RSS

Tendința spre macabru ca artă a supraviețuirii la români

06 Ian

Mi-am tot promis că nu mă mai apuc de subiecte de genul celui care va urma, dar ieri m-au apucat toți descendenții lui Scaraoțki uitându-mă din greșeală, la teveu. Ceea ce ne duce din nou la concluzia că nu S.U.A este țara tuturor posibilităților, ci trebuie coborât mai spre partea sud-estică a Europei Centrale.

Mai întâi:

Urăsc jurnaliștii. Este o tagmă care a devenit extrem de periculoasă, fie că încearcă în mod conștient să distrugă, fie că se lasă (con)duși de valurile făcute de alții. Sunt unealta potrivită pentru dezbinare/ umilire/ „prostire” a populației și nu se eschivează atunci când e cazul să o facă. Categoria principală o alcătuiesc cei care se pricep la învârtirea cuvintelor astfel încât adevărul să fie cel pe care EI îl doresc. Cealaltă categorie este reprezentată de cei care dau „cu bâta în baltă”, dar pentru că lumea deja e infectată cu idioțeniile lor, cade în capcană și se panichează la fiecare anunț „bombă”: „Se sfârșește lumea! , Incredibil!,  Senzațional! Au murit 30…sau NU! 130!” Nimic nu mai pare firesc și normal, totul este de domeniul „Breaking news” și capătă dimensiuni fantasmagorice. Știrea e „cu atât mai beton” cu cât reușește să semene mai multă panică în rândul oamenilor simpli.

Cine mă citește de ceva vreme știe că nu-mi plac generalizările. De data aceasta, însă, nu mă voi obosi să evit acest lucru. Poate unul dintre motive ține de experiența personală cu presa, care și-a luat, la un moment dat din existența-mi efemeră, libertatea de a inventa niște basme (scuzat îmi fie pleonasmul) alungându-mi definitiv liniștea și lăsându-mă scârbită, șezând pe o bucată de trotuar cu capul în mâini.

De aceea, evit televizorul de ceva vreme. Nici timpul nu este prea generos, dar nici calitatea programelor nu mă îmbie. În plus, am simțit atât de puternic „incredibilul”, încât am renunțat pentru a evita un atac de cord.

Apoi:

A murit cineva foarte cunoscut. Persoană publică, așa cum sunt etichetați. Acum este vorba despre marele regizor, dar de câțiva ani buni se întâmplă același lucru cu fiecare celebritate care pășește dincolo, ca și cum ar fi un tipar după care trebuie să se deruleze toate evenimentele de acest gen. Oamenii mor. Sunt îngropați. Oamenii fac alegeri. Alegeri care ar trebui respectate, indiferent de „plăcerile” și dorințele celorlalți. Vestea că a murit cineva cunoscut devine o știre națională care acaparează atenția tuturor mult mai multe zile decât ar fi normal. Nu e suficient că a murit! Publicul vrea, pardon, ARE DREPTUL (pe care nu ezită să și-l revendice) să ceară detalii: cum a murit?, de ce?, când? (cu exactitate), În ce condiții? ș.a.m.d.
Trupul nu a apucat să se răcească bine, că preocuparea „lumii” era transcrisă MARE pe banda rulantă de la știri :„Cui îi rămâne averea lui Sergiu Nicolaescu???”

Oamenii se hrănesc cu astfel de știri. Își doresc să afle detalii macabre care, nu am idee din ce motive (dar cred că am lipsit de la câteva ore de psihologie), îi fac mai fericiți. Să faci poze la o înmormântare? Să filmezi drumul către groapă? Capete curioase se apleacă pioase peste sicriu făcând crucea strâmb pentru că sunt prea preocupate să vadă cum arată mortul.

”De ce nu putem să-i vedem fața??”, repetă un…„fan” ca o placă stricată. A fost un om minunat, a făcut „mai multe decât a făcut orice conducător de țară”, dar „așa ceva nu se poate!”. O duduie venise SPECIAL tot pentru același motiv: să-i vadă fața. De parcă nu ar fi putut face asta în fiecare zi de acum încolo privind o fotografie sau oricare dintre filmele lui. Bătrân, tânăr, frumos, impunător…Dar nu! Românul nu poate dormi noaptea liniștit, nu mai poate merge la serviciu dacă nu îl vede pe Sergiu Nicolaescu mort, la propriu! Despre ce să vorbească el a doua zi în fața blocului cu vecinii?

Să-ți fie rușine, ție, Nicolaescule! Să decizi tu așa, de la tine putere, fără să întrebi „boborul” ce dorește, să-ți arzi frumusețe de trup! Așa ceva…nu se poate! Să le dăm lupilor flămânzi hrana lor cea de toate zilele! Degeaba ai făcut filme cu ghiotura, degeaba ai fost tu mare, dacă oamenii nici măcar nu-ți pot vedea fața înainte de a te duce de tot!

Patetic!

