas nimic din mine”.

Căutăm explicații pentru ceea ce ni se întâmplă rău, dar uităm să fim mulțumiți atunci când ne este bine. Ne gândim: ”Nu, mie nu mi se poate întâmpla!”. Și tocmai atunci, destinul te lovește. Tare. În stomac. În moalele capului. În inimă.

A. este colega mea de câțiva ani buni. Am împărțit aceeași catedră, ne-am alternat „funcțiile”, ne-am respectat și ne-am ajutat. A. este cea care m-a învățat pas cu pas cum să aplic pentru bursele Comenius. Mi-a arătat, m-a susținut, m-a încurajat. Câți ar fi făcut asta? Apoi m-a luat în echipa ei de proiect. Și iar am călătorit. Am văzut țări, am cunoscut oameni, am învățat multe. Nu am fost cele mai bune prietene în sensul acela al confesiunilor sau al timpului petrecut împreună. Dar ne leagă multe lucruri. Bune și rele.

Acum am șansa de a pleca în noiembrie în Belgia. Un seminar de contact pentru stabilirea de parteneriate multilaterale. Este aplicația ei. A muncit pentru ea, și-a făcut speranțe, s-a bucurat. Dar nu mai poate merge. E bolnavă. Foarte bolnavă. E ciudat cum vorbești cu un om astăzi, pare perfect sănătos, și în nicio lună, cade. Devii neputincios, nu știi ce să spui, nu știi ce să faci, te simți ca un elev care nu și-a învățat o lecție (deși lecția asta nu se învață niciunde, nicicând).

Mă bucur că plec? Da, e o altă șansă de a descoperi călătorind.

Sunt împăcată că plec? Nu. E ca și cum îți clădești fericirea proprie pe căderea celui de lângă tine. E un sentiment de vină care nu-ți dă pace. Simți la fel ca atunci când tu râzi și te bucuri și chiui de fericire, în timp ce alături, la apartamentul vecin, cineva își plânge un înger…

Aș vrea să o pot ajuta. Dar eu sunt acum...neputincioasă. Eu sunt acum un simplu spectator într-o piesă proastă de teatru. Eu, maestră a vorbelor, sunt acum incapabilă să mânuiesc cuvintele, astfel încât să spună ce trebuie să spună…

Eu sunt cum sunt…dar EA? Ea cum o fi? 😦

……………………………………………..

Adaptare pentru Clubul Psi: carmen pricop, Dictatura Justitiei, Scorpio, almanahe, dor, Silving.

21 de comentarii

  1. Ea este acum în sufletul tău, şi scriind despre ea, acum e şi-n noi. Şi cu singuranţă că se vor îndrepta numai gânduri bune înspre ea. Dar ştiu că nu e suficient…
    Dacă am crede mai mult în gândurile bune şi spuse chiar cu voce tare, îndreptate spre oamenii nu neapărat în momentele lor de cădere în nevoie, ci de dinainte, poate-am face încă un pas înainte în lupta asta cu viaţa, cu moartea. Din păcate nu prea reuşim nici unul.

    • Da, dacă am putea…
      De fapt, ar fi multe lucruri pe care am putea să le facem în lumea asta, dar ne lipsește…nu știu…voința? Interesul? Motivația?
      De ce ne-om fi dând seama de lucruri când e destul de târziu?
      Vreau să cred în minuni…Vreau să cred în gânduri bune…

  2. of, da
    cumplit sentimentul
    stiu cum e sa simti ca nu poti face nimic, ca nu depinde de tine, ca nu mai poti ajuta
    las-o sa te simta, arata-i iubire, e singurul lucru care il putem face cand nu mai putem face nimic concret
    Doamne ajuta sa fie bine, oamenilor buni li se intampla lucruri minunate in ochii lui Dumnezeu, chiar daca noua ni se pare o tragedie.

    • Mulțumesc pentru gândul tău bun către ea. 🙂
      Eu încerc să gândesc pozitiv în ceea ce o privește. Ideea e alta: mă înfioară cum se cuibărește boala în noi ca un șarpe. În tăcere. Te pândește și te sfâșie pe neașteptate fără să-ți lase posibilitatea de a te apăra…Asta mă sperie cumplit!

  3. Asa este, neputinta doare cel mai rau… vrei sa ajuti si nu ai cum. Nu ai ce faci trebuie sa mergi inainte si sa o sprijini macar moral atat cat se poate.

  4. Sentimentul acesta de neputință, l-am încercat… Nu pot spune decât că e foarte greu, dar că, poate din astea se pot trage anumite învățăminte… E mai greu cu acceptarea, de fapt nici nu există acceptare a acestor situații, poate ne agățăm mai flămând de ceea ce avem și prețuim… Dumnezeu e calea aceea, cred!

  5. Poate mai multe ganduri bune, adunate la un loc (in acest loc) vor conta… traiesc mereu cu speranta asta, desi aproape fiindu-mi teama s-o mai sper…

  6. Dagatha, cred ca cel mai important ajutor pentru ea e sa fie ajutata sa nu-si piarda speranta niciun moment. Sa simta ca nu e singura in coltul ala in care a bagat-o viata.

    Pastrez si eu pentru ea special o parte din gandurile bune.

    Sanatate si multa speranta de bine!

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s