Pe drumuri europene

În doi ani, câți împlinește blogul cam prin această perioadă, am cunoscut tot felul de oameni a căror trecere m-a marcat uneori destul de evident. Unii mi-au devenit dragi și foarte dragi, alții au fost pur și simplu acolo…cu o vorbă bună sau o bătaie prietenească pe umăr.

Am fost provocată de dimineață, astfel încât m-am reorganizat rapid, alegând drept prioritate resuscitarea păginuței virtuale:

”Cum a fost în Cehia?” – au răsunat dulce tastele noii mele cititoare fidele, Gabi 🙂

Cum să fie? 🙂 Ca mai toate plecările mele, neașteptat de multe anul acesta: minunat! Evident, țara mea de suflet rămâne Norvegia și nu știu dacă ar putea ceva egala experiența de acolo, dar asta nu înseamnă că le voi minimaliza pe cele care au urmat sau vor urma.

Am fost norocoasă. Cred că acesta este cuvântul. Anul acesta am fost norocoasă cu adevărat. Plecarea în Cehia a fost o surpriză frumoasă. 🙂 Și s-a dovedit că a meritat. 🙂

Noutăți:

♦Nu am mai fost prin programul Comenius, așadar no more paperwork this time! Asta da realizare. M-am îndrăgostit de noul program descoperit, Youth in Action. (Thank you, Paul! 🙂  ). Acum, chiar tânără n-oi mai fi, dar la nevoie, mă pot preface. Totul e mult mai simplu și mult mai distractiv așa.

♦ Nu am mai fost cu avionul! Am răsuflat ușurată că scap de minunatele zdruncinături și de stresul că aș putea să nu mai ating vreodată pământul. (Deh, paranoia!)

♦Am călătorit cu mașina, așa că, deși a fost ușor obositor, am văzut frumuseți în țara asta a noastră și în lumea asta cât să-mi încarc bateriile până data viitoare când mă mai pot desfăta cu peisaje mirifice. Prin urmare, titlul e în sensul „cel mai propriu” cu putință, iertată-mi fie anomalia gramaticală, dragă Victor :-D.

Atunci când ai de făcut un lucru, contează enorm unde se întâmplă toată tevatura și, mai ales, cu cine. Acum, la capitolul ”unde”, nimic nu putea fi ”mai mult ca perfectul”. 🙂 Pădure. Miros de brad, de iarbă udă, de ciuperci, de pământ reavăn. Atâta liniște, încât îmi auzeam gândurile stând întinsă pe iarbă în pauzele dintre activități. Atât de liniște încât nici râul nu îndrăznea să o tulbure și curgea târâș, fără să facă niciun fel de vălurele care l-ar fi scos din ritmul lui.

Numai bun pentru desfășurat activități. 🙂

La capitolul ”cu cine”, lucrurile au devenit interesante 🙂 M-am trezit în mijlocul unui grup de 25-30 de oameni dintre care, 90% erau nepermis de tineri! Inclusiv dintre formatori. Lucru care nu m-a împiedicat să mă alătur lor în orice demers suficient de nebunesc cât să facă tot cursul ăsta despre agresivitate și violență, un soi de…”life-changing experience”. Am cântat, ne-am jucat, am alergat, ne-am contrazis, am învățat o mulțime de lucruri noi, am făcut un schimb de experiență interesant, ne-am contrat, uneori destul de puternic, ne-am jucat din nou, ne-am relaxat, am experimentat.

Nu am avut timp să ne plictisim. Organizatorii au gândit programul cu atâta minuțiozitate încât era greu să se întâmple ceva neprevăzut și supărător. O sesiune de Karaoke a animat o seară festivă care a devenit din ce în  e mai interesantă pe măsură de trecea timpul.

Și apoi am vizitat Praga… Minunată! Prea scurt timpul pentru vedea tot ce ne-am propus. Am mers pe jos ca să plecăm de acolo cu inimile și mințile pline de cât mai mult din ceea ce avea să ne înfățișeze vechiul oraș. De departe, cea mai impresionantă poveste mi s-a părut a o avea  celebra ”Dancing House”:

Piața centrală, plină de suflare omenească, un spectacol permanent cu numere ad-hoc ce încântau publicul ocazional:

Magazine cu păpuși de toate mărimile, formele, brandurile. Regret și acum că nu m-am îndurat să-i iau una Pințului 😦

Iar podurile…încântătoare. Te fac să te simți stăpânul lumii atunci când pășești pe ele. În plus, ascund surprize dintre cele mai…neașteptate 🙂

Mi-a plăcut Cehia? La nebunie!

Mi-au plăcut locurile,oamenii, experiențele. Mi-a plăcut că am învățat jucându-ne. Mi-a plăcut că au fost atât de mulți tineri încât au transmis doza de nebunie specifică vârstei lor. Mi-a plăcut că am avut parte de momente extraordinare pe care le-aș dori reiterate 🙂

Nici Calistrat Hogaș nu ar fi zis-o mai bine! 😆