Oamenii se cred stăpâni ai sufletului, trupului, vieții celebrităților care mor, doar pentru că sunt celebrități. Ele aparțin oamenilor, nu-și mai aparțin lor.  Ne-am transformat într-un neam de circari. O mulțime de oameni se perindă pe la capetele actorilor morți, doar ca să-i vadă. Mulți nici nu știu cine a fost sau ce a făcut, dar AU FOST ACOLO! Asta contează. I-au văzut fața!

Și atunci? Pot să mai blamez eu presa că hrănește gurile flămânde? Că dă românului ce își dorește cu atâta ardoare? Și asta pentru că atât i-a mai rămas…

 
73 comentarii

Scris de pe Ianuarie 6, 2013 în Despre viață

 

Etichete: , , , , , , , , , ,

73 responses to “Tendința spre macabru ca artă a supraviețuirii la români

  1. freeson

    Ianuarie 7, 2013 at 12:21 am

    Si ce e de mirare?

    se dau doua seturi de cuvinte:
    a) cinema, nicolaescu, romani;
    b) dracula, supravietuitorul, foame.

    acuma pune liniute si fa-le perechi. iti spun eu… ies 3!=6 posibilitati. ia-le pe fiecare in parte si o sa ai imaginea, daca nu chiar explicatia a ceea ce s-a intamplat. (mooooama ce eseu grozav ar iesi!🙂 )

    sergiu a fost judecat de aceeasi romani pe care a testat reteta succesului. romanii care au vazut istoria in filme si care au perceput mai intai personajul asa cum le este servit si mai apoi omul care traieste dincolo de ecran. eh… ca doar nimeni nu a vrut sa existe vreo dihotomie, nu?!

    restul… nu comenteaza. restul privest „melancholia” si nu cer banii la iesire, pentru ca nu sunt deloc dezamagiti ca nu e vorba de niciun razboi al stelelor. dimpotriva!

    da-s putini, tare putini!

     
    • dagatha

      Ianuarie 7, 2013 at 12:25 am

      hm…
      n-am înțeles prea bine dacă mă combați sau mă susții😆 (scuze, m-a învățat cineva să fiu egoistă și să caut a-mi satisface orgoliile personale mai întâi😀 )
      Dincolo de asta…treaba asta ia amploare!

       
      • freeson

        Ianuarie 7, 2013 at 12:35 am

        sa te combat? de ce as face-o?!
        da’ in articolul tau e prea multa indignare si nu e cazul. asa cum oamenii aia au avut ceea ce si-au dorit prin filmele lui sergiu nicolaescu, nu e oarecum normal sa reactioneze asa?
        e… revansa!
        e plansul cu sughituri al adolescentelor care urlau innebunite la aeroport: „nu pleca, michael!”
        conform teoriei modelelor, e normal ca cei care l-au urmat pe „invatator” sa nu ii acepete disparitia. si incinerarea e o disparitie mult mai „evidenta” decat inhumarea.

        asa ca sunt de acord cu tine, pana acolo unde incepe indignarea.🙂 nu poti fi indignata pe… natura umana. asa ca zambeste…!🙂

         
        • dagatha

          Ianuarie 7, 2013 at 9:45 am

          așa fac eu când sunt indignată🙂
          nu știu dacă e normal. persoana, omul Sergiu Nicoaescu nu e un film, nu e un bun de al lor. Are dreptul de a face alegeri, iar cei care pretind că l-au respectat cât a trăit, ar trebui să facă același lucru acum când nu mai este. A…tocmai aici e problema. S-au prefăcut că l-au respectat. NU-mi schimb părerea: suntem doritori de senzații, amatori de spectacole, flămânzi de macabru…

           
          • VictorCh

            Ianuarie 10, 2013 at 6:05 am

            Ba (cu scuze) SI EU consider ca-i normal – atat ca maestrul (sau oricine altcineva) sa aiba dreptul sa hotarasca (antum) asupra modalitatii de… „dizolvare in Univers” a propriului sau trup (si sa se astepte ca dorinta sa-i fie respectata), cat si ca partea inculta (majoritara) a populatiei Romaniei sa puna in discutie (mai precis – sa conteste) dreptul cuiva de a hotara soarta propriului trup dupa deces (ca doar romanii sunt mari specialisti in recunoasterea dreturilor proprii si a obligatiilor celorlalti – niciodata invers, ba nici macar cu drepturile insotite de obligatii).
            (IA faceti un experiment: luati ACELEASI persoane care contestau dreptul maestrului de a hotara sa nu fie inhumat, ci incinerat, si intrebati-le daca sunt de acord cu obligativitatea vaccinarii copiilor lor. Punem pariu ca vor pleda pt dreptul omului de a alege?)

            Cat despre a-l respecta antum si postum pe maestru… pai aceia CAM ASTA si fac (conform ideilor si conceptiilor lor). In opinia mea, ei doar nu stiu care este modalitatea „corecta”* de a-ti manifesta respectul…
            * „Corectitudinea” asta este o chestie de conventii sociale, traditii, cutume… La noi ragaitul sonor in timpul mesei (sau imediat dupa) reprezinta o mojicie, la eschimosi – un compliment la adresa gazdei (care i-a hranit atat de bine). La noi e „de prost-gust” sa patezi fata de masa – cu bauturi, sosuri etc – (si te faci de ras dac’-o faci), pe cand la chinezi este o dovada de buna-crestere. La noi buna-crestere cere sa servesti intai musafirul, la arabi gazda (indiferent de rangul sau social si respectiv de rangul social al invitatilor) este cea care tre’ sa se infrupte prima (este considerat extrem de nepoliticos – ca gazda – sa nu incepi sa mananci imediat ce se face servirea, si este la fel de nepoliticos – ca oaspete – sa te intinzi TU primul dupa vreo imbucatura care ti se pare mai apetisanta, inainte de a fi asteptat sa inceapa gazda** sa mestece prima imbucatura… asta ca sa nu mai mentionez suspiciunea cu care esti privit la noi atunci cand te prezinti in societate cu fata acoperita, pe cand la mahomedanii traditionalisti asta este o conditie sine-qua-non pt ca o femeie sa aiba dreptul sa se puna intr-o postura in care exista un cat de mic risc de a fi vazuta de alti barbati*** decat ai sai (intai – pana la maritis – tata si frati, apoi sot).)
            ** Inaintea celorlalti comeseni (de ranguri egale) n-ai decat s-o iei (ca oaspete), daca esti suficient de pofticios si de zglobiu, de sprinten. Altfel – in principiu cetatenii apartinand rangurilor inferioare asteapta sa se serveasca intai cei de rang superior, inainte de a se servi si ei din mancarea prezentata pe tipsie.
            *** Cu titlu de curiozitate: prostituatele mahomedane (care – pt a atrage clienti – se prezinta in fata lor… nude) sunt considerate a fi cat se poate de… cinstite si de onorabile (si sunt respectate) daca in acest timp au fata acoperita cu feregeaua (iaşmacul)!

             
            • VictorCh

              Ianuarie 10, 2013 at 6:10 am

              Erata: …tu-i mamaliga lui de „hotari” (in loc de „hotara”)! Nu-mi mai trece odata invatul asta, folosit negandit, din reflex…

               
              • VictorCh

                Ianuarie 11, 2013 at 11:16 am

                NA POFTIM – ALTA „erata”: CINE m-o fi-‘mpins sa scriu „recunoasterea dreturilor proprii” (in loc de „drePturilor”)? (Si asta-i numa’ ce-am vazut la o re-lecturare „din fuga”, nu citind „pe-‘ndelete”…)

                 
                • dagatha

                  Ianuarie 11, 2013 at 11:22 am

                  😆
                  Ia uite, domnule, nici nu-mi permite să jubilez, că o și corectează!😆

                   
                  • VictorCh

                    Ianuarie 11, 2013 at 12:29 pm

                    Daca SI ASTA-i motiv de jubilare…😛 (Eu afirmasem doar ca atunci cand citesc greselile imi apar cu pregnanta – INCLUSIV ale mele – nicidecum ca eu nu as face niciodata acelasi tip de greseli…😦 )

                    Da’ CE-ai patit dumneata-‘n dimineata asta, ai ametit (de-‘ti pica cratimele asa-‘ntr-o parte, şui)?😛

                    (Si sa stii😛 ca AM CONSTATAT – SI ca (in comentariul meu situat MULT mai jos in pagina) am gresit si-am scris „prin contrast cu “depreciere” = “diminure a valorii” ” – in loc de „diminuAre” – da’-‘i dadusem deja drumul…)

                     
                    • dagatha

                      Ianuarie 11, 2013 at 12:32 pm

                      😀

                       
            • dagatha

              Ianuarie 11, 2013 at 12:46 am

              unele dintre ”obiceiurile” de mai sus îmi erau necunoscute.
              cât despre cazul prezentat…tot cred că lumea ar putea avea lucruri mai bine de făcut.

               
  2. miha

    Ianuarie 7, 2013 at 12:26 am

    N-am crezut ca in propria familie sa fie cineva dornic de a face poze la inmormantarea bunicii. Mi-am zis, wtf???
    S-a si filmat.
    Nu a fost celebra. O femeie de la tara.
    Da’ de ce, pacatele mele, sa te pozezi cu raposata?!
    Pozarul sef era nimeni altul decat var-miu, pe atunci dedicat student la sociologie in capitala.
    Cum stateam si-mi cenzuram cu greu soptitul printre dinti, imi cade privirea pe steagul funerar (si eu, si marele sociolog, si bunica aveam aceleasi initiale). Il rog pe „fotograf” sa faca o poza si cu steagul: ” uite-asa o sa scrie si la noi” i-am explicat fara nicio urma de „rautate”.
    Dupa ce m-a facut nebuna de legat (el isi permitea, avea studii serioase la baza:)), a continuat pozatul.
    Ai vreo concluzie?
    Noi suntem cei normali? Sau ei?

     
    • dagatha

      Ianuarie 7, 2013 at 9:42 am

      mda…o fi și asta o chestiune…
      Am fost meeu fascinată de poze vechi. Când eram copil, îmi plăcea să caut povești dincolo de imagini. Dar când am dat la cineva peste niște poze de la o înmormântare….m-au trecut fiori pe șira spinării. Din punctul meu de vedere, e o modalitate de a retrăi un eveniment mult prea dureros…

       
      • VictorCh

        Ianuarie 10, 2013 at 6:18 am

        Este deasemenea o modalitate de a-ti ramane o amintire obiectiva referitoare la respectiva persoana (care poate nu facuse in viata (cel putin in ultima perioada) prea multe poze – sau poate ca nu te astepti ca sa ajunga si in posesia ta ceva din pozele existente).

         
        • dagatha

          Ianuarie 11, 2013 at 1:24 am

          cred că, până la urmă, este o chestiune de păreri personale…Eu, una, prefer deloc decât o imagine care m-ar îngheța.

           
  3. Drugwash

    Ianuarie 7, 2013 at 3:34 am

    Fotografiile şi filmările (autentice) fac parte din istoria reală, dovedibilă. Din oarecare motiv, peste ani s-ar putea dori amănunte de la evenimentul respectiv, pentru documentarea unei afirmaţii, a persistenţei (sau nu) a unor tradiţii, pentru dovedirea (ne)vinovăţiei unei persoane acuzată de un delict şi aşa mai departe. Nu văd de ce ar fi ceva atît de ieşit din comun să se documenteze un alai funerar, o înmormîntare, o incinerare şi pare mult mai banal să se fotografieze copaci în mijlocul pustiului ori creste de munţi văzute de la kilometri depărtare.
    Desigur, isteria adiacentă ar putea fi subiect de discuţie pentru cineva căruia îi pasă. Din fericire, je m’en fiche. Şi aruncaţi naibii teveu’ ăla la gunoi! (sper să n-ajungă tot pe plajele din Ghana, după cum se vede în documentarul Prêt à jeter…)

     
    • dagatha

      Ianuarie 7, 2013 at 9:49 am

      nu e același lucru, Dragoș!
      nu e un episod filmat, cu o distribuție ”de excepție”. e un episod din viața, al naibii de real. Și dacă alții au ales să fie în gura lumii și să se bucure de faimă, chiar dacă asta înseamnă să-și târască imaginea prin toate noroaiele, omul ăsta a ales altceva. Discreție. Cine cui îi dă dreptul să încalce asta?

       
      • Drugwash

        Ianuarie 7, 2013 at 1:12 pm

        Avînd în vedere că pentru mine nu există nici TV nici radio (fie ele by air, by cable ori online), n-am nici cel mai mic habar despre ceea ce s-a petrecut acolo. Şi sincer să fiu, I don’t give a rat’s ass! Am vorbit dintr-o perspectivă pur teoretică, aceea a dreptului oricui de a documenta un eveniment de orice natură, atîta vreme cît nu contravine anumitor principii de securitate naţională (ştii tu: interzis a se fotografia/filma unităţi militare, sedii de ambasadă, etc).
        Dincolo de asta, chiar nu cred să-i mai pese decedatului de ceea ce se întîmplă cu fostul lui container, după moarte. Părere personală, desigur.

         
        • dagatha

          Ianuarie 7, 2013 at 2:22 pm

          🙂
          Păi lui nu-i mai pasă, probabil.
          dar tot mi se pare exagerat ce se întâmplă. Și tot părere personală, desigur🙂

           
          • Drugwash

            Ianuarie 7, 2013 at 3:34 pm

            Deja faptul că discutăm asemenea subiect contribuie la exagerarea lui. În locu’ tău, aş scoate toate maţele din teveu (inclusiv tubu’ cinescop), aş arunca o mînă de paie înăuntru şi-aş pune cloţa pe ouă – garantat cutia aia ar servi unui scop muuuuult mai bun!🙂

             
            • dagatha

              Ianuarie 7, 2013 at 4:12 pm

              😆
              n-are tub!😆

               
              • Drugwash

                Ianuarie 7, 2013 at 4:27 pm

                Înseamnă că teveurile au devenit absolut şi complet inutile. Masochismul şi grandomania rămîn unicele motive pentru care cineva ar arunca j’de milioane (lei vechi) pe un asemenea obiect fără valoare. Ah, pardon… uitasem de spiritul de turmă.🙄

                 
                • dagatha

                  Ianuarie 8, 2013 at 12:31 pm

                  haide, bre, că n-am dat j’de milioane! Acu’ ce să fac? să-l arunc?🙄

                   
                  • Drugwash

                    Ianuarie 8, 2013 at 2:41 pm

                    Ştii ce-aş face eu? Aş organiza un alai funerar măreţ, cu toate aşa-zisele televiziuni mai importante prezente la faţa locului şi pe traseu şi aş plimba frumos teveul ăla la loc de cinste într-un dric de lux, pînă la groapa de gunoi, unde bineînţeles se va ţine o slujbă extrem de serioasă în memoria televiziunii care n-a fost niciodată ceea ce ar fi trebuit şi ar fi putut să fie. Şi-apoi bîşt! cu cutia inutilă peste mormanul de resturi de „civilizaţie” europeano-forţat-vestică.

                    Iaca scenariu şi regie!

                     
                    • dagatha

                      Ianuarie 8, 2013 at 7:01 pm

                      😆
                      Eu mi-am luat popcornul și aștept realizarea artistică a măreței idei! 😆

                       
                    • Drugwash

                      Ianuarie 8, 2013 at 7:42 pm

                      Hai, hai… dă popcornu’ încoa şi treci matale la înfăptuirea măreţei realizări, că doar teveu’ nu-i al meu – io pe-al meu l-am lăsat ruşinat într-un colţ, de cînd s-a stricat.😉

                       
                    • dagatha

                      Ianuarie 8, 2013 at 11:52 pm

                      iooo???🙄

                       
                    • Drugwash

                      Ianuarie 9, 2013 at 12:19 am

                      Mhm… onor mătăluţă.😎

                       
                • VictorCh

                  Ianuarie 10, 2013 at 6:54 am

                  „Înseamnă că teveurile au devenit absolut şi complet inutile.”
                  Nu si in opinia mea. Eu nu uit rolul educativ (pt o anumita parte a populatiei) al televiziunii (asa cum este ea si asa cum si-l indeplineste), si eu personal folosesc destul de intens televizorul in scop recreativ. Daca nu ma uit la stiri asta nu inseamna sa nu ma uit nici la vreun film sau alt gen de spectacol – pe de o parte pt ca in viata reala nu prea merg la nici un fel de spectacol (atat din motive pecuniare cat si de sanatate – si nu numai) (si nu vad DE CE sa fiu privat cu totul de vizionarea unor spectacole), si pe de alta parte pt ca numai la TV mai pot sa vad scenete cu Toma Caragiu, cu Amza Pellea, cu Giugaru, cu Birlic etc. (Doamne, ca parca mai multi artisti mari avem sub pamant decat printre noi…) Iar stirile sunt usor de ocolit, atata timp cat eu am posibilitatea sa aleg dintre vreo suta cin’j’ de canale (INCLUSIV canale documentare si recreative, INCLUSIV canale cu filme vechi, inclusiv canale specializate in muzica (de tot felul)…)
                  Ba pana si rolul informativ al TV nu este CHIAR de neglijat, daca ne gandim ca alte surse de informare nu prea sunt prin catunele din creierii muntilor (sau dintr-un fund de ses, de unde-a intarcat mutu’ iapa), pe la cabane, pe la statiile meteorologice / seismologice etc.

                   
                  • Drugwash

                    Ianuarie 10, 2013 at 7:27 am

                    Peace of mind. Asta am cîştigat, renunţînd la apocalipsa de sticlă. Dacă ar fi să aleg între TV şi un glonţ în creier, aş zice „Shoot, muthafokkers!”

                     
                    • dagatha

                      Ianuarie 10, 2013 at 11:46 pm

                      ei, na!
                      ce-avuși cu ”creeru’”, musiu???

                       
                    • Drugwash

                      Ianuarie 11, 2013 at 12:38 am

                      Dramatismu’, ce altceva?!😀

                      Bine, provocarea e alta: să încerce ei să găsească vreo urmă de creier în capu’ meu!😆😆😆

                       
                    • dagatha

                      Ianuarie 11, 2013 at 12:43 am

                      Hai, las-o! Că eu am văzut că este acolo ceva! 😆

                       
                    • Drugwash

                      Ianuarie 11, 2013 at 12:47 am

                      Doar urme de… şi arome identic naturale!😆

                       
                    • dagatha

                      Ianuarie 11, 2013 at 12:50 am

                      😆
                      esențele tari…știi tu!😉

                       
                    • VictorCh

                      Ianuarie 11, 2013 at 1:19 am

                      „Că eu am văzut că este acolo ceva!”
                      Da’ DACA-i bine ascuns (si eventual nu neaparat in teasta)?

                       
                    • dagatha

                      Ianuarie 11, 2013 at 1:20 am

                      😆😆

                       
                    • Drugwash

                      Ianuarie 11, 2013 at 1:40 am

                      Nu nu, aici folosim planul american, ca-n televiziune – cap şi piept, atît. aşa că-i musai să se afle ceva, undeva la mansardă, altfel nu-s şanse de descoperiri arheologice.😉

                       
                    • VictorCh

                      Ianuarie 11, 2013 at 1:54 am

                      „…aici folosim planul american, ca-n televiziune – cap şi piept, atît.”
                      TOCMA’! „SI PIEPT”! (Las’ c’-am bagat eu de seama (la articolul urmator) ca ai dumneata (bine ascuns undeva acolo, putin in stanga sternului si nitel deasupra diafragmei) comori de simt poetic; CIN’ sa stie daca nu cumva TOT pe-acolo ţi-i fi pitulat si „neuroneala”? DE UNDE sa am eu certitudinea ca si la dumneata – ca la tot omu’ mediocru – „şade” tot cocoţată „la mansarda” si nu-i la vreun „etaj” mai jos?)

                       
                    • Drugwash

                      Ianuarie 11, 2013 at 2:05 am

                      Dreptu-i că dînsele se cam consultă ca bune surori ce sînt, pînă să ia o hotărîre. C-or fi sălăşluind sub acelaşi coperiş ori în cotloane separate, asta nu mai ştiu. Da’ nici musai n-ar fi să aflu, cîtă vreme se achită dînsele degrabă de îndatoriri.😉

                       
                    • dagatha

                      Ianuarie 11, 2013 at 10:41 am

                      Epopeea scoborârii minții în suflet? Sau a urcării sufletului la cap?😆

                       
                    • VictorCh

                      Ianuarie 11, 2013 at 11:06 am

                      Interpretarea mintii prin intermediul sufletului, aprecierea* sufletului prin intermediul mintii…
                      * In ambele sensuri, atat de estimare cat si de onorare, de pretuire – ba chiar (ca… sens suplimentar) si de sporire a valorii…

                       
                    • VictorCh

                      Ianuarie 11, 2013 at 12:10 pm

                      P.S. IA te uita! Abia ACU’, consultandu-l, am constatat ca in DEX (cel putin la versiunea online), atat la http://dexonline.ro/definitie/aprecia cat si la http://dexonline.ro/definitie/apreciere , NU gasesc sensul de „sporire a valorii” (prin contrast cu „depreciere” = „diminure a valorii”). Atunci DE UNDE or fi scos „astia” notiunea de „apreciere a leului (sau altei valute) fata de…” (vreo oarecare alta valuta considerata drept reper)?

                      „Ia te uita” doi (!): ACU’-‘mi dete prin cap sa verific in DEX si antonimele, si – SURPRIZA – antonimul de la http://dexonline.ro/definitie/deprecia si respectiv http://dexonline.ro/definitie/depreciere este NU a aprecia / apreciere (cum consider eu ca ar fi normal) ci a SUPRAaprecia / SUPRAapreciere… (IA sa duc eu subiectul asta „dincolo”, sa vedem CE are de spus in aceasta privinta tanti http://diacritica.wordpress.com/ )

                       
                    • dagatha

                      Ianuarie 11, 2013 at 12:17 pm

                      du-l, că la Diacritica arunc și eu ochi din când în când🙂

                       
                    • VictorCh

                      Ianuarie 11, 2013 at 12:14 pm

                      Am picat in dizgratie? Constat ca precedentul comentariu mi-a aparut insotit de „Comentariul tău e în așteptare.”

                       
                    • dagatha

                      Ianuarie 11, 2013 at 12:16 pm

                      ai pus linkuri și Akismetul îl reperează ca posibil spam, de aceea mă întreabă dacă sunt de acord să-l public.
                      Și sunt😆

                       
                    • VictorCh

                      Ianuarie 11, 2013 at 12:33 pm

                      AHA! Deci ALTCINEVA e de vina…
                      Bine, „te-am iertat”😛😆

                       
                    • dagatha

                      Ianuarie 11, 2013 at 12:34 pm

                      😀

                       
                    • Drugwash

                      Ianuarie 11, 2013 at 6:54 pm

                      La cap, de obicei, se urcă piticii.😀
                      Da’ prea frumos ai spus-o, nu pot să nu te congratulez! Săru’ mîna!😳

                       
                    • VictorCh

                      Ianuarie 11, 2013 at 1:23 am

                      „esențele tari…”
                      SUPERBA „intorsatura de condei”!
                      (La fel de frumoasa ca „ploaia” de metafore (intens poetice) din comentariul initial al lui Drugwash, dar pt mine – necunoscandu-l suficient de bine – aia a fost mai neasteptata; INCA nu stiu CUM sa-i comentez comentariul…)

                       
                    • dagatha

                      Ianuarie 11, 2013 at 1:27 am

                      ești prea serios uneori, poate din cauza asta😆
                      Glumesc, desigur!

                       
                    • VictorCh

                      Ianuarie 11, 2013 at 1:29 am

                      Eu rar „iau in gluma” ceva, sunt serios mai-mereu (chiar si cand glumesc).

                       
                    • dagatha

                      Ianuarie 11, 2013 at 1:30 am

                      😀

                       
                    • VictorCh

                      Ianuarie 11, 2013 at 1:31 am

                      P.S. …iar gluma aceasta a dumitale TOT la capitolul „glume serioase” o incadrez…

                       
        • VictorCh

          Ianuarie 10, 2013 at 6:40 am

          „…a dreptului oricui de a documenta un eveniment de orice natură, atîta vreme cît nu contravine anumitor principii de securitate naţională…”
          De a documenta in mod obiectiv prin imagini vreun eveniment PUBLIC. (Nu cred ca ti-ar conveni ca cineva sa fi „documentat” fotografiind / filmand dezvirginarea sotiei / iubitei dumitale – si sper ca recunosti ca asta A FOST un eveniment (pt voi doi – sau cel putin pt ea).)
          Deasemenea, eu as contesta dreptul de a „documenta” (si face publica) – spre ex – imaginea vreunei dive, cunoscuta de catre toata lumea drept fiind o frumusete, dar care in perioada mortii (eventual cu ocazia accidentului care i-a curmat viata) s-a uratit iremediabil. (DE CE sa nu pastrezi macar ILUZIA frumusetii, in detrimentul unei realitati urate care nu mai poate influenta (practic) viata nimanui, ci doar trairile psihice?)
          CU SIGURANTA mai sunt SI ALTE exemple de acest gen, da’ la ora asta nu-mi „bat capul” sa le caut.

           
          • Drugwash

            Ianuarie 10, 2013 at 7:16 am

            Există trei momente distincte:
            1. realizarea documentării
            2. difuzarea materialului
            3. urmărirea materialului de către public

            Primul ar putea fi util (am motivat mai sus), al doilea la alegere, al treilea e absolut opţional, dependent de al doilea.

             
      • VictorCh

        Ianuarie 10, 2013 at 6:29 am

        „…omul ăsta a ales altceva. Discreție. Cine cui îi dă dreptul să încalce asta?”
        Eu intelesesem ca cetateanului in cauza ii era contestat dreptul de a fotografia / filma, si ACEASTA… interdictie o comentasem negativ. N-a „vorbit” nimeni nimic despre a face publice respectivele imagini – cu ASTA n-as prea fi de acord nici eu. (Pe de alta parte, o persoana a carei fire o indeamna spre discretie este probabil sa nu prea fi lasat poze de-ale sale.)
        (Dac’-ai sti dumneata cat de mult regret eu faptul ca n-am NICI O poza cu fie-iertata bunica-mea, nici cu bunicu’-meu (vitreg – da’ am aflat asta abia la inmormantarea lui; comportarea ii fusese de bunic „bun”) – fie chiar si de la inmormantare (a lui, a ei sau a altcuiva)…)

         
  4. Ciprian Bojan

    Ianuarie 7, 2013 at 9:41 pm

    În alte epoci, dar actuală e asta… Mai departe, vorba lui Badea: ”E nociv să mori în România…”😐 http://bciprianmp.wordpress.com/2011/02/06/cand-moartea-face-rating/

     
  5. psi

    Ianuarie 7, 2013 at 10:21 pm

    nu e doar presa de vină… de vină sunt oamenii în general, societatea care se degradează cu veselie.
    eu evit să vorbesc despre acest subiect… am încercat să mă ţin deoparte. am privit history chanel, travel…

     
    • dagatha

      Ianuarie 8, 2013 at 12:29 pm

      păi asta am concluzionat și eu…Oamenii cer, de aceea, li se dă!
      Și eu am încercat să fug, dar m-a urmărit!😆

       
      • VictorCh

        Ianuarie 10, 2013 at 7:11 am

        Corect: televiziunile comerciale traiesc (mai bine sau mai rau) de pe urma ratingului (mai mare sau mai mic) pe care-l fac. Ele n-au nici un motiv (nici macar teoretic) de a renunta la orice subiect (care nu-i ilegal) care le sporeste audienta, nici n-au obligatia (decat daca si-o asuma „de-buna-voie”) de a educa indivizii / multimile. Acest rol ar trebui in mod normal sa revina televiziunii publice, cea pe care o subventionez eu, din banii mei (si voi toti) din taxa TV platita odata cu plata facturii pt curentul electric consumat.

         
  6. irealia

    Ianuarie 9, 2013 at 4:07 pm

    Să știi că și eu mă indignez și fac cam la fel. N-am privit spectacolul, am mai auzit un alta și m-am minunat cu tristețe. Dă, Doamne, altceva!

     
  7. Pantusha

    Ianuarie 10, 2013 at 7:00 pm

    Ieri la …stiri: CNA s-a autosesizat in legatura cu exploatarea mortii lui Sergiu Nicolaescu de catre televiziuni. Iacata. Si da, cred ca a fost peste tot pentru ca in politica e prea liniste si nu aveau prea multe acciodente si omoruri de difuzat.” Paine si circ” inca e valabila din pacate si nu sunt o pesimista din fire. Nu cred ca suntem numai noi ca natie (ma refer la tendinta maselor cand generalizez) dar parca la ne-latini e mai simplu si mai tacut tot ritualul de trecere. Il prefer.🙂

     
    • VictorCh

      Ianuarie 10, 2013 at 7:25 pm

      Pantusha, in opinia mea „a fost peste tot” mai putin „pentru ca in politica e prea liniste” si mai mult „pentru ca in politica SA FIE liniste”, pt a abate atentia… prostimii* de la subiectele care ar trebui sa ne bantuie.
      * Am folosit acest cuvant mai… civilizat, mai politicos, in locul altuia care se zbatea sa iasa din teasta prin deget si taste. Nota bene: termenul „prostime” nu are niciun fel de relatie (directa) cu „prostie”, ci se refera (preluat ca atare din limbile slave) la oamenii nu prosti, ci simpli: cuvantul rusesc „prostâi” (scuze, nu stiu sa accesez tastatura chirilica, mi se pare prea complicat) se traduce in romaneste drept „simplu”.

       
      • dagatha

        Ianuarie 10, 2013 at 11:43 pm

        Rezon!🙂
        Și chiar ”aprob pozitiv”, vorba lui Nae Ipingescu😀

         
    • dagatha

      Ianuarie 10, 2013 at 11:44 pm

      @ Păntușa: La noi totul e un spectacol, în ultima vreme. Până și moartea. Mai ales dacă e a altora.
      De aia prefer vârful de munte!
      Salutări nepoților mei preferați!😀

       
  8. Pantusha

    Ianuarie 23, 2013 at 8:34 pm

    Articolul asta e unul care mi-a ramas in minte. Si de cate ori se iveste ocazia, revin la el, se pare🙂 Il leg cu bucurie de un altul care mi-a placut: http://adevarul.ro/news/societate/romania-chiloti-1_50f3b3c356a0a6567e7dd4df/index.html

    „Ore şi zile întregi suntem antrenaţi într-o voluptuoasă scormonire prin subteranele sordide ale „cotidianului”. Moartea, divorţul, adulterul, micile fiţe erotice ale unor fătuci decerebrate, violul, crima, accidentul sunt hrana zilnică a producătorilor TV şi, în consecinţă, ale telespectatorului român. Te uiţi şi te îndobitoceşti. Inventarul „culturii” autohtone a ajuns să semene a groapă de gunoi: (…)”
    D’Agatha, ai sustinatori multi in ce ai scris mai sus!

    @VitorCh – tare de acord, multumesc de rectificare si argumentare🙂

    P.S. Am facut abonament in numele tau: zilnic cate un set de pupici pe talpite pentru Mara si Dragos de la tine😉

     
    • dagatha

      Ianuarie 23, 2013 at 8:49 pm

      😀
      Și câte articole mai sunt…

       
    • VictorCh

      Ianuarie 24, 2013 at 2:48 am

      Nu rectificare, ca n-ai gresit cu nimic; doar completare…

       
  9. Pantusha

    Ianuarie 23, 2013 at 8:35 pm

    Nu m-a lasat sa scriu numele complet😦 Sunt eeeu, Pantusha😀

     
    • dagatha

      Ianuarie 23, 2013 at 8:53 pm

      m-am prins! erai în așteptare🙂
      muah pentru bear family! 🙂

       

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
Blogul unei tipe oarecare

"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"

CÂRCIUMĂ DE FIȚE

îmi rezerv dreptul de a-mi selecta clienții

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Numai Filme

by Ana Ayana

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

JURNAL

Ajutor pentru luat zborul

SENSURI

De ce îi este omului de astăzi foame ? De iubire şi de sens. (N. Steinhardt)

Creatii manuale-Amy Crafts

Despre pasiunea pentru handmade

Poteci de dor

"Adevărul pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde

DrStoica / da-te-n blogul meu, te rog!

zâmbet, coaching, film, pamflet, fotografie, pareri, aiurea... dar hai sa fim pozitivi!

ComiCultural

Nu știu că nu știu nimic

Înşiră-te mărgăritare

Vorbe, cuvinte și litere prăfuite, despre lume, cu lume și pentru lume

Traista cu merinde

Toate lucrurile imi sunt ingaduite,dar nu toate sunt de folos.

Cu presa de perete

un blog de Alex Nedea

Machete Didactice

Machete didactice si materiale care vin în sprijinul mămicilor, educatorilor si tuturor celor implicati în educatia copiilor la scoală sau acasă.

Pishky's Blog

Numai cuvintele zburau între noi, înainte și înapoi - N. Stănescu

psi-words

... loc de joacă pentru cuvânt. serios!

Tiberiuorasanu's Blog

LECTURI, păreri, impresii de călătorie. Eu citez NU plagiez.

Valerica Oprisanu

Just another WordPress site

Spanac

Distribuitor autorizat de fazani hazlii

Cățărătorii

Când urci pe scara vieţii, nu uita să dai bună ziua tuturor, pentru ca atunci când cobori să aibă cine îţi răspunde

La Fée Blanche

Contesă de Chou-Fleur

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

Hapi. Riverwoman

Lift up the receiver, I'll make you a believer

Loc de dat cu capu'

sau cum să te fereşti de invizibil

Per aspera ad astra

Maison de santé

ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață

Blogul Buceginatura2000

Informatii despre Mediu, Turism, Bucegi sit Natura 2000

Pitici, dar Voinici

mens sana in corpore sano

Alma Nahe(r)

Să se ducă la muncă, ca să nu mai citească şi ei nişte almanahe!

Surorile Marx

globus de miuzici, filme si alte rautati

Redsky2010's Blog

Trecand prin viata cu ochii larg deschisi

Dictatura justitiei

Just another WordPress.com site

Ochiul care rade

Felii de viata

Tink3rbe11's Blog

Eu in forma bruta

Pruncu

de vorba cu mine insumi

Tabakera

...pentru ganduri la care nu pot renunta

Despre sufletul meu

Pentru că mulţi seamănă cu mine şi n-au curaj să spună

Pseudolirice

Pseudo lirice

%d blogeri au apreciat asta: