RSS

Ce am fost și ce am ajuns

29 Oct

Era un popor brav acela care a impus tribut superbei împărătese de marmură a lumii – Roma. Era un popor nobil acela a cărui cădere te împle de lacrimi, iar nu de disperare, iar a fi descendentul unui popor de eroi, plin de nobleţe, de amor de patrie şi libertate, a fi descendentul unui asemenea popor n-a fost şi nu va fi ruşine niciodată. (Mihai Eminescu)

Am redescoperit un blog pe care nu l-am mai ”călcat” de multișor. Tiberiu a atins acolo un subiect sensibil ce reflectă preocupare, revoltă, neputință. Poate a tremurat în glasul mai multora, poate a trezit și alte simțuri, poate mulți au avut aceeași pornire a de a ridica ochii spre cer întrebători.

N-am crezut s-apuc aceste zile de restrişte. Altceva am sperat în decembrie 1989…

Nu credeam că noi, cei care speram într-o schimbare benefică, vom deveni inutili, aproape senili şi imbecili.

Uităm cuvinte şi concepte simple şi nu mai ştim ce vrem.

Nu mai avem nici-un şleau.

E datul neamului nostru, să trăiască sub nefericirea de a ne fi născut?

Of of of şi iară of, domnule Cioran… Eu cred că, NU!

Degeaba mă (mai) revolt.

Trăiesc în ţara în care oamenii, atît cît a rămas din ei, votează plagiatori, repetenţi şi delatori.

Şi totuşi, eu, spun NU!

Știi cum văd eu lucrurile, dragă Tibi? Empiric, pentru că sunt un om simplu și nu pot formula mai bine, mai corect și mai coerent de atât. De foarte multe ori am încercat să-mi explic ce se întâmplă în jurul meu, pentru că lucrurile par să fi scăpat de sub control de tot, fără a putea întrezări măcar o șansă minimă de reabilitare. Am ajuns la concluzia că ASTA, adică atitudinea, mentalitatea gloatei, e ca un soi de cancer. Da. E ca boala asta nenorocită pe care nu o simți când se instalează în corp sau în minte cu perversitatea șarpelui care se furișează aproape de tine când dormi și îți aplică mușcătura de grație exact în momentul în care ai deschis ochii. Nu mai prea poți face nimic. Veninul îți umple venele și circulă cu repeziciune în tot corpul făcându-te să simți o dulce moleșeală căreia nu i te poți împotrivi.

Boala asta e mai rea decât orice altă molimă pe care o știm. Unu – pentru că nu are leac, decât dacă e vorba despre ceva radical. Odată ”mușcat”, devii un fel de zombie fără a avea nicio legătură cu acela care ai fost sau care ai fi putut să fii dacă ai fi avut un context favorabil. Doi – pentru că e extrem de molipsitoare. Se răspândește cu repeziciune și-i atinge, mai ales, pe cei slabi, vulnerabili, tineri. Te uiți în jur și constați cu stupoare nu numai că nu mai e nimeni care să nu fi fost atins de boală, dar nu se întrevede posibilitatea unui antidot. Nu poți decât să te duci cu valul sau să încerci – zadarnic, se pare – să te împotrivești.

Atât cu metaforele. Ceea ce ne caracterizează ca nație nu mai seamănă cu nimic din ceea ce învățaserăm noi din manualele de istorie despre români, despre strămoși, despre epitetele care-ți făceau pielea să se încrețească. Coșbuc, Goga, Eminescu par acum ridicoli. Poate Caragiale ar mai avea putere să zâmbească ironic: a știut că asta e esența umană, așa cum a scris el despre ea ”pe vremea lui”.

Am devenit răi (sau poate ceva ne-a înrăit), insensibili (sau poate nu a mai avut cine să ne înnvețe sensibilitatea), delăsători (sau poate am pierdut lucrurile pentru care merita să ne zbatem). Ce am fost, știm. Sau măcar îi credem pe cuvânt pe cei care ai scris asta despre noi. Ce am ajuns? Poate fi definit? Poate fi remediat? Unii nu și-au pierdut speranța.

 
17 comentarii

Scris de pe Octombrie 29, 2012 în Despre viață

 

Etichete: , , , , , , , , , , , ,

17 responses to “Ce am fost și ce am ajuns

  1. dictaturajustitiei

    Octombrie 29, 2012 at 10:33 am

    Reușită comparația. Foarte reușită.

     
  2. Ciprian Bojan

    Octombrie 29, 2012 at 2:56 pm

     
  3. iuliacontis

    Octombrie 29, 2012 at 6:46 pm

    Mă întreb însă câtă vreme va fi această speranţă înăbuşită. E dureros să constaţi mizeria în care am ajuns şi, mai mult, să te simţi deseori legat de mâini…

     
    • dagatha

      Octombrie 29, 2012 at 9:01 pm

      Da…
      Doar că ne și complacem, cred, cea mai mare parte. Sau poate sperăm că se vor ridica super eroi să ne salveze…

       
      • Tiberiu Orasanu

        Octombrie 29, 2012 at 9:57 pm

        Nu ne va salva nimeni, pentru că nu conştientizăm că trebuie să fim salvaţi din cecitate; ne complacem aşa cum foarte bine ai punctat în acest articol. De ce ne complacem? Simplu: pentru că ne-am însuşit în gena noastră socială, un concept păgubos: ASTA E! Concept asezonat copios, cu deşteptăciuni de felul: capul plecat, sabia nu-l taie; fă-te frate cu dracul, pînă treci puntea; etc.
        ps. mulţumesc.

         
        • dagatha

          Noiembrie 1, 2012 at 11:15 pm

          din păcate, ai dreptate…
          totuși…ce e de făcut?

           
  4. VictorCh

    Octombrie 30, 2012 at 4:05 am

    Caragiale – sau Tanase…

     
  5. micha ella

    Noiembrie 9, 2012 at 11:02 pm

    probabil am ajuns in punctul in care trebuie sa alegem: sa fim mai „buni” luand fraiele propriei vieti in maini si sa facem ceva sau sa nu fim, facem nimic si sa-i lasam pe altii sa ne duca de frau …

     
    • dagatha

      Noiembrie 10, 2012 at 9:11 am

      da, avem posibilitatea de a alege, dar nu avem nici cea mai vagă idee cum să facem asta!

       
      • VictorCh

        Noiembrie 10, 2012 at 10:12 am

        …iar atunci cand consideram ca am aflat CUM sa alegem si ca „ne-am facut toate socotelile”, si bazat pe acele consideratii preliminare ajungem IN SFARSIT sa ne hotaram sa luam o decizie „bine chibzuita” DE FAPT riscam ca unele consecinte „minore” – si deci neluate in calcul – ale actiunilor noastre facute in urma acelor decizii sa se dovedeasca a fi de fapt de importanta cruciala si sa ne conduca de fapt destinele (pe baza unor asemenea „decizii chibzuite” anterioare) pe directii pe care nu ni le-am dori (si nu ni l-am dori) nicidecum.

         
        • dagatha

          Noiembrie 11, 2012 at 4:16 pm

          Cam complicate vremurile astea. Nu ne mai iese nimic ca lumea…😦

           
          • VictorCh

            Noiembrie 11, 2012 at 9:21 pm

            Mai precis, „vremurile” au fost cam la fel de complicate intotdeauna, si deciziile cam la fel de greu de luat (problemele nu erau aceleasi, si nici atat de multe / de grele / de diversificate, dar nici stiinta si nivelul de educatie – care contribuie la solutionarea problemelor – nu erau aceleasi), dar acum s-a nimerit sa ajungem noi la nivelul de… sa speram ca intelepciune (oricum, de experienta de viata si de maturitate in gandire) care sa ne permita ca pe de o parte sa ne dam seama de necesitatea de a actiona in mod chibzuit si pe de alta parte sa putem constientiza cu relativa usurinta dificultatea indeplinirii cu constiinciozitate si in mod asiduu a acestui deziderat care teoretic este atat de simplu dar a carui punere in aplicare se dovedeste uneori (de MULTE ori) a fi atat de complicata.

