Pe drumuri europene

În doi ani, câți împlinește blogul cam prin această perioadă, am cunoscut tot felul de oameni a căror trecere m-a marcat uneori destul de evident. Unii mi-au devenit dragi și foarte dragi, alții au fost pur și simplu acolo…cu o vorbă bună sau o bătaie prietenească pe umăr.

Am fost provocată de dimineață, astfel încât m-am reorganizat rapid, alegând drept prioritate resuscitarea păginuței virtuale:

”Cum a fost în Cehia?” – au răsunat dulce tastele noii mele cititoare fidele, Gabi 🙂

Cum să fie? 🙂 Ca mai toate plecările mele, neașteptat de multe anul acesta: minunat! Evident, țara mea de suflet rămâne Norvegia și nu știu dacă ar putea ceva egala experiența de acolo, dar asta nu înseamnă că le voi minimaliza pe cele care au urmat sau vor urma.

Am fost norocoasă. Cred că acesta este cuvântul. Anul acesta am fost norocoasă cu adevărat. Plecarea în Cehia a fost o surpriză frumoasă. 🙂 Și s-a dovedit că a meritat. 🙂

Noutăți:

♦Nu am mai fost prin programul Comenius, așadar no more paperwork this time! Asta da realizare. M-am îndrăgostit de noul program descoperit, Youth in Action. (Thank you, Paul! 🙂  ). Acum, chiar tânără n-oi mai fi, dar la nevoie, mă pot preface. Totul e mult mai simplu și mult mai distractiv așa.

♦ Nu am mai fost cu avionul! Am răsuflat ușurată că scap de minunatele zdruncinături și de stresul că aș putea să nu mai ating vreodată pământul. (Deh, paranoia!)

♦Am călătorit cu mașina, așa că, deși a fost ușor obositor, am văzut frumuseți în țara asta a noastră și în lumea asta cât să-mi încarc bateriile până data viitoare când mă mai pot desfăta cu peisaje mirifice. Prin urmare, titlul e în sensul „cel mai propriu” cu putință, iertată-mi fie anomalia gramaticală, dragă Victor :-D.

Atunci când ai de făcut un lucru, contează enorm unde se întâmplă toată tevatura și, mai ales, cu cine. Acum, la capitolul ”unde”, nimic nu putea fi ”mai mult ca perfectul”. 🙂 Pădure. Miros de brad, de iarbă udă, de ciuperci, de pământ reavăn. Atâta liniște, încât îmi auzeam gândurile stând întinsă pe iarbă în pauzele dintre activități. Atât de liniște încât nici râul nu îndrăznea să o tulbure și curgea târâș, fără să facă niciun fel de vălurele care l-ar fi scos din ritmul lui.

Numai bun pentru desfășurat activități. 🙂

La capitolul ”cu cine”, lucrurile au devenit interesante 🙂 M-am trezit în mijlocul unui grup de 25-30 de oameni dintre care, 90% erau nepermis de tineri! Inclusiv dintre formatori. Lucru care nu m-a împiedicat să mă alătur lor în orice demers suficient de nebunesc cât să facă tot cursul ăsta despre agresivitate și violență, un soi de…”life-changing experience”. Am cântat, ne-am jucat, am alergat, ne-am contrazis, am învățat o mulțime de lucruri noi, am făcut un schimb de experiență interesant, ne-am contrat, uneori destul de puternic, ne-am jucat din nou, ne-am relaxat, am experimentat.

Nu am avut timp să ne plictisim. Organizatorii au gândit programul cu atâta minuțiozitate încât era greu să se întâmple ceva neprevăzut și supărător. O sesiune de Karaoke a animat o seară festivă care a devenit din ce în  e mai interesantă pe măsură de trecea timpul.

Și apoi am vizitat Praga… Minunată! Prea scurt timpul pentru vedea tot ce ne-am propus. Am mers pe jos ca să plecăm de acolo cu inimile și mințile pline de cât mai mult din ceea ce avea să ne înfățișeze vechiul oraș. De departe, cea mai impresionantă poveste mi s-a părut a o avea  celebra ”Dancing House”:

Piața centrală, plină de suflare omenească, un spectacol permanent cu numere ad-hoc ce încântau publicul ocazional:

Magazine cu păpuși de toate mărimile, formele, brandurile. Regret și acum că nu m-am îndurat să-i iau una Pințului 😦

Iar podurile…încântătoare. Te fac să te simți stăpânul lumii atunci când pășești pe ele. În plus, ascund surprize dintre cele mai…neașteptate 🙂

Mi-a plăcut Cehia? La nebunie!

Mi-au plăcut locurile,oamenii, experiențele. Mi-a plăcut că am învățat jucându-ne. Mi-a plăcut că au fost atât de mulți tineri încât au transmis doza de nebunie specifică vârstei lor. Mi-a plăcut că am avut parte de momente extraordinare pe care le-aș dori reiterate 🙂

Nici Calistrat Hogaș nu ar fi zis-o mai bine! 😆

39 de comentarii

  1. ma bucur mult cand citesc randurile scrise de tine: ma bucur cand esti optimista, ma bucur cand vad ca te bucuri de viata si lasi (macar un pic) deoparte nebuniile vietii de la scoala….
    la cat mai multe drumuri europene 😉

    • Mulțumesc, drăguță. Să dea Domnul! Sunt printre puținele bucurii pe care le mai oferă sistemul: posibilitatea de a a plica pentru un program de formare în afară.

          • primavara se face si cu o floare 😀
            pe tine te schimba „mentalitatile” pe care le intalnesti in afara tarii pentru ca esti deschisa la nou; pe ei s-ar putea sa nu-i schimbe nici ce gasesc la usa casei :((

            • sunt atâtea piedici în a aplica ceea ce înveți…
              La noi nu se vrea adevărata deschidere a minților…e mai ușor să dezbini și să conduci, e mai ușor să ai oameni pe care să-i poți manipula…
              (De acum încep paranoia cu teoria conspirației 😀 )

              Mulțumesc pentru încredere! Face bine 🙂

  2. 🙂 ma bucur ca intrebarea mea te-a „indemnat” sa scrii, ma bucur ca ti-a placut experienta… am citit si postarile cu experientele din alte tari. Am inteles ca a fost un an in care ai avut parte de cateva asemenea experiente (eu iti urez sa fie cat mai multe); e atat de frumos sa descoperi locuri si oameni noi…m-am delectat cu „povestea” ta, langa o ceasca de cafea, intr-o dimineata ploioasa de octombrie 🙂

  3. la mulţi ani blogului tău!
    îmi faci poftă de scris despre călătorii… şi de vizitat praga. mereu a fost pe listă… mereu amânată.
    doar două vorbe mai spun: tinereţea este ceea ce simţi, trăieşti, nu ceea ce spun actele.
    schimbarea, singura pe care o poţi face este a ta… cine va dori să te urmeze, o va face. 🙂

    • Bine că ai o listă 🙂
      În cazul meu a fost o întâmplare fericită și o șansă care mi s-a oferit. M-am bucurat de ea cu tot sufletul 🙂
      Mulțumesc de urare 🙂 sper să fie și mai bun la un moment dat 🙂

  4. Superba Praga, eu am stat doar 6 ore si am batut-o in tramvai, m-am pierdut pe niste santiere, la picior si pe seara. Podul era in bezna dar si asa era fermecator. Aveam camera in buricul targului si masina era parcata intr-un parking subteran pentru masini nano .

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s