Dedicație – Duzina de cuvinte (20)

Ai asmuțit câini de stepă,

bolnavi de-ntuneric și umbre

către colțul adânc unde nu intră nimeni,

doar mi s-or frânge aripi albastre…

 

E-atât de liniște…și-i frig…

 

Fericirea n-o cumperi cu-arginți prefăcuți!

 

Gândești că-ți vei lua chip nou pe pământ

hăituindu-mi un vis, determinat și finit,

iar imaginea veche

o vei lăsa drept model în oglindă

pentru a-l face sclavul iluziilor mele,

râzându-ți înecat.

 

Se-nnoptează

și-mi port luna – corabie

trofeu al visului spart,

ținut în brațe de cer plumburiu.

 

Undeva spre departe

vântul îmi poartă miresme de flori

zdrobite de rouă…

 

……………………….

Subcriere târzie la provocarea lui Psi, din cauză de răceală…asezonată 😀

Ceilalți membri ai clubului au fost mai harnici 🙂 : Vero, Scorpio, virusache, dordefemeie, Carmen Pricop, Incognito, Dictatura Justitiei, almanahe