             
          • VictorCh

            Noiembrie 11, 2012 at 9:28 pm

            P.S. Si – pe de alta parte – spre deosebire de vremea entuziasmului juvenil, cand aveam tendinta de a constata (cu bucurie) mai mult reusitele (in acest fel insuccesele – ne”contabilizate” – parand a fi mai putine), pe masura ce ne apropiem macar de varsta intelepciunii (daca nu chiar si de intelepciune) un ciudat mecanism psihic interior ne face ca tot-mai-mult sa consideram reusitele ca pe ceva atat de natural incat nu mai merita luat in seama, in schimb incepem sa ne numaram si sa ne „adunam” cu tot mai multa dezamagire insuccesele.

             

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
Blogul unei tipe oarecare

"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"

CÂRCIUMĂ DE FIȚE

îmi rezerv dreptul de a-mi selecta clienții

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Numai Filme

by Ana Ayana

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

JURNAL

Ajutor pentru luat zborul

SENSURI

De ce îi este omului de astăzi foame ? De iubire şi de sens. (N. Steinhardt)

Creatii manuale-Amy Crafts

Despre pasiunea pentru handmade

Poteci de dor

"Adevărul pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde

DrStoica / da-te-n blogul meu, te rog!

zâmbet, coaching, film, pamflet, fotografie, pareri, aiurea... dar hai sa fim pozitivi!

ComiCultural

Nu știu că nu știu nimic

Înşiră-te mărgăritare

Vorbe, cuvinte și litere prăfuite, despre lume, cu lume și pentru lume

Traista cu merinde

Toate lucrurile imi sunt ingaduite,dar nu toate sunt de folos.

Cu presa de perete

un blog de Alex Nedea

Machete Didactice

Machete didactice si materiale care vin în sprijinul mămicilor, educatorilor si tuturor celor implicati în educatia copiilor la scoală sau acasă.

Pishky's Blog

Numai cuvintele zburau între noi, înainte și înapoi - N. Stănescu

psi-words

... loc de joacă pentru cuvânt. serios!

Tiberiuorasanu's Blog

LECTURI, păreri, impresii de călătorie. Eu citez NU plagiez.

Valerica Oprisanu

Just another WordPress site

Spanac

Distribuitor autorizat de fazani hazlii

Cățărătorii

Când urci pe scara vieţii, nu uita să dai bună ziua tuturor, pentru ca atunci când cobori să aibă cine îţi răspunde

La Fée Blanche

Contesă de Chou-Fleur

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

Hapi. Riverwoman

Lift up the receiver, I'll make you a believer

Loc de dat cu capu'

sau cum să te fereşti de invizibil

Per aspera ad astra

Maison de santé

ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață

Blogul Buceginatura2000

Informatii despre Mediu, Turism, Bucegi sit Natura 2000

Pitici, dar Voinici

mens sana in corpore sano

Alma Nahe(r)

Să se ducă la muncă, ca să nu mai citească şi ei nişte almanahe!

Surorile Marx

globus de miuzici, filme si alte rautati

Redsky2010's Blog

Trecand prin viata cu ochii larg deschisi

Dictatura justitiei

Just another WordPress.com site

Ochiul care rade

Felii de viata

Tink3rbe11's Blog

Eu in forma bruta

Pruncu

de vorba cu mine insumi

Tabakera

...pentru ganduri la care nu pot renunta

Despre sufletul meu

Pentru că mulţi seamănă cu mine şi n-au curaj să spună

Pseudolirice

Pseudo lirice

%d blogeri au apreciat asta: